Sursa foto: Facebook / Conservation Carpathia
În România o plimbare prin pădure s-a transformat într-o misiune de protejare a unor fagi vechi de secole, laolaltă cu istoria care le-a dat formă, scrie The New York Times, potrivit Rador Radio România.
Povestea Pădurii Poveștilor Nemuritoare începe nu cu mult timp în urmă, în 2019, atunci când Elena-Mirela Cojocaru, îndrăgita soție a lui Ion Cojocaru, primarul cătunului Nucșoara, a murit în urma luptei cu cancerul. Curând, Cojocaru s-a îmbolnăvit la rându-i, de inimă. Medicul i-a recomandat ca remediu plimbatul prin natură, măcar 6.000 de pași pe zi.
Nucșoara și cei 1.222 de locuitori ai ei se află pe pantele împădurite ale Munților Carpați din România. Carpații sunt un tărâm al negurii, vampirilor fictivi și lupilor reali, dar și al câtorva mii de urși bruni și al celor cam două treimi din ce a mai supraviețuit din pădurile virgine ale Europei.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Cojocaru a copilărit în Nucșoara, însă abia acum, când a început să colinde dealurile și pășunile străvechi, a observat copacii: fagi, giganți încovrigați în noduri fantasmagorice, unii dintre ei bătrâni chiar și de 500 de ani.
Splendoarea și robustețea acestor arbori l-au revigorat pe Cojocaru, care se simte ca și cum ei l-ar fi adoptat. „Copacii m-au salvat”, ne-a declarat el recent.
Unii fagi străvechi aduc cu niște mături răsturnate: sute de crenguțe răbufnind brusc dintr-un trunchi gros, nu mai înalt decât un om. Formele acestea sunt rodul istoriei locale. Până când regiunea a fost declarată zonă protejată, sătenii recoltau lemn de foc din acești copaci, tăind crengi sau chiar retezându-le vârful de la înălțimea la care ajungeau cu mâna.
„Mergeam în pădure să strâng lemne, flori și mâncare”, ne-a spus Silvia Dan, de 80 de ani. „Am copilărit aici ca într-o oază. Pădurea a fost o sursă de viață pentru noi, un mod de a ne câștiga traiul.”
Acolo unde crengile au fost retezate au apărut noi lăstari, s-au ramificat și au crescut, până când au fost tăiați din nou, an după an, vreme de secole. Practica le-a permis arborilor să continue să rodească jir, cu care sătenii își îngrășau porcii toamna.
„Robustețea acestor arbori e incredibilă”, a declarat Christoph Promberger, director executiv la Foundation Conservation Carpathia, o organizație nonprofit care pledează pentru înființarea unui parc național în regiune. 5.000 de fagi seculari solitari încă mai cresc în jurul Nucșoarei – cea mai mare astfel de concentrație din Europa. Însă tăierea pădurii și schimbarea destinației terenurilor îi pune în primejdie. Iar acum au început să-și facă apariția și cărăbușii de scoarță.
Cojocaru și organizația nonprofit au început să discute despre un plan de protejare a fagilor și, eventual, de a îndrepta Nucșoara pe făgașul eco-turismului. Au fost identificați 2.544 de arbori – Cojocaru a ales cifra, întrucât ea reprezintă înălțimea în metri a Vârfului Moldoveanu, cel mai înalt munte din România, aflat la o zi de mers de Nucșoara. Fiecare dintre copaci a primit o placă cu un număr, a fost fotografiat în toate cele patru anotimpuri și a fost marcat pe o hartă după coordonatele GPS. Arborii sunt oferiți spre adopție pe un site – deși, insistă Cojocaru, în realitate copacii adoptă câte un om, nu invers.
La un moment dat o firmă forestieră din Brașov, Forest Design, a venit cu aparate de mână care folosesc o tehnologie cu laser, LIDAR, pentru a scana copacii și a genera imagini tridimensionale ale multora dintre arborii străvechi, pe înăuntru și pe dinafară. Astfel imortalizată în format digital, individualitatea fiecărui arbore se remarcă deplin, ca o amprentă, iar oamenii de știință îi pot monitoriza precis dezvoltarea și transformarea.
„Am vrut să vedem cum evoluează și avansează arborii în timp”, a declarat Sergiu Florea de la Forest Design.
Și așa a început și Pădurea Poveștilor Nemuritoare.
În schimbul unei sume modice, un om își poate atașa povestea de un copac. Vizitând acel copac, îi poți afla povestea prin intermediul unui cod QR. Numărul 44 e Ana Maria Brânză, o campioană la scrimă a României, care a câștigat primul titlu național la 15 ani.
Numărul 2.224 exprimă recunoștința unei fiice în numele mamei ei, care, la 16 ani, „și-a găsit adăpost din calea naziștilor, ascunzându-se printre acești copaci străvechi”.
Numărul 22 e cadoul cuiva pentru un prieten, un fragment dintr-un poem al poetului pakistanez Faiz Ahmed Faiz: „Oferă-i unui copac darul verdeții din nou. Loc de cântat unei păsări”.
Numărul 2.544 l-a adoptat pe Ion Cojocaru.
„Am sentimentul că e reciproc”, a spus Cojocaru despre copaci. „Învăț de la ei. Îmi dau senzația că sunt oameni bătrâni care sunt foarte înțelepți și vor ca eu să fac bine.”