Sursa foto: pexels.com
“Cazul a făcut înconjurul lumii”, râde Olivier Bongrand, avocat specializat în dreptul muncii de 25 de ani, scrie Le Parisien.
Și pe bună dreptate: implică alcool, petreceri la locul de muncă și valori corporative. Cu excepția unui nou recurs la Curtea Supremă franceză, această dispută pare să fi ajuns la final. Curtea de Apel din Paris tocmai a ordonat reangajarea unui bărbat care a fost concediat pentru că nu era “distractiv la locul de muncă” și a acordat despăgubiri de aproape 500.000 de euro (mai exact 496.298,79 de euro) pentru nulitatea concedierii sale.
În noiembrie 2022, Curtea de Casație se pronunțase deja în favoarea reclamantului, denumit “domnul T”, declarând că acesta avea dreptul de a nu participa la “băuturile” de weekend organizate la locul său de muncă.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Domnul T, un consultant angajat în 2011, fusese concediat pentru incompetență profesională și pentru “nepotrivire culturală” cu valorile “fun și pro” ale companiei. În special, el criticase organizarea de “seminarii și petreceri de weekend cu băuturi care generau frecvent consum excesiv de alcool, încurajat de colegii care puneau la dispoziție cantități mari de alcool, precum și de practicile susținute de colegi care făceau legătura între promiscuitate, hărțuire și incitare la diverse excese și derapaje”.
Domnul T a intentat o acțiune împotriva angajatorului său în fața tribunalului specializat în asemenea litigii, solicitând 461.406 euro ca despăgubiri pentru concediere neîntemeiată, dar nu a avut succes. Cererea sa a fost, de asemenea, respinsă de Curtea de Apel din Paris în martie 2021. Curtea de Casație a decis în noiembrie că acest lucru a fost greșit. Aceasta a hotărât că “exercitarea de către angajat a libertății sale de exprimare, o libertate fundamentală” nu poate constitui un motiv de concediere, și nici refuzul său de a îmbrățișa valorile “fun și pro” ale firmei.
Încălcarea unei libertăți fundamentale
Pe de altă parte, judecătorii instanței supreme au considerat că “criticile aduse salariatului pentru rigiditatea sa, lipsa sa de capacitate de ascultare, tonul său uneori aspru și demotivant față de subordonații săi (…) nu reprezintă contestări ale opiniilor sale personale” și nu puteau intra în sfera de aplicare a aceleiași decizii.
Prin urmare, Curtea a trimis părțile înapoi la Curtea de Apel.
Cu toate acestea, într-o hotărâre pronunțată marți, 30 ianuarie, Curtea de Apel a constatat, dimpotrivă, că “a fost încălcată libertatea de exprimare și de disidență a angajatului, o libertate fundamentală”.
Aceasta înseamnă, explică avocatul Bongrand, că “dacă motivul concedierii afectează, chiar și parțial, o libertate fundamentală, acest lucru invalidează întreaga concediere”.
Acesta este motivul pentru care judecătorii au declarat concedierea nulă și neavenită. “Este de bun simț și este o nebunie să așteptăm să ajungem la Curtea de Casație pentru a avea această hotărâre”, spune avocatul.
“O despăgubire de 500.000 de euro este enormă”, adaugă el, subliniind că această sumă este rezultatul, în opinia sa, a nouă ani de proceduri îndelungate. O sumă care depășește cu mult plafonul stabilit de așa numitul barem Macron pentru despăgubirile în caz de concediere abuzivă. Totuși, în acest caz, judecătorii au anulat concedierea, nu pentru că ar fi fost abuzivă, ci pentru că a încălcat una dintre libertățile fundamentale.
Pe de altă parte, domnul T a cerut să fie repus în funcție pentru ca “despăgubirea să fie completă”, explică avocatul. Cu toate acestea, nu există nicio garanție că angajatul se va întoarce efectiv în companie, așa cum prevede decizia. Părțile pot conveni între ele că acest lucru nu se va întâmpla.