Riscul de credit se menţine important la nivelul portofoliului bancar, deşi rata creditelor neperformante şi-a continuat tendinţa de scădere, potrivit Raportului asupra stabilităţii financiare al Băncii Naţionale a României, transmite Agerpres. În document, instituţia explică de ce vrea să majoreze avansul la împrumuturile destinate achiziţionării unor locuinţe cu scop investiţional.
Un aspect important, care poate influenţa dinamica viitoare a ratei creditelor neperformante, ţine de evoluţia pieţei imobiliare, spune BNR.
“Riscul de credit se menţine important la nivelul portofoliului bancar, deşi rata creditelor neperformante şi-a continuat tendinţa de scădere. Astfel, în cazul portofoliului de credite acordate companiilor nefinanciare indicatorul a ajuns la 5,8% la finalul lunii august 2021, o reducere de 0,8 puncte procentuale faţă de cea mai recentă ediţie a Raportului, în timp ce în cazul creditelor populaţiei acesta a fost de 3,3% (-0,2 puncte procentuale faţă de martie 2021)”, se arată în Raport.
Conform BNR, începând cu luna iunie 2020, un număr de 12.600 companii au beneficiat de moratoriul public instituit prin OUG nr. 37/2020 şi prelungit prin OUG nr. 227/2020. Aceste companii deţineau, în mai 2020, credite totale în valoare de 23,9 miliarde lei, reprezentând 20,6% din totalul expunerilor bancare către companiile nefinanciare. Aceste firme au înregistrat o deteriorare semnificativă a situaţiilor financiare în anul 2020, fiind cele mai afectate de criza sanitară, de restricţiile impuse şi de diminuarea cererii, deteriorare ce a fost reflectată prin scăderea indicatorului de sănătate financiară al acestor companii până în zona de risc. Evoluţia nefavorabilă a indicatorului de sănătate a fost determinată de reducerea semnificativă a marjei EBIT şi a rotaţiei activelor, precum şi de creşterea gradului de îndatorare. Rentabilitatea capitalurilor pentru aceste companii a înregistrat un regres mult mai important decât cel la nivel agregat sau la nivelul companiilor fără credite suspendate (-7,5 puncte procentuale, faţă de -0,7 puncte procentuale, la nivel agregat, şi, respectiv, -0,6 puncte procentuale companii cu credite suspendate), în timp ce gradul de îndatorare s-a majorat, sensul fiind contrar decât cel înregistrat în cazul companiilor la nivel agregat şi a celor fără credite suspendate. Aceste evoluţii arată încă o dată necesitatea menţinerii de către manageri a unei poziţii financiare robuste a firmelor pe care le gestionează, construirea de rezerve în perioadele bune pentru a fi utilizate în cazul apariţiei unor evenimente nefavorabile.
Raportul precizează că în cazul portofoliului de credite acordate populaţiei, un risc important este dat de impactul pandemiei asupra capacităţii de plată. Debitorii care au solicitat amânarea ratelor de plată la credite au un risc de credit mai ridicat, o pondere mai mare dintre aceştia având un grad de îndatorare mai însemnat. Analiza matricei de tranziţie şi a ratelor de neperformanţă arată o deteriorare a capacităţii de plată mai pronunţată în cazul acestor debitori, în special a celor cu credite de consum. Condiţiile specifice ale acestor credite impun o monitorizare atentă a acestor debitori pentru identificarea din timp a soluţiilor necesare în vederea limitării pierderilor pentru economie, precizează BNR. Măsurile anticiclice ale politicii macroprudenţiale implementate înaintea crizei sanitare au contribuit la reducerea presiunilor dinspre creşterea gradului de îndatorare şi au asigurat un spaţiu de manevră mai amplu măsurilor necesare în contextul crizei actuale.
“Un alt aspect important, care poate influenţa dinamica viitoare a ratei creditelor neperformante, ţine de evoluţia pieţei imobiliare, unde, pe de o parte, segmentul rezidenţial a înregistrat o accelerare a activităţii, iar, pe de altă parte, piaţa comercială a consemnat un recul. Accelerarea activităţii din piaţa rezidenţială a fost determinată atât de factori de cerere, cât şi de ofertă. Dinamica pieţei s-a materializat şi asupra stocului de credite ipotecare. În luna septembrie, creşterea, în termeni anuali, a soldului creditelor ipotecare a fost de peste 12%. În cazul creditării imobiliare rezidenţiale, un segment care poate genera acumularea de vulnerabilităţi este cel al împrumuturilor destinate achiziţionării unor locuinţe cu scop investiţional. Din punct de vedere al disciplinei la plată, creditele acordate în scop nelocativ au o rată de neperformanţă superioară comparativ cu creditele acordate în scop locativ (4,3% faţă de 1,4%). Având în vedere creşterea importanţei creditelor acordate în scop nelocativ (+7% în perioada decembrie 2019-iunie 2021, reprezintă o proporţie de 13% din total), rata de neperformanţă ridicată a acestora, dar şi senzitivitatea crescută la o depreciere a preţurilor imobiliare, BNR urmăreşte să acţioneze anticiclic pentru acest segment de nişă al creditării imobiliare. Astfel, se are în vedere implementarea de limite mai reduse cu 10 puncte procentuale ale LTV (echivalent cu o creştere a avansului de 10 puncte procentuale) pentru creditele acordate persoanelor fizice pentru achiziţionarea altui imobil decât cel destinat a fi utilizat ca locuinţă pentru folosinţă proprie”, se spune în document.
Totodată, BNR precizează că în condiţiile unei accelerări a dinamicii creditului neguvernamental, dar şi a persistenţei tensiunilor în privinţa echilibrelor macroeconomice, cu scopul reducerii şi prevenirii creşterii excesive a îndatorării, şi, implicit, diminuării unor potenţiale vulnerabilităţi ce s-ar putea manifesta din perspectiva riscului de credit, Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM) a decis recalibrarea amortizorului anticiclic de capital (CCyB), în sensul creşterii ratei acestuia. Majorarea ratei amortizorului de la 0%, la 0,5%, se va aplica la 12
luni de la momentul aprobării, respectiv începând cu data de 17 octombrie 2022, conform prevederilor cadrului de reglementare european aplicabil.
De asemenea, BNR menţionează că indicatorii de sănătate financiară a sectorului bancar s-au menţinut la valori adecvate de-a lungul perioadei pandemice COVID-19, la un nivel similar sau mai bun comparativ cu mediile europene, conferind o capacitate sporită de absorbţie a unor eventuale şocuri. Rezultatele exerciţiilor de testare la stres a solvabilităţii şi lichidităţii arată menţinerea abilităţii sectorului bancar de a gestiona principalele riscuri care s-ar putea materializa în contextul unor evoluţii macroeconomice de o severitate ridicată. Rata fondurilor proprii totale se situa la la 23,1% în luna septembrie 2021 (comparativ cu o medie de 19,6% la nivelul statelor membre ale UE), în timp ce indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate majorându-se la 241,9% în septembrie 2021 (comparativ cu 172,4% în UE). Totuşi, eficienţa operaţională a instituţiilor de credit, deşi superioară mediei UE (raport cost/venit de 54%, septembrie 2021, faţă de 64% în UE, iunie 2021), precum şi rata creditelor neperformante (3,7%, septembrie 2021, faţă de 2,3% în UE, iunie 2021) plasează încă sectorul bancar românesc într-o zonă de risc mediu, conform clasificării ABE.
Indicatorii relevanţi pentru măsurarea calităţii activelor s-au îmbunătăţit în anul 2021, factorii care au contribuit la această evoluţie fiind dinamica consistentă a creditării, procesul de curăţare bilanţieră, dar şi măsurile micro şi macroprudenţiale orientate către acest scop. În România, gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante s-a majorat în perioada pandemică cu peste 6 puncte procentuale faţă de valoarea înregistrată în martie 2020 (până la 66% în septembrie 2021, comparativ cu 44% în UE). Înrăutăţirea perspectivelor macroeconomice, pe fondul evoluţiei pandemice, s-a reflectat în creşterea ponderii creditelor clasificate în stadiul 2 de depreciere conform IFRS 9, aspect observat într-o mai mare măsură în România, comparativ cu UE.
În raport se menţionează că, de la debutul pandemiei, sectorul bancar românesc şi-a menţinut o poziţie prudentă din perspectiva structurii bilanţiere, în vederea favorizării unei administrări adecvate a riscului de lichiditate, alocând o pondere importantă din active expunerilor faţă de sectorul guvernamental, cu efecte, însă, asupra intensificării legăturii sectorului bancar cu statul. Această abordare, care s-a consolidat în ultimul deceniu, riscă să menţină sectorul bancar în aceeaşi paradigmă de finanţare neguvernamentale cu precădere a expunerilor retail, cu riscul de a rata oportunităţile cu privire la finanţarea agendei schimbărilor climatice şi a proiectelor europene, concomitent cu menţinerea unui rol mai scăzut înspre sprijinirea schimbării structurale a economiei spre una cu valoare adăugată mai ridicată. Economisirea post-pandemică s-a concentrat în depozite la vedere, iar contracţia importantă a creditării de la debutul pandemiei a fost urmată de o dinamică ascendentă semnificativă a creditării
sectorului real în anul 2021, cu impact pozitiv asupra profitabilităţii bancare (profit net 6,4 miliarde lei, ROE 13,6%, septembrie 2021). O creştere progresivă a cheltuielilor pentru digitalizarea băncilor se înregistrează în ultimii ani, cu o majorare prognozată a bugetelor inclusiv în anul 2022, iar efectele aşteptate sunt de creştere a clientelei şi a veniturilor.
BNR menţionează că o serie de provocări se menţin, pe fondul persistenţei pandemiei, cea mai importantă fiind intensificarea potenţială a riscului de credit în perioada următoare, ca urmare a incertitudinilor privind viteza de recuperare a economiei, dar şi a calităţii asociate creditelor ce au beneficiat de moratorii (care au expirat în proporţie de 99%, septembrie 2021). O altă provocare derivă din creşterea riscului de rata dobânzii, ca rezultat al deţinerilor importante de instrumente de datorie cu venit fix (cu precădere, titluri de stat) şi nepotrivirii duratei activelor şi pasivelor sensibile la rata dobânzii. Aceste aspecte reclamă o atitudine prudentă în privinţa politicilor micro şi macroprudenţiale, mai ales că o parte din efectele asociate implementării CRR Quick fix (ce a avut un impact de peste 3 puncte procentuale din rata fondurilor proprii totale) se vor disipa în mod etapizat în anii următori. Totodată, riscul cibernetic are o relevanţă în creştere pentru bănci.