Rezultatele foarte slabe la testele PISA în materie de citire, matematică și științe impun o reformă amplă a sistemului de educație din România, arată un raport Erste Bank, care subliniază că un copil născut astăzi în România va atinge doar 58% din potențialul său productiv ca adult, față de 100% dacă ar beneficia de educație și asistență medicală de înaltă calitate.
Raportul subliniază principalele slăbiciuni ale sistemului de educație din România, respectiv:
- Cheltuielile guvernamentale pentru educație sunt pe locul al doilea în UE, cu 3,2% din PIB, în timp ce cheltuielile gospodăriilor cu educația sunt cele mai mici din UE și singurul element major de cheltuieli personale cu o tendință de scădere în ultimii zece ani
- Există diferențe mari în ceea ce privește accesul la educație între zonele urbane și cele rurale; grupurile sărace și vulnerabile suferă din cauza deficiențelor în furnizarea de servicii de educație
- Formarea profesională ineficientă limitează disponibilitatea unei forțe de muncă calificate în industria prelucrătoare; numărul anual de absolvenți de formare profesională a scăzut cu ~50% între 1993 și 2021
- Rezultatele foarte slabe la testele PISA pentru citire, matematică și științe impun o reformă amplă a sistemului de educație din România
- Tinerii care nu au un loc de muncă și nici nu urmează un program de educație și formare profesională (NEET) sunt ceva obișnuit în România; există un decalaj uriaș între bărbați (14. 5 % din total) și femeile (25,4 %) cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani care nu beneficiază de educație și nu au un loc de muncă
- Participarea la educația timpurie este scăzută și se află pe o tendință de scădere, ceea ce sugerează posibile concepții greșite cu privire la necesitatea de a merge la grădiniță, pe lângă problemele legate de sărăcie
Amenințările la adresa acestui sistem sunt:
- Rezistența unor părți ale sistemului educațional local la schimbările structurale
- Infrastructura fizică subdezvoltată din zonele rurale limitează potențialele îmbunătățiri în sectorul educațional
- Comunitățile rurale mici nu au dimensiunea necesară pentru a asigura accesul la nevoile educaționale de bază
- Migrația profesorilor în afara sectorului educațional sau în străinătate
Raportul subliniază că, în ultimele decenii, educația nu a fost o prioritate absolută în societatea românească, iar salariul net în educație a fluctuat în jurul salariului mediu pe economie. Personalul didactic a scăzut la sfârșitul anilor ’90, cel mai probabil din cauza atractivității scăzute pentru tinerii absolvenți, în timp ce nicio reformă tangibilă nu a fost implementată până în prezent. Condițiile precare de educație și sănătate în copilărie expun viitorul adult la șomaj din cauza schimbărilor rapide de pe piața muncii.
Cheltuielile gospodăriilor pentru educație în România sunt cele mai mici din UE și se află pe o tendință de scădere în ultimii zece ani (-35% 2020 față de 2010) Pe de altă parte, gospodăriile au crescut semnificativ cheltuielile pentru mobilier și echipamente de uz casnic (+148%), îmbrăcăminte și încălțăminte (+110%) și sănătate (+94%) în 2020 față de 2010.
Tinerii care nu au un loc de muncă și nici nu urmează cursuri de educație și formare profesională sunt ceva obișnuit în România; decalajul uriaș între bărbați (14,5% din total) și femei (25,4%) cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani impune luarea de măsuri pentru protejarea categoriilor vulnerabile ale populației prin educație și locuri de muncă.
Locurile de muncă sunt mai puțin satisfăcătoare în România – ponderea persoanelor angajate aflate în risc de sărăcie este cea mai mare din UE, de 14,5% Salariul mediu este al doilea cel mai mic din UE, după Bulgaria, în ciuda creșterilor semnificative din ultimii ani.
Participarea la educația preșcolară este printre cele mai scăzute din UE, cu 75,6 % din copiii cu vârsta de trei ani și peste. Îngrijorător este faptul că participarea la educația preșcolară a scăzut cu aproximativ 9 puncte procentuale din 2013, ceea ce indică posibile concepții greșite ale părinților cu privire la necesitatea educației pentru copiii foarte mici, pe lângă problemele structurale legate de sărăcia din zonele rurale.
Nivelul de educație terțiară este cel mai scăzut din UE, cu 24,7% în 2022, dar s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele decenii, de la 9,2% în 2000.
Calitatea învățământului terțiar din România rămâne o problemă din cauza reprezentării scăzute în clasamentele universităților mondiale.
Cea mai mare pondere a părăsirii timpurii a sistemului de educație și formare profesională din UE, de 15,6% în 2022, cu unele îmbunătățiri minore în ultimii cinci ani, lasă România expusă la efectele economice și sociale ale unei piețe a muncii care evoluează rapid.
Cu rezultate foarte slabe la testele PISA pentru citire, matematică și științe, sistemul educațional românesc are nevoie de reforme structurale profunde pentru a oferi un start mai bun în viață pentru generațiile tinere.
România a înregistrat progrese vizibile în ceea ce privește educația și formarea formală sau non-formală primită de adulți în ultimele patru săptămâni, ponderea persoanelor urcând la 5,4% în 2022, de la o medie anuală de 1,1% în perioada 2016-20.
Ponderea persoanelor cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani care au cel puțin competențe digitale de bază este de 27,8% în România, cea mai mică din UE Competențele digitale se referă la activitățile desfășurate pe internet în domenii specifice: cunoașterea informațiilor și a datelor, comunicare și colaborare, crearea de conținut digital, siguranță și rezolvarea problemelor.
Tinere talente pun România pe harta globală a TIC, iar un număr impresionant de companii internaționale de tehnologie sunt prezente în centre universitare precum București, Cluj, Iași și Timișoara.
Un învățământ terțiar de calitate, parteneriate între universități, autorități locale și întreprinderi private, o bună conectivitate cu alte țări facilitată de un aeroport internațional și o comunitate multiculturală cu studenți din multe țări au condus la succesul sectorului TIC în aceste orașe..
România se află pe primul loc în UE atunci când se analizează ponderea sectorului TIC în valoarea adăugată brută, cu 7,3% în 2022 Dezvoltarea economică este concentrată în județele cu centre universitare mari.
PIB-ul pe cap de locuitor în București este de aproape șase ori mai mare decât în cel mai sărac județ. Reducerea decalajelor educaționale necesită o reducere a disparităților teritoriale în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor fondurile PNRR disponibile pentru digitalizarea educației oferă tinerelor generații posibilitatea de a ține pasul cu progresele tehnologice, conchide raportul.
Raportul integral poate fi citit AICI.
