pixabay.com
Francul elveţian nu s-a ridicat la nivelul reputaţiei sale de refugiu sigur în timpul prăbuşirii Credit Suisse, deoarece investitorii au căutat adăpost în altă parte, dând mai mult un impuls valorii lingourilor de aur din seifurile Elveţiei, decât monedei acestei ţări, potrivit analiştilor citaţi de Reuters, scrie News.ro.
Administratorii de fonduri au renunţat la francul elveţian în cel mai rapid ritm din ultimii doi ani, săptămâna trecută, în perioada premergătoare preluării dramatice a Credit Suisse de către UBS.
Francul elveţian, folosit adesea ca refugiu în perioadele de stres al pieţei sau de volatilitate, a pierdut 0,9% faţă de dolar, ân decurs de o săptămână, după ce departamentul financiar elveţian a declarat pe 13 martie că autorităţile de reglementare monitorizează îndeaproape situaţia Credit Suisse.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
În acelaşi timp, yenul japonez, care este văzut şi ca un refugiu în vremuri de turbulenţe, a crescut cu 2,6% faţă de dolar.
De când au apărut probleme la Silicon Valley Bank din SUA, pe 9 martie, yenul a câştigat peste 5,5% faţă de dolar.
Aurul, un alt refugiu tradiţional, a crescut cu peste 5% în săptămâna de după 13 martie, la peste 2.000 de dolari uncia, cel mai ridicat nivel din peste un an, în timp ce obligaţiunile guvernamentale au înregistrat unele dintre cele mai mari intrări din ultimele decenii.
”Cu siguranţă are legătură cu evoluţiile din sectorul bancar”, a spus Kirstine Kundby-Nielsen, analist pentru piaţa valutară la Danske Bank, despre motivul pentru care francul nu a fost mai puternic.
Speculatorii au adăugat peste 800 de milioane de dolari la poziţiile lor de scădere pe francul elveţian, în săptămâna până pe 21 martie, potrivit datelor Commodities Futures Trading Commission, cea mai mare creştere într-o săptămână de la începutul lunii martie 2021.
Duminică, Banca Naţională Elveţiană (BNE) a orchestrat o tranzacţie de 3 miliarde de dolari pentru ca UBS să cumpere rivalul Credit Suisse, susţinută de o garanţie masivă de până la 260 de miliarde de dolari, o treime din producţia naţională a ţării, sub formă de sprijin al statului şi al băncilor centrale.
”Dacă nu ar fi fost Credit Suisse, ci orice altă bancă europeană cu probleme, ai fi văzut francul elveţian în creştere bruscă, deoarece ar fi fost refugiul sigur pentru riscul european”, a declarat Francesco Pesole, strateg valutar la ING.
Cercetările efectuate de BNE în 2016 au constatat că, în crizele anterioare, fluxurile de bani în Elveţia şi francul au fost determinate de slăbiciunile din alte părţi.
Datele futures arată că speculatorii au turnat bani în pariuri optimiste pe franc după ce bula dot-com a izbucnit la începutul anului 2000, după atacurile din 11 septembrie din 2001 şi din nou în 2008 şi 2011-2012, în timpul crizei datoriilor din zona euro şi încă o dată în timpul crizei Covid.
În timpul prăbuşirii Lehman Brothers în 2008, intrările nete au fost determinate de ”o revenire substanţială” pe piaţa internă a băncilor elveţiene, în timp ce în criza bancară din zona euro de la jumătatea anului 2011 BNE a constatat că renunţarea la euro şi investiţiile în franc a fost conduse de băncile străine care mutau active din sucursalele din zona euro în sucursalele lor elveţiene.
”Configuraţia actuală nu pledează pentru niciunul dintre aceste lucruri. Tensiunile băncilor din SUA au fost limitate la băncile regionale, iar băncile din zona euro au fost până acum relativ nevătămate”, a declarat Michael Cahill, strateg senior pentru piaţa valutară la Goldman Sachs.
”Francul nu este un refugiu sigur pentru orice vreme şi până acum nu am avut tipul de presiuni pe piaţă care ar duce de obicei la aprecierea francului”, a spus el.
Istoria îndelungată a neutralităţii politice a Elveţiei, dar integrarea activă în economia globală, ajută, de asemenea, ţara să ofere un adăpost în perioadele de tensiuni geopolitice intense.
Această tendinţă a fost observată în februarie anul trecut, când francul a câştigat 5% faţă de euro în cele două săptămâni după ce Rusia a invadat Ucraina.
Un lucru este ca francul să fi pierdut o parte din favoarea investitorilor, în timpul unei crize centrate pe Elveţia, dar cu totul altceva este să se sugereze că zilele sale ca monedă de refugiu sigur sunt numărate.
Pentru ca francul elveţian să-şi piardă statutul de refugiu sigur, strategii în piaţa valutară de la Barclays spun că ar fi necesare ”schimbări fundamentale” în bilanţul ţării, iar ponderea activelor emise de Elveţia în pasivele externe ar trebui să scadă prin ”ieşiri mari şi susţinute”.
”Acest lucru ar duce la o creştere a ratelor dobânzilor interne, crescând astfel randamentul plătit de pasivele externe ale Elveţiei şi influenţând în continuare diferenţa de randament al ţării”, au spus strategii Barclays, conduşi de Lefteris Farmakis.
Într-un astfel de scenariu, BNE ar încerca probabil să uşureze tranziţia prin amortizarea ieşirilor de capital”, a spus Farmakis.
Barclays a spus că şansele unui episod de”„oprire bruscă” sunt extrem de scăzute, în ciuda turbulenţelor bancare actuale, dar o întrebare mai dificil de răspuns este dacă încrederea în sistemul financiar a fost erodată într-o măsură în care ar fi putut începe un episod de ”erodare lentă”.
Din fericire, spune Barclays, ”acest scenariu are repercusiuni limitate pentru franc în viitorul previzibil”.