Creşterea economică a Statelor Unite, care continuă într-un ritm potenţial inflaţionist, în timp ce alte părţi cheie ale lumii încetinesc, ar putea prezenta riscuri globale dacă îi forţează pe oficialii Rezervei Federale să majoreze ratele dobânzilor peste aşteptări, transmite agenția Reuters, citată de News.ro.
Creşterile agresive ale dobânzilor Rezervei Federale de anul trecut au avut potenţialul de a stresa sistemul financiar global, pe măsură ce dolarul american a crescut, dar impactul a fost atenuat de majorările în mare măsură sincronizate ale dobânzilor băncilor centrale şi de alte acţiuni întreprinse de autorităţile monetare pentru a preveni problemele larg răspândite de finanţare în dolari pentru companii şi a compensa impactul slăbirii monedelor.
Acum, Brazilia, Chile şi China au început să reducă ratele dobânzilor, urmând ca altele să urmeze, acţiuni despre care oficialii internaţionali şi bancherii centrali prezenţi la conferinţa de la Jackson Hole de săptămâna trecută au spus că sunt în mare măsură adaptate la aşteptarea că Fed nu îşi va ridica dobânda mai mult decât cu un sfert de punct procentual.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
În timp ce inflaţia din SUA a încetinit şi factorii de decizie politică sunt în mare măsură de acord că se apropie sfârşitul majorărilor ratelor dobânzilor, creşterea economică a rămas neaşteptat de puternică, ceea ce preşedintele Fed, Jerome Powell, a remarcat vineri că ar putea duce la stagnarea progresului inflaţiei şi declanşarea unui răspuns al băncii centrale.
Acest tip de şoc de politică, într-un moment de divergenţă economică a SUA cu restul lumii, ar putea avea efecte semnificative.
”Dacă ajungem într-un punct în care este nevoie de… să facem mai mult decât sunt aşteptările actuale, la un moment dat pieţele ar putea începe să devină nervoase… Atunci am vedea o creştere mare a primei de risc în diferite clase de active, inclusiv pieţele emergente, inclusiv restul lumii. Riscul unei înăspriri financiare, o înăsprire financiară foarte puternică, cred că nu putem exclude acest lucru”, a declarat economistul şef al Fondului Monetar Internaţional Pierre-Olivier Gourinchas.
După şocul pandemic şi revenirea inflaţionistă care a făcut ca majoritatea ţărilor să majoreze ratele împreună, este normal acum ca politicile să fie divergente, a declarat pentru Reuters preşedintele Fed din Cleveland, Loretta Mester, în marginea conferinţei de la Jackson Hole de sâmbătă.
DIVERGENŢA GLOBALĂ
Factorii politici ai Fed vor oferi o actualizare crucială a perspectivelor lor economice la o întâlnire din 19-20 septembrie, când aşteptările suntde menţinere a dobânzii de referinţă la intervalul de 5,25% până la 5,5%.
Dacă datele privind inflaţia şi piaţa forţei de muncă continuă să arate o diminuare a presiunilor asupra preţurilor şi a salariilor, prognoza actuală pentru o creştere cu încă un sfert de punct se poate menţine. Cu toate acestea, oficialii Fed rămân nedumeriţi şi oarecum îngrijoraţi de semnalele contradictorii din datele primite.
Unele indică slăbirea producţiei, încetinirea cheltuielilor de consum şi înăsprirea creditului, toate în concordanţă cu impactul politicii monetare stricte şi presiunile de răcire a preţurilor.
Dar produsul intern brut se extinde în continuare într-un ritm cu mult peste ceea ce oficialii Fed consideră o rată de creştere neinflaţionistă, de aproximativ 1,8%.
PIB-ul SUA s-a extins cu o rată anualizată de 2,4% în al doilea trimestru, iar unele estimări indică ritmul trimestrului curent la de peste două ori mai mult.
Contrastul cu alte economii globale cheie este puternic. Zona euro a crescut cu 0,3% în termeni anuali în trimestrul al doilea, în esenţă viteză de stagnare.
Între timp, dificultăţile din China pot trage în jos creşterea globală, cu cât acestea vor persista mai mult.
Chestionată despre divergenţă după un discurs susţinut la reuniune, preşedintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a remarcat că, după invazia rusă a Ucrainei de anul trecut, perspectiva era pentru o recesiune în zona euro şi, în anumite părţi, una potenţial profundă.
Creşterea, deşi lentă, a continuat, iar inflaţia a încetinit, o dinamică generală care nu seamănă cu cea din SUA.
“Ne aşteptam ca toate acestea să fie mult mai rele. S-a dovedit a fi mult mai robustă, mult mai rezistentă”, a spus Lagarde.
Politica fiscală a SUA generează o parte din diferenţă, cu ajutorul de 6.000 de miliarde de dolari în perioada pandemiei, care continuă să susţină cheltuielile consumatorilor.
Un impuls recent de investiţii din partea administraţiei Biden sprijină producţia şi construcţiile.
China ar putea juca, de asemenea, un rol, spun economiştii. Încetinirea acesteia după o explozie de scurtă durată a creşterii la începutul acestui an ar putea afecta exporturile Germaniei şi ar putea încetini creşterea Europei, de exemplu.
Dar, economistul şef al Citigroup, Nathan Sheets, a spus: ”atunci când auzi economiştii care îţi oferă trei sau patru motive pentru ceva, asta se întâmplă de obicei pentru că noi chiar nu ştim”.
Cu cât economia SUA are performanţe peste aşteptări, cu atât oficialii Fed se întreabă dacă înţeleg ce se întâmplă. O îmbunătăţire recentă a productivităţii, de exemplu, ar putea explica modul în care inflaţia continuă să încetinească, chiar dacă creşterea rămâne puternică.
În opinia actuală a Fed, este necesară o perioadă de creştere sub tendinţă pentru a conduce inflaţia în mod sustenabil înapoi la ţinta de 2%.
Măsurile cheie ale inflaţiei sunt în prezent de peste două ori mai mari decât aceasta.
Majoritatea oficialilor cred că economia va încetini, deoarece politica strictă şi creditul strict sunt resimţite mai pe deplin, iar economiile din perioada pandemiei sunt cheltuite.
Delincvenţele împrumuturilor de consum încep să crească, iar reluarea plăţilor împrumuturilor pentru studenţi ar putea afecta cheltuielile cu serviciile mai puţin afectate de acţiunile Fed până acum.