Sectorul produselor chimice este principala vulnerabilitate a României, dat fiind faptul că mai avem doar o singură fabrică funcțională – Azomureș, din 11, câte erau în 1990, se arată în proiectul de Hotărâre de Guvern care aprobă Strategia Industrială 2024 – 2030, document publicat pe site-ul Ministerului Economiei.
Faptul că industria chimică aproape că a dispărut se vede și în statisticile comerțului exterior prezentate de Institutul Național de Statistică, unde deficitul comercial pe acest sector depășește anual trei miliarde euro. „În sectorul produselor chimice, se înregistrează o balanță comercială negativă care s-a acutizat în ultimii ani, pe fondul suspendării activităților de producție a îngrășămintelor chimice necesare în agricultură, devenite nerentabile din cauza costurilor energetice… Din cauza creșterii prețurilor la gaze naturale, producția de îngrășăminte chimice a fost afectată, iar necesarul este acoperit din importuri, cu afectarea balanței comerciale. Azomureș este unica întreprindere care și-a păstrat obiectul principal de producție dintre aceste trei combinate. Amonil Slobozia și Donau Chem Turnu Măgurele, care ipotetic pot produce, au fost închise sau se află în reorganizare.”, se arată în documentul citat.
Așa cum Economedia.ro a relatat, în repetate rânduri, combinatele din grupul InterAgro (în insolvență) al omului de afaceri Ioan Niculae au încetat producția. Trei dintre ele, Slobozia, Bacău și Făgăraș, au fost cumpărate de grupul Pambac Bacău, al omului de afaceri Eusebiu Guțu, dar niciunul nu a reînceput producția. Încă două sunt la vânzare, scoase de lichidatorul Sierra Quadrant, anume Piatra Neamț și Turnu Măgurele. După multiple sesiuni de licitație, acestea tot nu și-au găsit un cumpărător.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Statul român este însă optimist că producția de îngrășăminte chimice s-ar putea relua în unele din aceste combinate odată cu intrarea în țară a miliardelor de metri cubi de gaze din Marea Neagră (sfârșitul lui 2026). Gazul este materia primă în chimie unde își multiplică de trei ori valoarea în procesul de transformare în îngrășăminte. „Pentru menținerea unei producții competitive în industria chimică, ar putea fi folosite fie gaze din producția internă provenite din perimetrele ce urmează a fi exploatate în Marea Neagră, fie din gazele obținute prin biosinteză (hidrogen verde). Dat fiind contextul regional și constrângerile bugetare, necesarul uriaș de investiții inițiale nu permite o tranziție ”verde” rapidă, impunând corelarea schemelor de retehnologizare, concomitent cu prelungirea scutirii la plată a certificatelor verzi, din schemele de sprijin pentru energia verde”, se mai arată în strategia industrială a României.
Tot în document, se vorbește și de industria „campioană” a României, care este cea a pieselor auto. Aici România joacă un rol important în regiune însă este dependentă nu atât de Dacia, cât de cea a marilor producători din Vest. Or, odată cu problemele pe care le întâmpină fabricanții germani, efectele negative ar putea ajunge și la noi. De aceea, politicile de stat ar trebui să încurajeze dezvoltarea unei sau unor altei industrii campioane. „Este imperios necesar ca politica industrială a României să vizeze creșterea unor industrii campioane, altele decât industria auto, dat fiind riscurile determinate de transformările care au loc în economie, de dinamica inovării și impactul tehnologiilor noi, precum și de direcțiile strategice impuse prin strategia de reindustrializare la nivel european, care ar putea periclita poziția industriei auto în perspectivă”.
Documentul și analizele care stau la baza lui au fost elaborate de către Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Direcția Politici Industriale și Finanțări pentru Industrie în colaborare cu experții externi Cătălin Bălan, Daniel Coșniță, Răzvan Deșliu, Liviu Fetic, Dan-Ion Gherguț, Sabin Rotaru și Lavinia Tofan. Au contribuit la capitolele de analiză experții Ion Ghizdeanu, Constantin Ciupagea și Cristian Moisoiu.
Documentul a fost îmbunătățit grație contribuțiilor aduse de reprezentanții organizațiilor și asociațiilor din industrie care au participat la sesiunile de consultări: ALRO SA, Asociația Constructorilor de Automobile din România – ACAROM, Asociația Producătorilor de Mobilă din România – APMR, Asociația Producătorilor de Țevi din România, Azomureș, Azur SA, Brenntag SRL, Chimcomplex SA, Energy Policy Group, Federația Patronală din Industria Materialelor de Construcții – PATROMAT, Confederația Patronală Concordia, Consiliul Investitorilor Străini, Liberty Steel Galați, Patronatul din Industria Cimentului și Altor Produse Minerale pentru Construcții din România – CIROM, ROMCHIMICA – Asociația Companiilor Chimice din Romania, Saint Gobain, Societatea Română de Metalurgie, Tenaris Silcotub, Uniunea Producătorilor de Oțel din România – UNIROMSIDER, Uniunea Romana a Producătorilor de Cosmetice și Detergenți – RUCODEM.