Sursa foto: Pixabay
Măsurile fiscale planificate de Guvern aduc venituri de 20 de miliarde lei acum, dar pe viitor s-ar putea să pierdem mai mult, iar mediul de afaceri nu merită să treacă prin acest experiment, în care au existat numeroase versiuni cu numeroase măsuri, spune Mihaela Mitroi, consultant fiscal, în emisiunea Flash Fiscal, marca Economedia. Măsurile pentru microîntreprinderi sunt un “atentat la sănătatea economiei”, deoarece ne introducem singuri plafoane și limităm dezvoltarea companiilor mici, afirmă ea. În plus, statul continuă să introducă birocrație prin noi declarații și noi termene. Totodată, deși unele măsuri sunt necesare, precum eliminarea de scutiri de contribuții de asigurări de sănătate, schimbarea regulilor în timpul jocului nu este niciodată sănătoasă, iar schimbarea codului fiscal în cursul anului încalcă principiile acestei legi, mai precizează Mihaela Mitroi.
- „Flash Fiscal” este o emisiune pe teme de fiscalitate, care își propune să explice hățișul fiscal din România și cum ne afectează principalele schimbări fiscale naționale și europene. Emisiunea este găzduită de Elena Deacu, redactor-șef Economedia, și Mihaela Mitroi, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți fiscali din România, și va aduce de-a lungul timpului invitați relevanți pentru a dezbate temele fiscale de actualitate. Episoadele anterioare pot fi urmărite AICI, AICI și AICI.
Cele mai importante idei:
- Câteva dintre măsurile care se propun acum a fi introduse prin această lege vor fi aplicate în 3 zile de data aprobării în Monitorul Oficial.
- Ce s-a întâmplat în aceste luni a fost o greșeală. Și noi, mediul de afaceri, nu meritam să trecem prin acest experiment.
- Cea mai mare măsură este cea care presupune introducerea de taxe noi și impozite. Pentru că sunt neașteptate, nepregătite, neanunțate într-un timp rezonabil.
- Micro-companiile – pur și simplu este un atentat asupra sănătății economiei noastre. Ne introducem singuri restricții și ne atacăm singuri, fără să fie nevoie. Plafonul de 60.000 euro este un plafon absolut penibil. Această plafonare auto-impusă de 60.000 euro nu face decât să încurajeze micro-companiile care nu vor face nimic care practic sunt folosite pentru evitarea formei de angajare.
- Impozitarea cu 1% a cifrei de afaceri – dacă nu impozităm eforturile investiționale, s-ar putea să fie o măsură care să nu fie atât de dureroasă.
- Eliminarea scutirii de impozit din IT – va fi într-adevăr un efort pentru cei din sectorul IT și probabil că va trebui să mărească salariile și nu știu cât de competitivi vor mai fi.
- Eliminarea scutirii de CASS în sectorul de construcții, industria alimentară și agricol – e normal să contribui. Dar schimbarea regulilor în timpul jocului nu este o chestie sănătoasă.
- Pentru locuințele noi, până în 600.000 lei, TVA se majorează de la 5% la 9% pentru persoanele fizice. Este o majorare de patru puncte procentuale și se simte.
- Voucherele de vacanță plătite cash – Dacă cei care controlează o să vină să îți ceară documente justificative, va fi o birocrație absolut de nesuportat.
- Impozitul special pe locuințe și mașini scumpe – ne creăm singuri probleme și birocrație, cu declarații noi, cu impozite noi, cu termen nou.
- Plafonarea CASS la 60 de salarii minime pentru PFA – Pentru PFA-urile cu venituri mari afectează, dar nu atât de mult. Dar sunt afectate în schimb PFA-urile care au venituri mai mici.
- Impactul bugetar – 20 de miliarde strânse din mediul privat și doar 3 miliarde reducere a cheltuielilor – Este foarte trist, pentru că pentru că ne bucurăm de 20 de miliarde/an, dar în viitor s-ar putea să pierdem mai mult.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Elena Deacu: Am trecut în ultimele trei luni prin numeroase variante ale acestui proiect, care au inclus unele taxe, apoi le-au scos, apoi iar le-au inclus. Am văzut de săptămâna trecută până astăzi, de exemplu, că s-a renunțat la taxarea microîntreprinderi cu impozit pe profit dacă trec de o rată de rentabilitate de 30%. Deci am avut o învălmășeală de modificări fiscale.
Mihaela Mitroi: A fost o vară foarte fierbinte, pot să spun și obositoare. Nu e prima oară când spun că m-am cam săturat de verile astea obositoare, că nu e prima oară când vara se întâmplă să ni se anunțe modificări. E obișnuință să ne trezim cu modificări. Au mult prea multe modificări. Suntem la a cincea variantă, nici nu mai știu numărul. Eu, ca specialist, am deslușit, am trecut așa prin această învălmășeală de modificări, dar îmi pot imagina ce înseamnă pentru un agent economic, pentru cineva care lucrează zi de zi, își desfășoară propria activitate, să poată să traducă toată nebunia aceasta.
Hai să începem cu primul punct, vizavi de principiile codului fiscal. Am participat la pregătirea primului cod fiscal. Atunci am introdus niște principii, principii care nu au fost niciodată respectate. Vorbim de un principiu care spune să nu modificăm în timpul anului fiscal, ci să modificăm de la 1 ianuarie. Și uite, cu toate acestea, una – cel puțin – sau câteva dintre măsurile care se propun acum fi introduse prin această lege vor fi aplicate în 3 zile de data aprobării în Monitorul Oficial. Încă o dată, nu știu de ce trebuie să facem lucrurile în felul acesta. Eu personal nu pot să-mi explic cu ce ne-a ajutat pe noi toți – și aici vorbim atât de Guvern, cât și toată societatea – că am trecut prin această această perioadă dificilă și tumultoasă, de ce a fost nevoie să existe această perioadă. De ce nu s-a propus o modificare de la bun început, aceea care se dorea a fi propusă, ca urma să fie comentată de către mediul de afaceri. Dar rămâneam cu acea modificare sau cu acele modificări, fără să mai trecem prin toată această poveste obositoare de scos.
Înainte să trecem la analiza propriu-zisă a măsurilor care au rămas în acest proiect de lege, aș vrea să trecem puțin în revistă toate măsurile care au fost vehiculate, dar acum nu mai sunt în acest document.
Unele dintre ele au fost modificate de câte trei ori, patru ori. Lucrul bun – dacă îl putem numi bun, deși mi se pare deja absurd să fac această afirmație, că oricum era extrem de criticat faptul că introduce asemenea măsură fiscală – este că cel puțin nu mai avem impozitul pe dobânzile la titlurile de stat. Nu mai avem impozitul mărit de la 3% la 5% pentru vânzările imobiliare. Nu mai avem taxarea cu impozit pe profit a microîntreprinderilor dacă rata de rentabilitate depășește 30%. Măsura aceasta a fost super criticată și e firesc să fie super criticată, pentru că penalizezi companiile sănătoase. Pentru companiile mari cu cifra de afaceri, nu mai avem ratele diferite de impozitare ținând cont de profitabilitate. Nu mai avem modificările care s-au introdus la chirii și care se modificau după 1 an de zile. Sunt multe măsuri care nu au rămas, dar nu mă bucur, acesta nu este un semnal pozitiv. Eu tot consider că, în realitate, ce s-a întâmplat în aceste luni a fost o greșeală. Și noi, mediul de afaceri, nu meritam să trecem prin acest experiment.
Care crezi că este pentru tine, măsura care va avea cel mai mare impact asupra economiei?
Este evident că cea mai mare măsură este cea care presupune introducerea de taxe noi, impozite și taxe noi. Pentru că sunt neașteptate, nepregătite, neanunțate într-un timp rezonabil, astfel încât un mediu de economic să fie pregătit. Orice taxă nouă nu se introduce nici măcar cu trei luni de zile înainte, cum este cazul de față, când se va implementa de la 1 ianuarie 2024. Ea trebuie pregătită.
Vreau să încep cu micro-companiile, pentru că mie mi se pare că pur și simplu este un atentat asupra sănătății economiei noastre, din punctul meu de vedere. Eu susțin antreprenoriatul și nu numai pentru că sunt eu antreprenor acum, dar și când eram într-o multinațională susțineam antreprenoriatul, pentru că este într-adevăr veriga importantă într-o economie.
Nu am să pot să înțeleg de ce ne introducem singuri restricții și de ce ne atacăm singuri, fără să fie nevoie, această categorie socio-economică. Dacă cineva face referire la PNRR spunând că trebuie, pentru că PNR-ul spune asta, vă atrag atenția asupra faptului că noi am scris acel PNRR și evident că l-am discutat la Comisia Europeană. Dacă ne referim la proiectul Băncii Mondiale, am să atrag atenția asupra faptului că Banca Mondială vine cu niște propuneri și că e de competența noastră să stabilim ceea ce vrem să facem astfel încât într-adevăr să avem o economie sustenabilă și să avem veniturile de care avem nevoie cu toții.
Ce vreau să spun este că nu cred că suntem obligați să introducem aceste restricții, ci le-am introdus singuri. Și dacă am fi vrut să să susținem antreprenoriatul românesc, am fi putut s-o facem.
Inclusiv recomandările instituțiilor internaționale care ne ajută în acest proces de reformă – ne ajută, nu ne comandă – este de a introduce aceste măsuri gradual și predictibil. În schimb, ce avem în prezent este o modalitate a statului de a strânge bani urgent, nu de a face reformă.
Banca Mondială, raportul lansat în primăvară, spunea foarte clar că se vor introduce măsuri pe parcurs, spunea foarte clar că e nevoie și de o reformă administrativă. Sunt multe elemente care trebuiesc luate în considerare.
Revenind, în Uniunea Europeană, definiția a ce înseamnă o micro-companie este cifră de afaceri până în 2 milioane de euro și maxim 10 angajați.
Uniunea Europeană spune de mai bine de 20 de ani: susțineți companiile mici, este evident că e nevoie de susținere financiară sau orice formă de susținere.
Și dacă ne uităm în alte state membre, vedem că există un regim fiscal diferențiat pentru aceste tipuri de de companii. Sigur că regimul fiscal depinde de situația economică a fiecărei țări și nu discutăm acum de cote, dar discutăm de principiu.
Plafonul de 60.000 euro este un plafon absolut penibil, din punctul meu de vedere. Dacă cineva spune că am vrut să ne aliniem cu plafoanele de TVA, să am să întreb „De ce am vrut să ne aliniem cu TVA-ul?” Care este motivul? În alte țări europene nu există această aliniere cu TVA-ul.
Aș merge mai departe și aș spune că această plafonare auto-impusă de 60.000 euro nu face decât să încurajeze micro-companiile care nu vor face nimic care practic sunt folosite pentru evitarea formei de angajare. Până în 300.000 lei, foarte lejer, poate să fie un un venit salarial folosit sub formă de micro-companie și plătesc 1%.
Dar asta nu ajută antreprenoriatul român, pentru că antreprenorul român nu își dorește un business care să fie numai de 60.000 de euro și nici măcar un business care să fie de numai 500.000 de euro. Un antreprenor român își dorește un business cât mai mare și cât mai rapid și asta ne dorim cu toții, de altfel. Deci nu înțeleg sensul pentru care am făcut acest lucru și am introdus aceste restricții.
Practic, toate modificările fiscale aduse microîntreprinderilor le fac pe pe aceste companii să rămână mici sau să crească foarte încet și să nu mai ajungă repede companii mai mari.
Vor fi companii mici care nu aduc valoarea adăugată economiei românești, ba pot fi eventual folosite de către aceste persoane fizice care nu vor să aibă un contract de muncă, deci nu e ceea ce ne dorim.
Iar cei care cu adevărat aduc valoare, respectiv antreprenorii reali, vor plăti mai mult 3%, față de 1% până acum. Deci va fi un cost suplimentar. Și dacă depășești 500.000 euro, prevedere introdusă începând de la 1 ianuarie 2023, pe care am criticat-o și eu atunci, voi plăti impozit pe profit. Și ce vom face? Vom îndatora aceste mii acești mici antreprenori, care și așa n-au cum să obțină ușor finanțare.
Apropo de obținut finanțare, sigur că există fonduri pentru întreprinderi mici și mijlocii, dar și acolo trebuie discutat în ce măsură simplificăm odată procesul și toată procedura astfel încât cu adevărat acești antreprenori să poată folosi finanțările existente.
Aș vrea să trecem la altă taxă importantă, nouă, introdusă prin acest proiect. S-a renunțat la ajustorul fiscal și s-a introdus taxa de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile care au afaceri mai mari de 50 de milioane de euro și pentru bănci. Cum le va afecta și mai ales cum le va afecta pe companiile, să spunem, nu cele din sectorul de energie, unde profitabilitatea e mare, ci pe cele unde marja este mică, până, de exemplu, în 4%?
Este vorba de un impozit minim. Faptul că s-au scos ratele diferite de impozitare ținând cont de profitabilitate este un lucru bun. Era o restricție suplimentară și un impozit diferențiat în funcție de asta.
Va afecta, desigur. Important este că trebuie să ne uităm atent și la formula la care se aplică. Pentru companiile mari de peste 50 de milioane se ia în considerare, din câte am văzut, investițiile care se fac. Depinde de nivelul de investiții pe care fiecare companie îl face, deci trebuie trebuie văzut de la caz la caz.
Această măsură era oarecum așteptată. Important era să fie introdusă astfel încât să penalizeze acele companii care ar fi folosit orice formă financiară prin care încerca să diminueze impozitarea și să nu penalizeze companiile adevărate.
În opinia ta, va avea loc acest efect?
Este foarte posibil, dacă într-adevăr nu impozităm eforturile investiționale, ale companiilor mari.
Pot să spun că într-adevăr am văzut această tendință la nivel european de impozitare a acestor companii.
Părerea mea este că atâta timp cât avem grijă vizavi de cum aplicăm impozitul și ne uităm să vedem care este efortul pe care îl face fiecare companie, atunci s-ar putea să fie o măsură care să nu fie atât de dureroasă.
Se renunță la una dintre cele mai importante facilități fiscale. Pentru angajații din IT, construcții, industria alimentară și sectorul agricol nu vor mai fi scutite de impozit veniturile brute care trec de 10.000 lei. Deci vor beneficia de facilități doar cei cu salarii mai mici. Să spunem că asta este una dintre măsurile de reformă pe care ni le-am asumat. Dar va fi implementată de luna viitoare. În plus, a fost eliminată scutirea de CASS pentru construcții, industria alimentară și sectorul agricol.
Implementată de luna viitoare, ceea ce nu este normal. Ni le-am asumat într-adevăr, dar ni le-am asumat prin PNRR încet-încet, adică urma să să fie un mod progresiv de a reintroduce impozitarea.
10.000 lei – în ce măsură este un plafon rezonabil este discutabil. Cel puțin când te uiți la cei din sectorul IT, știm foarte bine care sunt nivelurile salariale. Deci va fi într-adevăr un efort pentru cei din sectorul IT și probabil că va trebui să mărească salariile și nu știu cât de competitivi vor mai fi.
Practic, doar programatorii juniori vor mai beneficia de această scutire.
Este clar că îi va impacta pe cei din sectorul IT și în mod cert aceștia vor trebui să plătească și un impozit de 3% dacă sunt micro-companie, pentru că nu vor fi sub în plafonul de 1% oricum, bănuiesc că puțini sunt în situația aceasta.
De asemenea, eliminarea scutirii de CASS – înțeleg sincer argumentul, pentru că măsura a fost luată așa cum a fost ea luată acum câțiva ani de zile. În privința celor din sectorul de construcții, industria alimentară și agricol e normal să contribui.
Și această măsură aplicată de-a lungul timpului atâtor categorii de angajați este una din cele care ne-a adus în acest sistem de sănătate subfinanțat.
Asta a fost o decizie pe care pe care guvernul la momentul respectiv a luat-o și ar fi trebuit să o gândească puțin mai bine.
Revin și spun că orice măsură iei, ea trebuie gândită pe termen pe termen mediu, dacă nu pe termen lung și gândești impactul acesteia.
Îmi aduc aminte nota de fundamentare apropo de măsura privind constructorii. Atunci era scris acolo că e bună pentru încurajarea sectorului de construcții, pentru că ne placă muncitorii. S-a propus a fi luată până în 2028. A existat și un termen, totul părea bine.
Dar de ce scutirea de CASS de sănătate? Poate că nu trebuia să se facă acest lucru, poate trebuie o altă formă de finanțare.
Dar, una peste alta, aveam o certitudine, care se numea 2028. Schimbarea regulilor în timpul jocului nu este o chestie sănătoasă pentru absolut nimeni, niciodată. Deci revin la cea ce am spus mai devreme. Înțeleg logica pentru care trebuie introdusă, dar consider că trebuia gândit de la bun început și nu pe parcursul jocului.
Și mai ales ținând cont că în acest moment suntem în plină implementare a unui PNRR care se bazează destul de mult pe infrastructură, așa că și toate aceste costuri vor trebui adaptate.
Absolut. Este evident. Și să nu uităm că până la urmă nu înseamnă că ne plecau numai în 2018 constructorii din țară. Pot să plece și acum, dacă nu suntem în stare să îi să-i remunerăm așa cum trebuie.
Trecem la TVA. Sunt majorate mai multe cote de TVA. Care ți se pare cea mai de impact?
Păi, în general, construcțiile. Locuințele noi, până în 600.000 lei, pentru care TVA se majorează de la 5% la 9% pentru persoanele fizice. Este o majorare de patru puncte procentuale și se simte.
Contează și majorarea de TVA la produse cu conținut de zahăr.
Majorarea TVA la locuințe va duce la un nou blocaj al pieței imobiliare sau mai degrabă doar o frână?
Nu poți să spui că va fi un blocaj. Ar fi nedrept să venim cu asemenea afirmații așa teribiliste. Vorbim de locuințe sub 600.000 lei. Deci vorbim de oameni care, marea majoritate, obțin finanțări ca să poată să își cumpere această locuință. Deci va fi un efort financiar mai mare pentru aceste persoane.
Va exista o scădere a creditelor imobiliare acordate pentru acest segment?
Nu neapărat, dar un efort financiar, pentru că vor trebui să plătească mai mulți bani, ratele vor fi puțin mai mari ș.a.m.d.
Deci probabil nu va exista o scădere substanțială a numărului de achiziții?
Nu mă aștept la acest lucru.
Voucherele de vacanțe vor fi majorate la 1.600 lei, se vor plăti contribuții de asigurări de sănătate pentru ele și vor putea fi plătite cash.
Acest aspect, cu cash-ul este discutabil. Iarăși înțeleg logica. Înțeleg foarte bine faptul că se consideră că există un semi-monopol al emitenților de tichete. Singura problemă este că trebuie să fim foarte atenți cum implementăm. Dacă cei care controlează o să vină să îți ceară documente justificative, va fi o birocrație absolut de nesuportat.
Tichetele de masă de exemplu limitau pe baze contractuale folosirea acestora doar pentru anumite scopuri. Deci, dacă se dorește această „liberalizare”, atunci ea ar trebui implementată într-un mod cât se poate de flexibil, fără să introducă elemente birocratice.
Noua taxă pentru persoanele fizice pe proprietățile imobiliare. Este un impozit nou, în plus față de impozitul local. Se aplică pentru persoane care au o proprietate sau mai multe proprietăți peste 2.500.000 lei, Pentru suma care depășește 2.500.000 lei. Taxa de 0,3% este mai scăzută față de cea vehiculată inițial de 1%. Ne-am jucat și cu procentele și aici. Măsura se aplică doar pentru persoane fizice, nu și pentru persoane juridice.
Și pentru mașini o taxă de 0,3% pentru ce depășește 375.000 lei și la persoane fizice, și la persoane juridice.
Anul trecut discutam de majorarea impozitelor locale.
Și nu am putut-o face pentru că nu am avut baza de date.
Acum introducem un impozit nou. De altfel, informația cu privire la acest impozit nou tot de la autoritățile locale o luăm.
După care introducem și o declarație nouă care se va depune la altă dată decât celelalte declarații.
Dacă cineva are două sau mai multe proprietăți care depășesc această valoare în mai multe județe, va fi capabil statul să le descopere, ținând cont că autoritățile locale nu prea comunică între ele?
Noi vom declara. Noi vom avea obligația să le declarăm.
Dar ne creăm singuri niște probleme și birocrație, inclusiv o birocrație administrativă la nivelul administrației înfiorătoare, cu declarații noi, cu impozite noi, cu gestionarea acestora, în loc să găsim formule simple. De ce ne trebuie iarăși o declarație suplimentară, iarăși un termen ș.a.m.d.
Este foarte simplu să complici. Este extrem de dificil să simplifici. Și mie mi se pare că aici suntem: nu suntem în stare să simplificăm. Efectiv ne complicăm singuri și după aceea constatăm că este dificil să îi identificăm pe pe evazioniști. Păi, dacă singuri ne creăm toate aceste probleme, cum să identifici?
Ceva ce mi-a mai atras atenția din acest proiect de lege este sistemul național Ro-e-sigiliu, pentru trasabilitatea transporturilor rutiere de bunuri? Ți se pare că va aduce vreun impact pozitiv această măsură?
E de așteptat, asta este o măsură care combate, este în planul de combatere evaziunii fiscale, deci era o măsură despre care ne așteptam să se implementeze.
Tot pentru reducerea evaziunii, Guvernul a decis că Fiscul va putea impozita cu 70% veniturile a căror sursă nu poate fi dovedită.
Inițial a fost 60%, după care s-a modificat la 50%, după care 70%, apoi au scos-o. Aici este vorba de persoanele fizice. Atenție! Persoanele fizice care de obicei sunt verificate de către Direcția de Verificări Fiscale pentru persoanele fizice. Dacă cumva nu ți-ai declarat în declarația unică vreun venit, ajungi la o asemenea impozitare, care este extrem de mare. Este o metodă de creștere a compliance-ului, a modului în care îți faci singur declararea, în sensul de a fi atent la modul în care îți declari și îndeosebi pentru cei care cu bună știință, nu-și declară. Pot să înțeleg această această penalitate. Acum de ce 70% și nu 50% nu mă întrebați, nu pot să dau acest răspuns.
Mai este vreo altă măsură importantă?
ONG-urile pot să beneficieze în continuare de sponsorizării. A fost o tevatură aici încă din luna iulie cu scos respectivele condiții care erau în codul fiscal și pe urmă introdus alte plafoane. Acum din nou suntem în varianta inițială. Numai că s-a introdus această prevedere de auditare a ONG-urilor care beneficiază de asemenea sponsorizări și declarații, ș.a.m.d. Deci vom avea iarăși puțină birocrație.
Și va fi scump, probabil.
Da, va trebui să folosim o firmă de audit, din păcate și ne va costa.
Și pentru PFA-uri avem câteva modificări. Din punctul meu de vedere, PFA-urile sunt tot niște antreprenori, pentru că și ei își asumă o serie de riscuri, nu sunt angajați. Orice fac, o fac folosind cunoștințele pe care le au, pentru că în majoritatea cazurilor aceste PFA-uri sunt cei care au niște deprinderi, fie ca sunt intelectuale sau tehnice, muncă manuală sau intelectuală. Își folosesc aceste deprinderi și își asumă niște riscuri, că nu stă nimeni să le dea bani, trebuie să-și caute singuri clienții.
Până acum CASS se propunea a fi neplafonat. Acum s-a plafonat la 60 de salarii, ceea ce înseamnă 18.000 lei pe an. CAS-ul, care este pensia, a rămas la plafoanele de 24 de salarii maxim.
Asta înseamnă, în traducere liberă, că acei PFA care au venituri mai mari de 180.000 lei încă au un avantaj. Pe măsură ce veniturile sunt mai mari de 180.000, atunci taxele scad, pentru că avem aceste plafoane.
Pentru PFA-urile cu venituri mari afectează, dar nu atât de mult. Dar sunt afectate în schimb PFA-urile care au venituri mai mici și în situația în care într-adevăr au fost persoane fizice care au folosit schema „PFA în loc de contract de muncă”. Probabil că EI vor reconsidera acest aranjament contractual.
Deci, per total, câteva dintre măsurile care vizează micro sau PFA vor duce la reîncadrare pe contracte de muncă?
Depinde de venituri. Va fi „un joc”. Spre exemplu, pentru venituri de peste 300.000 lei, când ajungi la cota de 3% rămâi cu dividendele de 8%. S-ar putea să nu deranjeze prea tare că ai o creștere de 2% din impozitare. Dacă ai peste 500.000 euro cu 16% și dividende de 8% s-ar putea să te gândești mai bine dacă nu cumva vrei să fii PFA, dacă ai posibilitate, în sensul în care ai o calificare, să ai acea deprindere tehnică. Atunci poate e mai rentabil, pentru că deja în PFA ai plafon. Dacă ai un aici PFA și ai niște venituri mici, poate că nu mai merită să mai fii PFA și atunci vrei să fii pe contract de muncă.
În general, indiferent de jocurile astea între micro și PFA, din punctul meu de vedere și din punct de vedere și al legiuitorului, ar trebui să ne uităm la substanță, nu ne jucăm, ci nu ar trebui să folosești doar pentru scopuri fiscale, ci să folosești un contract adecvat activității pe care o desfășori. Ce spun este că cei care se „jucau” până acum, aceia probabil că vor căuta acele subterfugii să se mute dintr-o parte în alta. Dar, indiferent de ce contract cauți să găsești mai avantajos fiscal, dacă substanța economică nu e acolo și tu de fapt folosești un PFA, deși ești în realitate salariat, vei fi penalizat de către autoritățile fiscale. Și eu consider că pe bună dreptate.
Per total, impactul acestor măsuri fiscale pe partea de venituri aduce un plus de 20 de miliarde de lei anul viitor, pe când reducerile de cheltuieli bugetare sunt de numai 3 miliarde de lei. Așadar, vedem că se face reformă tot pe seama și pe spatele mediului privat și mai puțin pe spatele mediului public.
Eu pot să spun doar că este foarte trist să ascult, să aud și să văd asemenea numere. Este foarte trist, pentru că pentru că ne bucurăm de 20 de miliarde/an, dar în viitor s-ar putea să pierdem mai mult. În loc să avem o reducere mai mare a cheltuielilor, astfel încât într-adevăr să ne bucurăm pe viitor. Deci, nu știu, mie mi se pare că e o logică pe termen scurt și nu este o logică pe termen lung.