Confruntate cu o criză energetică globală și cu o cursă pentru reducerea emisiilor, economiile avansate încep să se gândească din nou la energia nucleară după o perioadă de scădere a investițiilor, se arată într-o analiză a publicației Financial Times.
Stimulentul este cu atât mai mare în rândul țărilor europene, care caută urgent să se îndepărteze de combustibilii fosili ruși pentru a lipsi Kremlinul de fonduri pentru asaltul său asupra Ucrainei.
Dar o schimbare atomică nu eliberează neapărat o țară de dependența energetică față de Rusia, având în vedere amploarea prezenței țării în sectorul nuclear.
În 2021 existau 437 de reactoare operaționale în întreaga lume, excluzându-le pe cele suspendate, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Aproximativ 10%, adică 42 de reactoare din afara Rusiei, foloseau tehnologia VVER de concepție sovietică, iar altele foloseau proiecte din țări precum SUA, Canada, Germania și Franța.
Ucraina are de departe cel mai mare număr de flote VVER din afara Rusiei, toate cele 15 reactoare în funcțiune ale sale folosind această tehnologie, urmată de Republica Cehă, cu șase reactoare.
În mod similar, din cele 52 de reactoare construite în prezent în întreaga lume, cu excepția Rusiei, 21 utilizează VVER. China, India și Turcia au cel mai mare număr, cu câte 4 fiecare, iar țări precum Bangladesh, Egipt și Iran folosesc, de asemenea, tehnologia rusă.
Prevalența reactoarelor de concepție rusă care se construiesc în prezent este, în parte, o chestiune de sincronizare, potrivit lui Jonathan Cobb, analist la Asociația Mondială Nucleară, care a declarat că “programul reactoarelor rusești în sine a fost foarte activ” în ultimul deceniu, când au fost semnate multe dintre contractele pentru aceste proiecte.
“Este comparabil cu a privi înapoi în anii ’70 și ’80. Westinghouse a fost un constructor deosebit de activ în SUA, iar acest lucru a dus la adoptarea tehnologiei sale pe scară mai largă în întreaga lume”, a adăugat el.
De asemenea, Rusia își comercializa tehnologia “foarte agresiv”, a declarat Tim Stone, președintele Asociației Industriei Nucleare din Marea Britanie. “Ceea ce a făcut guvernul rus este că a oferit mult sprijin pentru aceste programe nucleare [din alte țări].”
Rusia a fost, de asemenea, al șaptelea mare producător de uraniu în 2021. Compania de stat Rosatom reprezintă aproximativ 40% din capacitatea mondială de îmbogățire a uraniului, ceea ce o face un furnizor crucial, deoarece majoritatea centralelor nucleare utilizează combustibil îmbogățit.
China își mărește, de asemenea, exporturile de tehnologie nucleară. Având în vedere că 27 dintre cele 31 de proiecte de construcție de reactoare demarate începând din 2017 sunt de concepție rusă sau chineză, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, se trasează liniile de luptă cu SUA.
“Începeți să vedeți că energia nucleară este folosită acum într-un mod geopolitic”, a declarat o persoană importantă din industrie.
În 2020, România a pus capăt a șase ani de discuții cu China privind construcția a două reactoare nucleare și a semnat acorduri de cooperare și finanțare cu SUA, în timp ce Republica Cehă a exclus companiile rusești și chinezești de la licitația pentru construirea unui nou reactor la centrala sa nucleară Dukovany din motive de securitate.
Premierul Nicolae Ciucă a spus că ”proiectul unităţilor 3 şi 4 este structurat în trei faze: prima fază – etapa pregătitoare – va fi finalizată până la sfârşitul primului trimestru al anului viitor, ce-a de-a doua fază, a lucrărilor preliminare, va fi demarată în martie/aprilie 2023 şi va fi finalizată în trimestrul al treilea din 2025. iar faza a treia, de construcţie efectivă a celor două reactoare, se va încheia în 2030”.
Luna trecută, Polonia a atribuit un contract pentru construirea primei sale centrale nucleare grupului american Westinghouse Electric.
“O alianță puternică între Polonia și SUA garantează succesul inițiativelor noastre comune”, a scris Mateusz Morawiecki, prim-ministrul polonez, pe Twitter, anunțând acordul. Țara a semnat, de asemenea, acorduri-cadru cu Coreea de Sud la câteva zile după acordul cu SUA pentru a evalua viabilitatea construirii a patru reactoare în centrul Poloniei.
Pentru ca națiunile exportatoare de energie nucleară, precum SUA, Coreea de Sud și Franța, să concureze cu China și Rusia, “este nevoie de o modalitate de a afla cum pot țările importatoare să asigure finanțarea acordurilor”, a declarat Cobb de la Asociația Mondială Nucleară.
Potrivit acestui organism, există aproximativ 30 de țări care iau în considerare, planifică sau încep noi programe de energie nucleară.
“Acest lucru ar putea fi realizat prin intermediul unui sprijin din partea guvernelor care se află în spatele companiilor care doresc să încheie acorduri de export sau prin programe de sprijin din partea băncilor multilaterale”, a spus el.