ANALIZĂ Economedia: Toți marii bancheri centrali din lume pun mână de la mână ca să umfle piețele financiale, cu o lună înaintea alegerilor din SUA/ S&P 500 va bate pragul de 6.000 de puncte până la final de an, dacă nu se prăbușește din cauza „lebedei negre” a grevei portuare

crestere economica, grafic Sursa: Pexels

Bancherii centrali din China, Japonia, Europa și Statele Unite ale Americii (SUA) s-au unit cu o lună înainte de meciul prezidențial Trump – Harris ca să stimuleze piețele financiare. Chiar dacă fiecare țară are motive proprii pentru care au decis să sprijine piețele și activele de risc, rezultatul acestor mișcări omogene este o pompare masivă de lichiditate în economii, care riscă să reaprindă inflația globală.

  • China a anunțat săptămâna trecută ceea ce se dorește a fi un fel de “bazooka fiscal-monetară” și care în fapt este un apel de chemare către investitorii din Vest și capitalul internațional. Chiar dacă a anunțat stimuli fiscali pentru consum și tăierea dobânzilor pentru creditele ipotecare (gospodăriile sunt lovite de prăbușirea prețurilor imobiliare), mare parte din sprijinul anunțat în ultimele luni este gândit pentru ridicarea moralului general din economie și atragerea investitorilor internaționali. Guvernatorul băncii centrale de la Beijing chiar a spus că va pompa și mai multă lichiditate pentru umflarea activelor financiare, în cazul în care cele 500 de miliarde de yuani anunțați săptămâna trecută nu sunt îndeajuns. China s-a dovedit un stabilizator macro la nivel global foarte util, ținând piciorul pe frână (exportând deflație) în ultimii ani și accelerând acum când restul lumii încetinește.
  • Japonia și-a pus pe pauză intențiile de majorare a dobânzilor, după puseul de volatilitate din piețe din debutul lunii august. Atunci, o depreciere majoră și rapidă a dolarului american în raport cu yenul japonez a dus la o prăbușire de 25% a pieței bursiere de la Tokyo și o scădere de 10% în doar câteva zile a pieței americane. USD/JPY este cursul valutar favorit pentru așa-numitul “carry trade” prin care investitorii și speculatorii se împrumută la dobânzi mici (aproape de 0% în Japonia) și investesc în active cu dobânzi nominale ridicate (4-5% în SUA).
  • Federal Reserve (Fed), banca centrală americană, a făcut în septembrie o primă mult anticipată scădere de dobânzi. Fed-ul a tăiat dobânzile cu 50 de puncte de bază (0,50%), mai mult decât se anticipa înainte de ședința Fed, într-un efort de a contracara orice scădere majoră a piețelor financiare în septembrie și octombrie, lunile cele mai volatile în ani cu alegeri prezidențiale. Mișcarea mai mare din septembrie, de 50 de puncte de bază, este explicată de faptul că deși ar fi vrut să opereze o scădere de 25 de puncte de bază la ședința din iulie, semnalul către piețe nu fusese transmis. Astfel, Fed decis să a “recupereze” oportunitatea ratată din iulie printr-o scădere mai mare, în condițiile în care dorește inclusiv să asigure aterizarea” lină a economiei SUA.
  • Europa se confruntă nu doar cu stagflație de câțiva ani buni (inflație + stagnare economică), dar datele economice din ultimele luni arată o prăbușire a încrederii în economie și în rândul managerilor din industrie, motorul modelului de creștere al zonei euro. În urma debutului ciclului de reducere a dobânzilor din partea Fed, BCE are mână liberă să facă scăderi de dobânzi mai semnificative, a căror impact s-ar putea dovedi însă limitat.

De altfel, luna septembrie 2024 este luna cu cele mai multe scăderi de dobânzi, la nivel global, din martie 2020 încoace, vârful crizei economice și financiare Covid-19. În luna proaspăt încheiat, băncile centrale din întreaga lume au operat 21 de tăieri de dobânzi, în timp ce în martie 2020 s-au făcut 49 de tăieri de dobânzi. În termeni simpli, asta înseamnă că tiparnița s-a repornit, la nivel global, după puseul de inflație și ciclul de majorare a dobânzilor din 2022-2023.

Problema pentru investitori este că, de aici încolo, adică odată pornit ciclul de scădere a dobânzilor, funcția de reacție a piețelor tinde să se schimbe. Orice știre cu adevărat negativă dinspre economie va fi tratată ca atare, din moment ce nu mai există o “primă scădere” a dobânzilor în anticipațiile pieței, gândită că va preveni declinul activității economice (funcție de semnal către agenții economici și investitori).

În orice caz, SUA va evita cel mai probabil deteriorarea activității economice în acest an, grație nu atât deciziei Fed, ci cât a semnalelor recente ale băncii centrale americane, care a anunțat încă 2 scăderi de câte 25 de puncte de bază până în final de an.

Asta înseamnă că după trecerea perioadei septembrie-octombrie (volatilă și slabă din punctul de vedere al sezonalității), deci implicit trecerea peste riscul alegerilor prezidențiale, piața bursieră americană va fi “eliberată”, iar fluxurile sezoniere de capital asociate așa-numitului raliu al lui Moș Crăciun” vor împinge cel mai probabil indicele de referință S&P 500 peste pragul de 6.000 de puncte până în final de an, cu un probabil “top” în jurul zilei inaugurării următorului președinte.

De notat că indicii bursieri americani se confruntă cu divergențe majore din punctul de vedere al analizei tehnice, similare cu cele întâlnite în alte perioade în care s-au marcat top”-uri semnificative. În prezent, piața este cuprinsă de o fervoare speculativă rarisimă, dominată de piața de opțiuni și datorată parțial maniei AI (inteligență artificială), cu toate că firmele care vând servicii de tip generative AI nu au raportat încă creșteri importante de venituri. De altfel, în ciclul de expirare al pieței americane de opțiuni din septembrie 24, mare parte din volum este concentrat pe opțiuni cu activ suport acțiuni Nvidia (NVDA).

Șeful lucrătorilor portuari din SUA: “Îi pot paraliza. Tot ce avem în Statele Unite vine pe nave comerciale”

Marele risc pentru piețe și economia globală, în luna octombrie, în acest context de pompare de lichiditate, este greva lucrătorilor portuari de pe coasta de Est și din zona Golfului din Statele Unite. Aceasta este o grevă istorică care acoperă 47 de porturi din Statele Unite și care are potențialul să fie un eveniment de tip “lebădă neagră”.

Harold Daggett, șeful sindicatului lucrătorilor portuari (International  Longshoremen’s Association), spunea zilele trecute, într-un interviu televizat: “Oamenii din ziua de azi nu știu ce e aia o grevă (portuară). Când oamenii mei, din Maine până în Texas, vor intra în grevă, fiecare port (din cele 47) se va închide. Ce se va întâmpla: în prima săptămână subiectul va fi la televizor în fiecare seară. În a doua săptămână, dealerii auto nu vor mai putea vinde mașini pentru că mașinile nu vor putea fi descărcate de pe navele comerciale. Vor fi concediați. În a treia săptămână se vor închide mall-urile pentru că nu pot primi bunurile din China, nu vor putea vinde haine. Tot ce avem în Statele Unite se transportă pe o navă comercială. Angajații din construcții vor fi concediați pentru că nu intră în țară materialele. Oțelul, lemnul, etc. Toată lumea ne va urî pentru că atunci vor realiza cât de importante sunt job-urile noastre. Președintele ne va forța să ne întoarcem la muncă, pentru 90 de zile, (…) și vor face 8 mișcări (de containere) în loc de 30. Pe termen lung mai bine negociem, pentru că pe termen scurt îi pot paraliza”.

Volatilitatea a tot crescut, ușor-ușor, în ultimele luni, cu scăderi și raliuri mari. S&P 500 a fost țintuit în ultimele două săptămâni în jurul valorii 5.700-5.750

Volatilitatea per total a tot crescut, ușor-ușor, de la mijlocul lunii iulie, iar perioadele de debut de lună au marcat debuturi de declin. Ultimele săptămâni din septembrie s-au tranzacționat sub influența unei tranzacții mari operate de JP Morgan Asset Management (un collar de opțiuni al fondului JPMorgan Hedged Equity Fund-I – JHEQX) care oferă la vânzare volatilitate și practic stabilizează piața prin cantitatea de „gamma” și „vanna” pe care o oferă dealerilor din piața americană de opțiuni. Această tranzacție și-a încheiat efectul pe 30 septembrie, fiind făcut un “roll” cu alte prețuri țintă pentru 31 decembrie.

După cum s-a văzut, piața americană nici nu a crescut masiv și nici nu a înregistrat vreun declin major, în ultimele două săptămâni, în ciuda știrilor pozitive (stimuli din China și SUA) sau a celor negative (război în accentuare în Orientul Mijlociu).

În orice caz, asta înseamnă că volatilitatea din piața americană ar putea să se “descleșteze” și să crească de la debutul tranzacționării de astăzi, 1 octombrie. Desigur, asta nu înseamnă neapărat un declin pentru piața bursieră americană, ci doar că pernele de deasupra și de sub piață (cantitatea de „gamma”) au fost date la o parte, iar indicii vor fi mai liberi să se miște. În prezent, însă, dealerii din piața SUA de opțiuni sunt un pic expuși, iar un declin de 5% al S&P 500 ar să îi forțeze să își hedge-uiască mai puternic bilanțurile.

Circa 43% din capitalizarea S&P 500 este sub investigații ale Consiliului Concurenței din SUA (FTC) și a Departamentului de Justiție – sub lupă sunt Nvidia, Amazon, Meta, Google, Tesla, JPMorgan, UnitedHealth, Visa, Mastercard, Walmart, Coca-Cola, Pepsico, Adobe, etc.

Piața americană se bucură și de un sprijin imens din partea politicii fiscale și monetare din Statele Unite, în contextul anului electoral. După consumarea riscului electoral, în cazul în care S&P 500 nu se prăbușește 15% până atunci, balanța riscurilor va fi din nou înclinată spre creșterea indicelui S&P 500 spre nivelul de 6.000 de puncte, menționat anterior ca țintă pentru finalul de 2024 sau începutul de 2025.

Orice corecție ce ar apărea în octombrie, cu condiția să nu șteargă câștigurile year-to-date, este văzută de către participanții la piață și presa financiară americană drept o oportunitate majoră pentru raliul din final de an. În ani cu creșteri procentuale semnificative, sezonalitatea pentru cel de-al patrulea trimestru, în special din noiembrie încolo, devine puternic pozitivă.

La toate aceste dinamici se adaugă faptul că anii electorali din perioade populiste sunt ani cu raliuri bursiere de 2 cifre.

Importanța anilor electorali pentru bursa americană: fără anii electorali din ultimii 96 de ani, piața bursieră are o creștere medie de 5%

Totodată, după cum am arătat aici, anii electorali, în special în perioade cu inflație mare și populism, sunt extrem de pozitivi când vine vorba de randamentele pieței bursiere.

Dacă luăm toți anii electorali din SUA din 1928 și până în 2020, adică 24 de ani electorali, randamentul mediu anual al bursei americane în anii respectivi este de circa 11,5%. Cu 3 – 3,5 procente mai bun decât randamentul mediu general al pieței.

Dar privind și mai adânc în date, statistica mai importantă este că în fiecare din anii electorali 1964, 1968, 1972, 1976, 1980, piața a crescut, la nivel mediu, în ritm nominal, cu 21%. Fiecare an electoral din cei menționați a fost unul pozitiv pentru piețe, cu randamente de două cifre, de 11% sau mai mari.

Aceștia sunt doar 5 din acei 24 de ani electorali din ultimii 96 de ani. Dar ei reprezintă alegeri prezidențiale consecutive. Ce au ei în comun? Sunt anii electorali din ultima perioadă majoră dominată de inflație și populism. O perioadă în care piața bursieră a stagnat la nivel nominal, între 1968-1982, dar la nivel real, cumulat cu inflația, a pierdut între 70% și 80%.

Dacă scoți cei 4 ani electorali majori cuprinși în perioada 1968-1982, ceilalți 10 ani din acel ciclu de 14 ani au fost negativi, cu un randament mediu de minus 9% în termeni nominali. În termeni reali, scăderea medie a fost de 20%, pe an. Cu toate acestea, toți anii electorali menționați au fost pozitivi, cu randamente de 2 cifre.

Este o statistică extrem de relevantă pentru anul curent și în general pentru anii electorali din perioade populiste. În 2020, primul an electoral din ciclul populist actual, piața a înregistrat la fel un randament de 21%.

Practic, fiecare an cu alegeri populiste este un an masiv pentru bursa americană în care populismul produce cheltuieli guvernamentale mai mari și lichiditate în exces în economie, stimuli care împing prețurile activelor în sus. Totodată, toți anii respectivi au fost ani electorali în care doar unul din președinții în exercițiu și-au recâștigat mandatul, Richard Nixon, care ulterior a fost obligat să-și dea demisia.

Acestea sunt caracteristici ale perioadelor populiste: alegeri strâns disputate, confruntări globale, deglobalizare, inflație și cheltuieli guvernamentale mai mari pentru atragerea de votanți, de ambele părți ale spectrului politic.

Cum se explică raliul bursei americane din final de an

Un subiect care nu a dispărut și nici nu o să dispară în acest an este dacă ceea ce vedem acum în piața din SUA este sau nu o bulă la nivelul întregii burse americane, o bulă mai mică concentrată pe beneficiarii principali ai revoluției AI (conduși de Nvidia) sau o piață bull sănătoasă.

Atât argumentul că există o bulă cât și cel că piața nu este într-o bulă stă în evaluări: în timp ce cele mai mari companii listate beneficiază de tot mai multe intrări de capital și de frenezie la cumpărare care au împins evaluările la extreme raportat la media perioadelor istorice anterioare, analiștii se întrec să găsească explicații raționale și să producă rapoarte prin care să arate investitorilor “necredincioși” că evaluările sunt în continuare mici față de bula dot-com, din finalul anilor ’90, sau față de ritmul viitor de creștere al profiturilor și veniturilor.

În realitate, ritmul de creștere al afacerilor americane crește doar încet pe total economie, ceea ce în teorie nu ajută la expansiunea multiplilor de evaluare și la majorarea estimărilor de profit, dar analiștii băncilor au un interes în a produce rapoarte favorabile, mai ales în contextul în care se discută tot mai mult de revoluția AI.

Raliul masiv din final de an (așa-numitul “Raliu al lui Moș Crăciun”) este explicat în mare parte de lichiditatea în exces aflată încă în sistemul financiar american și de „recolaterizarea” activelor financiare la finalul unui an profitabil. („re-collateralization” = „recolaterizare” = recalcularea pragurilor de îndatorare asociate conturilor de tranzacționare în marjă ale investitorilor, în condițiile prețurilor mai mari sau mai mici ale activelor constituite ca garanții, la finalul unei perioade de timp)

Doi factori importanți ce influențează acest raliu de final de an: (1) calendarul de tranzacționare scurtat din cauza vacanțelor și (2) „recolateralizarea” activelor financiare. Raliul per total produce o relaxare majoră a condițiilor financiare din piețe și poate conduce la reaccelerarea inflației prin efectul de avuție, cum s-a întâmplat în debut de 2024 după raliul din final/debut de an.

În primul rând, perioada de la începutul lui noiembrie și până la jumătatea lui ianuarie este perioada cu cele mai multe vacanțe de tranzacționare. Rezultatul este un volum măsurat în timp mult mai mic (mai puțină lichiditate zilnică) față de o perioadă normală, fără vacanțe.

În al doilea rând, începând cu decembrie și ianuarie, în piețe începe să își facă simțită prezența efectul de reinvestire a banilor rezultați din recalcularea pragurilor de îndatorare ale investitorilor, în condițiile prețurilor mai mari ale activelor. Asta înseamnă că dacă piața, spre final de an, este cu 15% mai sus year-to-date, va exista un adaos major de lichiditate nouă, disponibilă, într-o lume în care piața internațională de acțiuni are o capitalizare de peste 100 de trilioane de dolari. Asta în condițiile în care piețele de acțiuni sunt mișcate zilnic de fluxuri de capital de doar 75-150 de miliarde de dolari.

Din aceste motive pe piețe se manifestă, în final de an, acest așa-numit “raliu al lui Moș Crăciun”, iar apoi așa-numitul “efect ianuarie” în prima lună din noul an bursier. Pur și simplu există mai multă presiune la cumpărare decât la vânzare, la final și început de an. În mod special într-un an pozitiv ca 2024, cu volume imense de opțiuni pe lunile decembrie 2024 și ianuarie 2025 (cele mai mari ca date punct de expirare pentru contracte).

Ce este un “blow-off-top” și de ce este negativ

Cel mai probabil, acest raliu post-electoral al S&P 500, din final de an, va fi unul volatil, în care creșterile vor deveni din ce în ce mai mari. Aceste raliuri bursiere extreme, cu creșteri din ce în ce mai mari, încheie însă anumite perioade de hiper-speculație, iar termenul cel mai des folosit este de „blow-off-top”.

Reprezentat grafic, un blow-off-top este o evoluție ascendentă subită a prețului și a volumului unui activ financiar, asociată de multe ori cu lichiditate în exces în sistemul financiar, cu o frenezie la cumpărare neîntemeiată (FOMO) care forțează investitorii să intre în piață și să renunțe la hedge-uri, creând de asemenea un impuls de creștere în care inclusiv prețul volatilității crește, adică prețul instrumentelor de asigurare a portofoliului.

Această evoluție ascendentă abruptă este apoi urmată de un declin abrupt al prețului, pe un volum de asemenea ridicat, care pregătește piața pentru un declin structural mai mare, posibil pe 2-3 ani, ce ar putea fi, ca exemplu, mai mare decât cel din 2022.

Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia: