Sursa foto: Pixabay
Editorial publicat de Agis Veroutis în ziarul economic Capital din Grecia, preluat de Rador:
Îmi amintesc că pe la începutul anilor 2000, un cunoscut de-al meu cu activitate de afaceri în București a avut un litigiu comercial cu o firmă cu care lucra în România. La acea vreme, la doar un deceniu de la executarea publică și prin proceduri sumare a lui Ceauşescu, „foştii” comunişti tăiau și desfăceau în România. Ţara era lăsată pradă corupţiei, politicienii erau de obicei foşti membri ai fostului partid comunist şi împreună cu funcționarii publici luau șpagă/mită de la cetățeni și companii pentru orice activitate din țară.
Pentru litigiul comercial prietenul meu a încercat, înainte de a merge în instanță, să găsească o soluție discutând cu directorul companiei cu care avea litigiul. În timpul discuției, prietenul meu i-a spus acestuia că urmează să intenteze un proces pentru a-și obține banii. Atunci „cealaltă parte” a început să râdă. A râs și i-a spus că pentru a-l da în judecată trebuie să depună 1% din suma pretinsă, adică pentru o sumă de 150.000 de dolari trebuia să plătească o taxă timbru de 1.500 de dolari. Apoi trebuia să plătească unui avocat încă 1.000 de dolari pentru a pregăti și a intenta procesul. După cei 3-4 ani în care s-ar fi judecat procesul, i-ar mai fi rămas jumătate din bani din cauza inflației pe care o înregistra leul românesc, iar după aceea „românul” i-ar fi putut trimite judecătorului o „atenție” de 1.000 de dolari și, în final, prietenul meu ar fi ajuns să nu mai primească nimic. I-a sugerat, în schimb, să accepte doar jumătate din suma respectivă, iar el, după ce a întrebat un mare avocat bucureștean și acela i-a confirmat cele spuse de „cealaltă parte”, a acceptat pentru a nu pierde totul și a nu ajunge să mai și plătească din propriul buzunar pe deasupra.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Câțiva ani mai târziu, justiția din România a demarat o campanie fără precedent de auto-curățare, transparență și combatere a corupției, începând cu ea însăși! Nu numai magistrați, ci chiar și miniștri în funcție sau un prim-ministru au fost închiși. Și nu o pedeapsă cu suspendare sau la domiciliu. Închisoare. După gratii, cu haine în dungi.
Atunci a început dezvoltarea fulminantă a economiei românești, investițiile străine au venit din belșug, iar astăzi salariile în centrele urbane sunt comparabile și/sau chiar mai mari decât în Grecia, economia României crește cu ritmuri mult mai mari decât în restul țărilor balcanice și, după cum spune un alt prieten de-al meu, Ilias Papageorgiadis, care locuiește și lucrează în această țară de la mijlocul anilor 2000, în calitate de consultant: „La o cifră de afaceri de 500.000 de euro pe an, o microîntreprindere poate plăti impozit de 1% pe cifra de afaceri, fără să aibă nicio grijă cu declarațiile fiscale, cheltuielile, autoritățile etc.”
Cum de o țară de 25 de milioane de oameni a înregistrat un asemenea salt în mai puțin de un deceniu de la mizeria și sărăcia societăților post-comuniste la o locomotivă a creșterii și a bogăției? Desigur, reparând justiția: toate celelalte au venit după aceea. Toate! Dacă justiția nu merge bine, totul șchioapătă! Totul!
Din păcate, în Grecia, justiția însăși nu pare să dorească să se schimbe de una singură și așteaptă de la partidele politice să se angajeze că o vor schimba! Ca și cum verișoara grasă așteaptă ca vreo mătușă să o oblige să țină cură de slăbire.
Bineînțeles, nu cunosc niciun magistrat și nici nu-mi pot imagina cum și de ce ar putea cineva să cumpere o hotărâre judecătorească. Dar sunt sigur că există angajați din sistemul judiciar care știu. Și cum și de ce… Dar ei nu fac nimic.
Oricâte reforme s-ar face în ceea ce privește birocrația și politica, oricâte desființări de taxe s-ar face, oricât de mulți polițiști a-i scoate din birouri pentru a-i trimite în patrulare, oricâți benzinari contrabandişti, oricâți șantajiști și mafioți, oricâți pedofili și criminali și oricâți funcționari publici și șefi de gară etc. ar prinde poliția și autoritățile de control, dacă judecătorii le dau din nou drumul pe stradă peste 2-3 ani și uneori chiar a doua zi, țara nu va vedea niciun progres. Niciodată!
Puneți-le pe toate în ordine!
Dacă justiția nu decide să facă curățenie în propria ogradă și să instituie reglementări proprii și atâta timp cât va fi nevoie de zece ani pentru a-ți găsi dreptatea în Grecia, dacă o găsești nu ați rezolvat nimic.
Dacă Grecia rămâne în regimul de a refuza să facă dreptate, de obstrucționare a justiției și în regimul unor hotărâri judecătorești dubioase, este doar vina magistraților. Dacă Grecia se va moderniza vreodată și va dobândi o justiție adecvată, atunci va fi doar meritul magistraților.
Dacă am înțeles bine, 3.000-4.000 de oameni sunt judecători, procurori și grefier. Să pună mâna pe arme, așadar, și să curețe țara, pornind din ograda proprie. Altfel, nu vom vedea niciodată bunăstarea!
Desigur, pe de altă parte, articolul 86 din Constituție (introdus de Evangelos Venizelos de la PASOK – partidul socialist) privind imunitatea deputaților, chiar și pentru infracțiunile de drept penal comun, continuă să se aplice și astăzi, astfel încât se poate face curățenie peste tot, dar nu și în politică.
Este, așadar, responsabilitatea alegătorilor: să nu voteze ticăloși, escroci, condamnați și penali și să nu-i trimită în Parlament. Desigur, este nevoie de educație și asta va lua mult timp.
Suntem ultima țară post-comunistă din Europa. Ultima țară sovietică. (Traducerea: Carolina Ciulu)