Foto: Marian Vejcik / Dreamstime.com
Agenția de rating S&P Global se așteaptă ca inflația din zona euro să se situeze în jurul valorii de 2,9% în 2024, iar creșterea salariilor să se situeze la aproximativ 4%, în scădere de la 5% în 2023, a declarat economistul șef EMEA, Sylvain Broyer, de la S&P Global, într-un interviu pentru Euronews.com.
S&P Global se așteaptă ca economia zonei euro să înregistreze o creștere de aproximativ 0,8% în 2024, o ușoară scădere față de previziunile anterioare de 0,9%, dar în continuare în mare parte în conformitate cu așteptările. Acest lucru se bazează și pe faptul că Banca Centrală Europeană va reduce ratele dobânzilor cândva în 2024, după ce inflația se va mai domoli.
Reprezentantul agenției de rating spune că există câteva riscuri externe pentru economia zonei euro în 2024, inclusiv politica europeană și internațională, precum și evenimentele geopolitice în curs de desfășurare, precum și riscurile economice. Printre acestea, rezistența pieței forței de muncă continuă să fie unul dintre ele, existând acum semne de cotitură pe piața muncii, în condițiile în care angajările sunt mai mult sau mai puțin stagnante și productivitatea este în scădere. Acest lucru a dus, de asemenea, la creșterea semnificativă a costului unitar al forței de muncă.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Această productivitate scăzută a forței de muncă a fost observată în mare parte în Franța, din cauza unei varietăți de factori. Creșterea numărului de ucenici, compoziția pieței forței de muncă, absenteismul, pauzele în producție și acumularea de forță de muncă au contribuit la aceasta.
Având în vedere că perspectivele de creștere pe termen scurt rămân încă destul de reduse și costul forței de muncă este în creștere, acest lucru ar putea, de asemenea, să pregătească terenul pentru mai multe concedieri în anul următor. Cu toate acestea, având în vedere că locurile de muncă vacante sunt mai mari decât nivelurile istorice în acest moment, în cazul în care vor fi mai multe disponibilizări, acestea vor fi probabil absorbite de piață.
De asemenea, inflația și așteptările inflaționiste continuă să rămână un motiv de îngrijorare. Potrivit lui Broyer, s-au înregistrat progrese bune în amonte în ceea ce privește dezinflația. De asemenea, au fost observate unele progrese în aval, inflația globală pentru prețurile de consum fiind aproape la jumătate față de nivelul maxim.
Cu toate acestea, așteptările privind inflația, fie că sunt bazate pe piață, pe consumator sau pe prognoze profesionale, sunt toate mai pesimiste decât acest model de dezinflație. Ultimul sondaj realizat de BCE în rândul consumatorilor a arătat că aceștia se așteaptă ca inflația să ajungă la 4% în următoarele 12 luni, în creștere de la 3,5% în august.
Dacă va continua să existe un decalaj între inflația reală și așteptări, BCE ar putea fi nevoită să se gândească din nou la momentul în care ar trebui să înceapă să reducă ratele, îndepărtând astfel și mai mult finalul ciclului de înăsprire monetară. În acest caz, acest lucru ar putea avea un efect de contagiune asupra cererii, afectând astfel creșterea economică în anul următor.
Revizuirea cadrului operațional al Băncii Centrale Europene, care se concentrează pe echilibrul dintre politica monetară și cea fiscală, ar putea duce la o contracție a bilanțului BCE. Acest lucru ar putea avea în continuare o presiune ascendentă asupra ratelor dobânzilor. Având în vedere că ratele dobânzilor pe termen mediu nu mai sunt negative, sustenabilitatea economică a datoriei ar putea fi mai mult în centrul atenției.
Cum se descurcă economiile din Europa de Est?
În ceea ce privește țările din Europa de Est, Broyer a subliniat că acestea nu se află pe același ciclu ca și omologii lor din Europa de Vest și că au fost afectate mult mai puternic de inflație.
Unul dintre principalele motive pentru acest lucru este faptul că politicile fiscale din aceste țări nu au fost suficient de eficiente în protejarea consumatorilor decât în Europa de Vest. De asemenea, piața forței de muncă din mai multe țări din Europa de Est este mai strânsă decât cea a țărilor din Vest, ceea ce duce la o creștere puternică a salariilor.
Cu toate acestea, perspectivele pe termen mediu pentru această regiune par destul de pozitive. După cum spune Broyer: „Având în vedere că diferența dintre costurile forței de muncă este semnificativă între Europa de Est și Europa de Vest, este probabil ca țările din Europa de Est să atragă multe investiții directe occidentale în anii următori”.
În ceea ce privește modul în care se descurcă anumite sectoare, a existat un impuls puternic în sectorul serviciilor, stimulat de primul sezon turistic din ultimii câțiva ani pentru mai multe țări europene. Cu toate acestea, acest lucru se atenuează oarecum în prezent.
Există o oarecare slăbiciune în sectorul manufacturier, din cauza ciclului stocurilor, precum și a șocului prețurilor la energie provocat de războiul dintre Rusia și Ucraina. Vestea bună este că indicatorii timpurii arată că industria prelucrătoare europeană ar putea fi la un nivel minim, astfel încât, deși se așteaptă ca anul viitor să existe în continuare o oarecare slăbiciune, aceasta ar trebui să reprezinte o îmbunătățire față de condițiile actuale.
Această stabilizare în sectorul manufacturier poate fi observată în primul rând în Germania, care a luat deja în calcul costurile energiei și a ajustat nivelul stocurilor.
Cu toate acestea, rămâne încă o întrebare cheie, și anume dacă sectorul construcțiilor își va putea reveni la fel de repede, din cauza impactului sever al ratelor dobânzilor mai mari. În timp ce industria prelucrătoare se poate îmbunătăți în Germania, sectorul construcțiilor încă se confruntă cu dificultăți, fiind afectat și mai mult de anularea comenzilor existente și de lipsa comenzilor noi. De asemenea, finanțarea pieței imobiliare germane se bazează mai puțin pe ratele fixe și mai mult pe ratele variabile.