Sursa foto: Pixabay
Liderii statelor din Uniunea Europeană vor avea o întâlnire extraordinară la Bruxelles la sfârșitul săptămânii, iar printre subiectele care vor fi discutate se numără și reforma politicii de migrație a Uniunii. Deși un progres serios în această direcție va lua timp, majoritatea statelor membre au o motivație puternică de a lua măsuri împotriva nivelului în creștere al migrației ilegale, pentru a face față propriilor probleme de politică internă, transmite Rador.
Potrivit Comisiei Europene, aproape 924.000 de cereri de azil au fost depuse în UE în 2022, ceea ce este cu 46,5% mai mult decât în 2021. Predomină cererile sosite din Siria, Turcia și Afganistan. În 2021, aproape trei sferturi din toate cererile de azil în UE au fost depuse în cinci state membre, Germania fiind în fruntea listei, urmată de Franța, Spania, Italia, Austria. Urmează apoi și Olanda, cu aproximativ 4% din cereri.
Bulgaria poate recunoaște cu ușurință în două dintre aceste țări vocile care i-au oprit din nou elanul de a adera la Schengen. Cel puțin una dintre ele, Austria, a legat oficial extinderea Schengen de reforma migrației. Comisia Europeană încearcă să răspundă așteptărilor țărilor membre pentru acțiuni oportune.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
„Vorbim de oameni care adesea nu au nevoie de protecție internațională și 60% dintre ei au o decizie negativă de azil. Asta înseamnă că multe state membre sunt acum cu adevărat sub presiune, iar sistemul este supraîncărcat (avem suplimentar 4 milioane de refugiați ucraineni). Și, desigur, returnarea migranților ilegali nu este singurul răspuns la acest lucru, dar face parte din soluție și, desigur, niciun stat membru nu poate descurca cu adevărat singur cu returnare”, a comentat comisarul pentru afaceri interne, Johansson.
Problemele scapă de sub control
Italia, care este principala țintă pentru cei care traversează prin Marea Mediterană, are peste 100.000 de migranți înregistrați doar anul trecut. Roma insistă pentru un „cod de conduită pentru organizațiile neguvernamentale care desfășoară operațiuni de căutare și salvare”, și pentru acțiuni concrete de solidaritate din partea altor țări.
În Țările de Jos, de exemplu, există 52.000 de solicitanți de azil înregistrați în sistem (față de 36.000 în 2021 și 29.000 în 2016). O treime dintre aceștia – 17.000 – au primit azil temporar, la care ulterior nu au renunțat, deoarece nu și-au putut permite să cumpere sau să închirieze o locuință după aceasta. Nieuwsuur informează că autoritățile de imigrare se așteaptă la un deficit de 38.000 de paturi subvenționate în acest an.
Guvernul lui Mark Rutte, o coaliție formată din patru partide de centru-dreapta, a forțat municipalitățile olandeze care găzduiesc puțini solicitanți de azil sau deloc să-și ia „partea echitabilă”, dar acest lucru i-a jignit pe membrii propriului său partid liberal. Rutte a evitat să agraveze problema promițând că va reduce numărul total de solicitanți de azil.
O victimă a acestor lupte politice interne a fost și condiționarea reformei migrației de Schengen, atât de către Olanda (împreună cu tema legată de statul de drept), cât și de către Austria (ca argument principal și formal). În decembrie, cele două țări au blocat aderarea Bulgariei și României la spațiul Schengen, Austria invocând și îngrijorarea că Bulgaria nu va putea să-și controleze granițele cu Turcia. Ministrul integrării, Suzanne Raab, a justificat dreptul de veto, spunând că nu are rost să extindem un „sistem defect”.
Ministrul de interne al Austriei, Gerhard Karner, a cerut „protecție solidă a frontierelor externe” și sprijin juridic și tehnic din partea Comisiei pentru gardurile de la frontieră. „Avem o mulțime de țări la granița externă, care au nevoie de ajutor și noi vrem să le sprijinim”, a spus Karner. Dintre acestea se remarcă Bulgaria, unde el a fost într-o vizită comună cu cancelarul austriac Karl Nehammer la frontiera externă turco-bulgară a UE. „Este necesar să facem frontiera externă a Bulgariei mai sigură”, a subliniat Karner, la o întâlnire informală a miniștrilor de interne, săptămâna trecută, la Bruxelles.
Gard pentru Turcia. Comisia Europeană este pregătită să ajute la protejarea frontierei bulgaro-turce prin furnizarea de drone, radare și personal suplimentar din serviciul european Frontex. Acest lucru a fost anunțat de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în fața Parlamentului European, săptămâna trecută, la Strasbourg. „Avem un interes comun pentru a avea frontiere externe puternice, dar cea mai urgentă este situația de-a lungul graniței terestre dintre Bulgaria și Turcia”, a spus ea.
Acestea și alte propuneri legate de lupta împotriva migrației ilegale vor fi discutate în detaliu în cadrul reuniunii extraordinare a Consiliului European de joi. Și deși Comisia Europeană a refuzat în mod oficial să finanțeze un gard de-a lungul graniței bulgaro-turce, presiunea este enormă pentru ca acest lucru să se întâmple totuși într-o anumită formă, în afară de suport tehnic și personal.
Totuși, pentru europarlamentarul român Vlad Gheorghe, acest lucru e praf în ochi pentru Bulgaria și România. El a fost împotriva apelurilor cancelarului austriac de a se folosi 2 miliarde de euro de la UE pentru a se construi un zid între Bulgaria și Turcia. “Acesta nu este un glonț de argint. Am aproape zero încredere în politicieni precum cancelarul austriac, mai ales când propune o astfel de soluție. Cred că pentru el este doar o chestiune de politică internă și cred că acest lucru nu ne va duce nicăieri”, spune Vlad Gheorghe.
La ce să ne așteptăm de la reforma migrației
Politica comună de migrație a UE este în centrul dezbaterilor de ani întregi. Încercările de extindere a spațiului Schengen, precum și presiunea mai intensă a migrației din ultimele luni, pot debloca procesul de reformare. Președinția suedeză, care în prezent este în fruntea Consiliului timp de șase luni, este de așteptat să impulsioneze Pactul privind migrația și azilul, care include extrădări mai rapide ale migranților care nu au primit azil. „Trebuie să acționăm mai mult ca o echipă europeană și să punem presiune asupra țărilor terțe”, spune Johansson. Sunt câteva măsuri discutate, dar până la implementarea efectivă a fiecăreia dintre ele va fi nevoie de timp considerabil.
Iată cele mai importante propuneri:
Aplicarea așa-numitului Regulament Dublin: cererile de azil trebuie depuse și examinate în primul stat membru în care ajung solicitanții de azil. Regulamentul nu a mai fost aplicat din 2015, când țări de graniță precum Grecia și Italia au fost copleșite de un aflux de refugiați sirieni și alți refugiați, iar Germania a acceptat cereri de la solicitanți de azil care au călătorit prin alte țări ale Uniunii Europene.
Penalizarea partenerilor de viză care nu își controlează granița. Câteva țări din afara UE beneficiază de călătorii fără viză cu UE, inclusiv Serbia. Ea se confruntă cu acuzații că nu și-a asigurat granița, permițând o „ușă dosită” pentru imigrația ilegală în UE.
Îmbunătățirea cooperării cu țările din afara UE, „pentru a reduce migrația ilegală și stimularea întoarcerilor”. De acest tip este acordul cu Turcia, căreia UE îi oferă fonduri pentru a-i găzdui pe refugiații sirieni și în baza căruia UE se angajează să primească un refugiat sirian pentru fiecare migrant ilegal pe care Turcia îl primește înapoi.
„Încrucișarea mâinilor” legat de ajutorul pentru fonduri de dezvoltare, comerțul și vizele ca pârghii pentru reducerea migrației ilegale și îmbunătățirea situației privind returnările. Aceasta înseamnă că, dacă țările terțe – în principal din Africa de Nord și de Vest – refuză să-și ia înapoi cetățenii cărora li s-a refuzat azilul în UE, Uniunea le va reduce ajutorul pentru dezvoltare sau comerț sau va suspenda cererile de viză.