În goana sa după bani ca să acopere gaura bugetară, statul român vrea acum să taxeze mai ales antreprenorii care reușesc să fie economi și eficienți. Asta deși chiar statul român este cel care a creat această problemă și nu reușește să descopere companiile care fac optimizare fiscală, tot din cauza propriei incapacități de a digitaliza administrația fiscală.
Ministrul Finanțelor Marcel Boloș a anunțat marți că microîntreprinderile care depășesc afaceri de 300.000 lei și au o rată a rentabilității mai mare de 30% vor trece de la impozit de 3% pe cifra de afaceri la impozit pe profit de 16%, iar măsura va intra în vigoare chiar de anul viitor. Peste 56.000 de microîntreprinderi vor fi afectate de măsură, a detaliat ministrul.
Cu alte cuvinte, statul român decide să taxeze tocmai antreprenorii harnici, care sunt economi, eficienți, automatizează și inovează astfel încât să își reducă la minimum cheltuielile și să își crească pe cât posibil profitul, pe care să îl poată investi și mai departe în creștere și dezvoltare.
„Se consideră că de la această rată de pofit încolo discutăm de o zonă de optimizare fiscală”, a explicat Marcel Boloș decizia.
Câți antreprenori în această situație fac optimizare fiscală și câți reușesc să crească în mod organic profitul? Ministrul Finanțelor nu detaliază. De ce? Pentru că probabil nu știe. Nu contestă nimeni că există companii care fac optimizare fiscală. Dar de ce trebuie ca zeci de mii de companii oneste să fie pedepsite și puse în aceeași oală, doar pentru că de zeci de ani Guvernul României nu reușește să digitalizeze ANAF și să descopere unde se fac de fapt optimizările?
Prin această măsură ce vizează microîntreprinderile, statul român pune acum o piedică în calea dezvoltării a zeci de mii de companii care reușesc să facă salturi mari de dezvoltare, le obligă să rămână mici și să crească încet.
Pentru o nevoie stringentă de bani în acest moment, statul nu se mai gândește că, în doar câțiva ani, aceste companii ar crește rapid și ar trece singure la impozit pe profit, iar statul va lua 16% dintr-o plăcintă mai mare. Iar când ajungi companie mare plătitoare de profit, ai și mai mulți angajați de pe urma cărora statul încasează taxe, nu doar un angajat la microîntreprindere.
În același timp, Guvernul nu e mulțumit nici cu impozitul pe profit strâns de la multinaționale, pe care vrea acum să le taxeze pe cifra de afaceri, spunând și despre ele că fac optimizare fiscală.
Din nou, nu contestă nimeni că poate există cazuri de optimizare fiscală și în cazul multinaționalelor. Dar din nou este mai ușor pentru statul român să le pună pe toate în aceeași oală și să bulverseze mii de companii oneste din cauza unora incorecte. Există într-adevăr facilități și arbitraje fiscale, dar acestea sunt perfect legale. Cine stabilește care este legea și cine o poate schimba? Tot statul român.
Vedem de fapt cum niciuna dintre impozitări, nici cea pe cifra de afaceri, nici cea pe profit, nu pare suficientă pentru statul român, care vrea mereu mai mult de la mai mulți. Și totul doar pentru a acoperi un deficit bugetar pe care statul l-a creat prin ineficiență.
Cum se face că, cu atâta evaziune și optimizare fiscală suspectată de Guvern, de PSD și PNL, economia României a crescut constant în ultimii ani? Cine produce această valoare adăugată, dacă nu tocmai mediul privat? De ce să strici acest model care funcționează? Există un singur răspuns. Incapacitatea de a înțelege economia.
Citește și: