Blocuri interbelice cu risc seismic, incadrate in clasa I de risc seismic(cu bulina rosie), miercuri 15 august 2018. Inquam Photos / Alberto Grosescu
Arcul dintre Iași și București va fi cel mai afectat în cazul unul cutremur în România, în special Capitala, care concentrează o mare parte din activitatea economică, iar pierderile economice ar fi de ordinul zecilor de miliarde, afirmă, într-un interviu pentru Economedia, Alanna Simpson, coordonator regional pentru gestionarea riscului de dezastre în Europa și Asia Centrală în cadrul Băncii Mondiale. Specialistul afirmă că în țara noastră clădirile construite înainte de 1940 sunt cele mai vulnerabile, urmate de cele construite între 1940 și 1980, iar o vulnerabilitate suplimentară vine din faptul că unele dintre reparațiile efectuate după cutremurul din 1977 nu au fost făcute așa cum ar fi trebuit în timpul lui Ceaușescu. Conform ei, clădirile cu „bulină roșie” sunt doar vârful icebergului în România, iar pentru că o clădire nu are o „bulină roșie”, nu înseamnă că este sigură. România a început să investească în consolidarea seismică a clădirilor, însă trebuie să o facă mai accelerat, recomandă specialistul, pentru că un cutremur nu așteaptă.
Cele mai importate declarații:
- Banca Mondială consideră că riscul seismic în România este o preocupare foarte mare, în special pentru că știm că ar afecta pe toată lumea, dar în special pe cei mai săraci, dezvoltarea economică.
- O repetare a cutremurului din 1977 ar putea însemna că 250.000 de persoane ar rămâne fără adăpost, din cauza pagubelor produse clădirilor.
- România are o moștenire de clădiri mai vechi și multe dintre serviciile publice se află în clădiri foarte vechi.
- Unele dintre reparațiile efectuate după cutremurul din 1977 nu au fost făcute așa cum ar fi trebuit în timpul lui Ceaușescu, iar acest lucru adaugă o vulnerabilitate suplimentară României.
- România nu are cutremure frecvente. Dar cutremurele pe care le are sunt catastrofale.
- În România, din Iași până la București, acel arc, până la graniță, va fi destul de puternic afectat, pentru că acolo va fi cel mai mare cutremur. În cazul unui eveniment de amploare, o mare parte din nord-vestul țării ar fi probabil mai puțin afectată.
- În cazul unui cutremur mare, o mare parte din infrastructura subterană poate fi avariată. Sunt avariate utilitățile de apă, apele reziduale, dar și alimentarea cu energie electrică, alimentarea cu gaze. Multe dintre clădirile pompierilor sunt în pericol. De asemenea, inima fiecărei comunități sunt copiii. Deci, a ne asigura că copiii sunt în siguranță la școală este un alt domeniu pe care ne concentrăm.
- Modelul arată că pierderile economice (în cazul unui cutremur, n.r.) ar fi de ordinul zecilor de miliarde. Oamenii sunt strămutați, multe afaceri sunt închise, pentru că sunt avariate sau pentru că angajații lor nu pot lucra.
- În zonele cele mai sărace, reconstrucția va dura zeci de ani.
- România este pe drumul cel bun, investește în clădiri de intervenție în caz de urgență, a lansat anul trecut o strategie de reziliență seismică, pentru prima dată fondurile UE sunt acum folosite pentru consolidarea clădirilor, există o pregătire sporită cu RoAlert, organizațiile societății civile sunt mult mai active.
- Gestionarea dezastrelor trebuie să fie treaba tuturor. Toată lumea ar trebui să învețe primul ajutor, toată lumea ar trebui să fie pregătită pentru 72 de ore în care să fie foarte autosuficientă, cu apă și mâncare și medicamente și să aibă asigurare dacă este în măsură.
- (Cheltuielile pentru consolidare, n.r.) trebuie să crească mult mai mult.
- Sunt multe de făcut în ceea ce privește fațadele și asigurarea siguranței pietonilor, indiferent de cutremur, dar și asigurarea faptului că, dacă se spune că o clădire este consolidată, aceasta a fost într-adevăr consolidată.
- Clădirile cu „bulină roșie” sunt literalmente vârful icebergului. Doar pentru că o clădire nu are o „bulină roșie”, nu înseamnă că este sigură.
- Este critică aplicarea noilor coduri de construcție. Iar aceasta este o provocare care nu este unică pentru România.
- Clădirile construite înainte de 1940 sunt cele mai vulnerabile, urmate de cele construite între 1940 și 1980.
- România trebuie să se concentreze pe faptul că cutremurul nu va aștepta. Continuați să faceți ceea ce faceți, dar faceți-o mai repede și mai mult.
Economedia: Cât de vulnerabilă este România la cutremure, din perspectiva Băncii Mondiale. Este cutremurul unul dintre cele mai mari pericole naturale din țara noastră sau unde se situează pe o scară de risc?
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Alanna Simpson: Din partea Băncii Mondiale, considerăm că riscul seismic din România este o preocupare foarte mare. Noi privim managementul dezastrelor în mod holistic. Mai frecvent, secetele și inundațiile creează pagube, dar știm că un cutremur ar putea fi deosebit de catastrofal. Având în vedere istoricul cutremurelor din România din ultimii cinci sute de ani, există un potențial pentru cutremure foarte mari și a trecut ceva timp de când nu a mai fost unul. Deci, da, Banca Mondială consideră că riscul seismic în România este o preocupare foarte mare, în special pentru că știm că ar afecta pe toată lumea, dar în special pe cei mai săraci, dezvoltarea economică, o mulțime de zone din România.
Are Banca Mondială o evaluare a pagubelor potențiale ale anumitor tipuri de cutremure în România?
Am colaborat foarte strâns cu departamentul de inginerie civilă al Universității din București și au făcut o evaluare pe tipuri întregi de clădiri, infrastructură, analizând cum ar arăta o repetare a cutremurului din 1977, în ceea ce privește persoanele fără adăpost, daunele aduse infrastructurii publice. De exemplu, analiza lor arată că o repetare a cutremurului din 1977 ar putea însemna că 250.000 de persoane ar rămâne fără adăpost, din cauza pagubelor produse clădirilor. De asemenea, am colaborat îndeaproape cu ei și, de asemenea, cu Ministerul Educației, de exemplu, pentru a analiza infrastructura școlară și pentru a analiza vulnerabilitatea școlilor din România, cu Ministerul Afacerilor Interne, pentru a analiza clădirile de intervenție în caz de urgență.
Care credeți că sunt motivele pentru care cutremurele reprezintă o vulnerabilitate pentru România?
România are o tendință de cutremure foarte mari. În 1802 a fost un cutremur foarte mare, a zguduit inclusiv Sankt Petersburg. Deci sunt cutremure foarte mari.
Dar, de asemenea, multe clădiri din România au fost construite înainte de codurile moderne de construcție. De fiecare dată când are loc un cutremur, inginerii învață despre cum se comportă clădirile în caz de cutremur și actualizează codul de construcție. Și dacă vă plimbați cu mașina prin București, puteți vedea câte clădiri au fost construite înainte de 1980, când a fost făcută o mare actualizare a codului de construcție și apoi câte au fost construite înainte de 2000. Așadar, România are o moștenire de clădiri mai vechi și multe dintre serviciile publice se află în clădiri foarte vechi. Dar știm, de asemenea – și în blogul meu puteți citi mai multe despre acest lucru – că, probabil, unele dintre reparațiile efectuate după cutremurul din 1977 nu au fost făcute așa cum ar fi trebuit în timpul lui Ceaușescu, iar acest lucru adaugă o vulnerabilitate suplimentară României. De asemenea, în unele privințe, este diferit, deoarece România nu are cutremure frecvente. Dar cutremurele pe care le are sunt foarte catastrofale.
Eu vin din Noua Zeelandă, avem cutremure tot timpul, asta ne amintește că ne aflăm într-un loc cu risc seismic și toată lumea este atentă. Pe când în România a trecut mult timp de când a avut un cutremur foarte dăunător, iar unii uită.
Care credeți că sunt zonele critice în care România ar avea cel mai mult de suferit în cazul unui cutremur major, atât ca localizare, cât și sectorial?
Peste tot în jur, dacă ne uităm la România de la Iași până la București, acel arc, până la graniță, va fi destul de puternic afectat, pentru că acolo va fi cel mai mare cutremur.
Dar apoi, desigur, Bucureștiul are o mare parte din dezvoltarea economică a României, toată activitatea economică se află în București. De asemenea, acolo se află o mare parte din infrastructura mai veche, deci clădiri mai vechi, în centrul orașului, în centrul vechi al Bucureștiului.
Dar și sistemul de comunicații, electricitate, apă.
În cazul unui eveniment de amploare, o mare parte din nord-vestul țării ar fi probabil mai puțin afectată, dar, cu siguranță, acolo unde ne aflăm în prezent, pagubele sunt cu siguranță mari.
Iar în ceea ce privește sectoarele și infrastructura de urgență, ne puteți spune ceva mai multe despre pagubele potențiale?
În cazul unui cutremur mare, o mare parte din infrastructura subterană poate fi avariată și este greu de văzut ce daune produce. Astfel, sunt avariate utilitățile de apă, apele reziduale, dar și alimentarea cu energie electrică, alimentarea cu gaze. Așadar, există probleme legate de energie, comunicații și apă. În domeniul intervențiilor de urgență, știm că multe dintre clădirile pompierilor sunt în pericol. De aceea, avem un proiect cu Departamentul pentru Situații de Urgență, pentru a moderniza și repara stațiile de pompieri vulnerabile. Una dintre clădiri va fi inaugurată în lunile următoare. Dacă ați trecut cu mașina prin Obor, stația de pompieri foarte veche din Obor, care era atât de vulnerabilă, a trebuit să fie evacuată. Și se construiește una nouă.
Așa că am colaborat cu autoritățile pentru a asigura clădirile de intervenție în caz de urgență. Pentru că după un cutremur vom avea nevoie de pompierii noștri, vom avea nevoie de paramedici, vom avea nevoie de securitate pentru a gestiona situația la fața locului. Deci, de aceea am început acolo.
De asemenea, inima fiecărei comunități sunt copiii. Deci, a ne asigura că copiii sunt în siguranță la școală este un alt domeniu pe care ne concentrăm. Pentru că, de asemenea, după un dezastru, școlile sunt adesea puncte de adăpost. Dar nimeni nu vrea să vadă o școală prăbușindu-se.
Cum afectează un cutremur major PIB-ul și dezvoltarea unei țări și care credeți că ar fi impactul unui cutremur similar celui din 1977 asupra economiei României?
Modelul arată că pierderile economice ar fi de ordinul zecilor de miliarde, deci, evident, pierderi economice uriașe. Dar, de asemenea, oamenii sunt strămutați, multe afaceri sunt închise, pentru că sunt avariate sau pentru că angajații lor nu pot lucra, deci avem un impact asupra ocupării forței de muncă.
În zonele în care există o asigurare bună, în unele cazuri se poate observa o activitate economică intensă după un cutremur, din cauza reconstrucției și a altor aspecte de acest gen. Dar dacă nu există atât de multă finanțare disponibilă pentru recuperare și reconstrucție, efectele economice durează cu adevărat. Și știm că, în zonele cele mai sărace, acest tip de reconstrucție va dura zeci de ani, pentru că acestea au mai puține fonduri pe care le pot investi în reparații, fie că este vorba de infrastructura comunitară sau de infrastructura privată.
Așadar, din punct de vedere economic, ar fi destul de devastator.
Cum vedeți în prezent România pentru a preveni pagubele în caz de cutremur? Facem suficient?
Aș spune că România este pe drumul cel bun. Când am venit pentru prima dată în România, acum mai bine de cinci ani, nimeni nu vorbea despre cutremure, într-adevăr, câțiva oameni știau despre clădirile cu bulină roșie, dar nu era o conversație adevărată.
Acum, România, împreună cu Banca Mondială, investesc în clădiri de intervenție în caz de urgență, în școli. De asemenea, în ultimii ani, am lucrat cu guvernul la o strategie de reziliență seismică, care a fost lansată anul trecut. Astfel, pentru prima dată, fondurile UE sunt acum folosite pentru consolidarea clădirilor. Există un nou program de 212 milioane de euro, în cadrul RRP, pentru a analiza unele dintre cele mai nesigure clădiri și a le consolida. Și, de asemenea, există o pregătire sporită cu RoAlert – suntem cu toții obișnuiți acum cu acea alarmă stridentă de pe telefon, dar care oferă instrucțiuni și care sporește pregătirea oamenilor. Organizațiile societății civile sunt mult mai active. Și știm că România are câteva echipe de salvare de talie mondială, care se află în Turcia în acest moment, au fost în Grecia pentru incendiile de vegetație.
Așadar, au fost multe investiții în pregătirea pentru situații de urgență aici.
Voi spune că este un elefant și că nu poți mânca un elefant decât cu câte o mușcătură pe rând. Așadar, România încearcă să mănânce acest elefant, dar este o provocare uriașă. Și vreau doar să subliniez că este o provocare uriașă pentru fiecare țară, pentru că fiecare țară are clădiri vechi.
Iar în ceea ce privește “de făcut”, ce fel de programe sau politici credeți că sunt capabile să reducă cantitatea de daune, de perturbări în cazul unui cutremur?
Continuarea consolidării, reconstrucția clădirilor, îmbunătățirea vigilenței și a înțelegerii populației. Încă aud multe mituri despre cutremure, că se întâmplă doar noaptea, că clădirea mea a fost în 1977. Deci există încă multe mituri, așa că este vorba de educarea oamenilor. Și cred că recunoașterea managementului dezastruos este treaba tuturor. Toată lumea ar trebui să învețe primul ajutor, toată lumea ar trebui să fie pregătită pentru 72 de ore în care să fie foarte autosuficientă, cu apă și mâncare și medicamente și să aibă asigurare dacă este în măsură din punct de vedere financiar să facă acest lucru. Autoritățile locale au nevoie de planurile lor.
Așadar, cred că uneori privim gestionarea dezastrelor ca pe ceva foarte central – pompierii vor veni. Dar trebuie să fie treaba tuturor.
Ați vorbit despre fonduri pentru consolidare. Credeți că cheltuim cât de mult am putea cheltui în acest sens?
Cred că, cu siguranță, a crescut foarte mult de când am venit aici și este în creștere. Trebuie să crească mult mai mult. Și aici este, de asemenea, o oportunitate de a adopta o abordare integrată. Deci, dacă aveți o școală cu risc seismic, nu trebuie doar să o consolidați. Acesta este, de asemenea, momentul să o faceți eficientă din punct de vedere energetic, astfel încât să aibă costuri de funcționare mai mici, să fie adaptată pentru persoanele cu dizabilități, să fie modernizată, astfel încât copiii să dorească să învețe și să crească rezultatele educaționale. Așadar, este vorba de o abordare integrată a fiecărei clădiri. Dacă reparați o clădire de apartamente multifamiliale, reparați acoperișul, faceți-o eficientă din punct de vedere energetic, oferiți acces pentru persoanele în vârstă, dar în același timp o faceți sigură, luând în considerare și incendiile și toate tipurile de pericole. Prin urmare, cred că o abordare integrată este mult mai ieftină.
Ar trebui ca consolidarea să fie un efort exclusiv guvernamental sau poate fi un efort de colaborare, un model locatar-autoritate?
Trebuie să fie o responsabilitate comună. Cred că oamenii trebuie să înțeleagă de ce clădirea în care locuiesc reprezintă un risc, ce ar putea fi făcut pentru a o îmbunătăți, astfel încât să fie mai sigură, dar și mai eficientă din punct de vedere energetic, astfel încât să economisească costuri în viața de zi cu zi.
Așadar, este nevoie de multă comunicare între proprietari, chiriași și guvern. Și în unele cazuri, da, poate că aici intervine finanțarea guvernamentală – dacă este vorba de o clădire foarte vulnerabilă, cu persoane în vârstă care s-ar putea să nu-și poată permite costurile de consolidare, și poate clădirea este atât de vulnerabilă încât, dacă ar cădea, ar bloca o rută de evacuare cheie, ceea ce are un impact mai larg. Așadar, trebuie să fie un parteneriat.
Vedem că există consolidări de clădiri, dar nu sunt consolidări în profunzime, ci doar de fațadă, doar se vopsește clădirea și apoi se spune că a fost consolidată. Ați identificat acest lucru în activitatea dumneavoastră aici, credeți că este o problemă și cum credeți că ar trebui să acționeze autoritățile?
Cred că există o problemă cu fațada. Bineînțeles că te plimbi prin centrul Bucureștiului și vezi problema balcoanelor prăbușite, care de fapt nu au nevoie de un cutremur, ci cad sub efectul gravitației. Există un aspect de siguranță publică în ceea ce privește aceste fațade care trebuie abordat în mod absolut. Clădirile trebuie, de asemenea, să fie consolidate, așa că nu ar trebui să faceți una sau alta.
Cred că vedem exemple în care, probabil, au existat măsuri de eficiență energetică care au acoperit părți exterioare ale clădirii, în cazul în care nu a fost necesară consolidarea. Acest lucru nu se întâmplă doar în România, ci în întreaga regiune.
Așadar, cred că strategia națională de reziliență seismică a analizat unele dintre aceste aspecte pentru a se asigura că, dacă o clădire beneficiază de eficiență energetică, de exemplu, aceasta este, de asemenea, consolidată structural.
Nu pot vorbi despre exemple specifice, dar cred că sunt multe de făcut în ceea ce privește fațadele, cu siguranță, și asigurarea siguranței pietonilor, indiferent de cutremur, dar și asigurarea faptului că, dacă se spune că o clădire este consolidată, aceasta a fost într-adevăr consolidată și că nu există o neînțelegere în acest sens.
O altă problemă în România este că identificarea clădirilor cu risc seismic nu a fost finalizată și există clădiri care nu sunt clasificate ca fiind clădiri cu „bulină roșie” pur și simplu pentru că nu au fost evaluate. Care este punctul dumneavoastră de vedere în această privință?
Întotdeauna spun că clădirile cu „bulină roșie” sunt literalmente vârful icebergului. Și cred că mulți oameni nu înțeleg acest lucru, ei cred că este vorba doar de clădirile cu „bulină roșie”. Și există multe exemple în București – putem vedea două clădiri identice, una are „bulină roșie” și alta nu – și asta pur și simplu pentru că una a fost evaluată și cealaltă nu, și nu are nicio legătură cu siguranța structurală a clădirii respective.
Prin urmare, cu siguranță, strategia națională de rezistență seismică caută o abordare mai eficientă pentru evaluarea tuturor clădirilor, astfel încât să nu se recurgă neapărat direct la un studiu tehnic sau la expertiză tehnică, care costă câteva mii de euro, ci poate să se folosească o abordare mai rapidă. Și există exemple care au fost dezvoltate în întreaga lume pentru a ști rapid că clădirile construite înainte de 1940 cu acest tip de construcție trebuie să fie prioritare. Aceste clădiri despre care știm că au performanțe slabe trebuie să fie prioritizate și apoi să se facă expertiza în acest sens. Așadar, să avem o abordare foarte structurată.
Deci, da, devine foarte clar că suntem la vârful icebergului. Și doar pentru că o clădire nu are o „bulină roșie” nu înseamnă că este sigură.
Vorbeați despre îmbunătățiri și despre evoluțiile din ultimii ani. Dar, dacă luăm în considerare ritmul de consolidare a clădirilor din acest moment, am putea vedea întregul București consolidat poate peste o sută de ani. Cum putem îmbunătăți acest lucru mai repede?
Cred că aici intervine înțelegerea riscului. Cu cât se exercită mai multă presiune asupra autorităților, a autorităților locale, a sectorului privat, a autorităților naționale pentru a face ceva, cu atât acestea sunt dispuse să facă ceva.
Deci, dacă aceasta este o problemă ascunsă despre care nimeni nu vorbește, bineînțeles că există alte priorități urgente pentru care oamenii vor cheltui fonduri. Prin urmare, cred că trebuie să existe această presiune, trebuie să existe abordări raționalizate ale birocrației. România are o birocrație destul de fabuloasă. Așadar, analizăm oportunitățile de a simplifica birocrația și de a o face mai eficientă.
Dar, de asemenea, spunem că este important să avem demonstrație. Când am venit prima dată, în 2017, și toată lumea spunea „Oh, nu se poate face”. Clădirea aceea era așa, nimeni nu voia să se mute. Pur și simplu nu se poate face. În timp ce acum există exemple. Oricine poate trece cu mașina pe lângă stația din Obor, va fi o clădire nouă, cu mult mai multă capacitate pentru servicii moderne de salvare și de stingere a incendiilor.
Deci, având efecte demonstrative pe care oamenii le pot vedea – acea casă de peste drum sau acel apartament de peste drum care a fost consolidat, a fost o experiență pozitivă pentru chiriași, pentru proprietari, au obținut eficiență energetică în același timp, costurile lor cu energia au scăzut, în loc de o viziune oarecum negativă pe care o auzeam cu mulți ani în urmă, că e „prea greu”.
Am văzut că, în Turcia, multe dintre clădirile care au căzut erau clădiri noi. Cum vedeți această situație în România cu noile reguli de construcție?
România are coduri de construcție foarte bune, care au fost adaptate pentru a ajunge la standarde europene. Bineînțeles că este critică aplicarea acestor coduri de construcție. Iar aceasta este o provocare care nu este unică pentru România. Nu pot vorbi despre niciun exemplu în care știu că nu au fost respectate codurile de construcție. În timp ce în cazul Turciei pot exista cazuri în care clădiri noi s-au prăbușit și trebuie să se facă investigații cu privire la motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru, cred că este important să ne amintim că amploarea cutremurului a fost atât de mare, cantitatea de valuri seismice care au fost eliberate a fost atât de puternică, încât multe clădiri care au fost construite cu mai mult de 20 de ani în urmă au fost cu adevărat deteriorate. Și va fi un miracol dacă multe dintre aceste clădiri au rămas în picioare.
Așadar, este posibil să existe exemple de clădiri noi care s-au prăbușit, dar dacă vă uitați la majoritatea pagubelor, acestea sunt legate de vechimea clădirii, de vechimea construcției.
Și, din păcate, cu asta s-ar confrunta România. Știm că clădirile construite înainte de 1940 sunt cele mai vulnerabile, urmate de cele construite între 1940 și 1980.
Și, bineînțeles, există întotdeauna excepții, dar dacă ne uităm la clădirile mai noi, dacă nu au existat probleme reale legate de calitatea construcției – și, așa cum am spus, acestea ar trebui investigate – aceste clădiri ar trebui să reziste la șocurile seismice așteptate.
Există ceva ce România poate învăța din situația din Turcia?
Sper că nu se va întâmpla niciodată aici. Este devastator să vezi asta. Cred că România trebuie să se concentreze pe faptul că cutremurul nu va aștepta, când va veni cutremurul, va veni. Așa că tot ceea ce poate fi făcut de toată lumea chiar acum pentru a se pregăti este foarte important. Este să te asiguri că ai un plan unde să te întâlnești cu copiii tăi dacă sunt la școală. Revenind la primul ajutor, este foarte important să aveți provizii. Să vă analizați clădirea, să solicitați o evaluare tehnică. Cred că adesea încercăm să externalizăm. Este problema altcuiva și altcineva se va ocupa de ea, în loc să spunem: „Bine, pot lua măsuri, pot să-mi organizez familia și cartierul și pot ajunge la autoritățile locale și să le întreb de ce nu fac mai mult și să le cer socoteală”. Dar sper ca acest lucru să nu se întâmple niciodată aici. Dar, din păcate, pământul și geologia sunt destul de regulate.
Ne puteți vorbi puțin despre programele Băncii Mondiale pentru reducerea impactului unui risc seismic și îmbunătățirea capacității României de a răspunde la un cutremur?
După cum am menționat, avem aproximativ 140 de milioane de euro axate pe îmbunătățirea clădirilor de intervenție în caz de urgență, astfel încât acestea să fie rezistente la cutremure, dar și moderne și să răspundă nevoilor așa cum sunt ele în România.
Avem un program de 100 de milioane de euro cu Ministerul Educației pentru a îmbunătăți siguranța școlilor, dar și incluziunea și sustenabilitatea.
De asemenea, am lucrat foarte îndeaproape cu guvernul la strategia națională de reziliență seismică. Așa că suntem foarte bucuroși să vedem acest lucru.
Și apoi avem, de asemenea, un program aici, este finanțat de Facilitatea Globală pentru Reducerea Riscurilor de Dezastre.
Dar este vorba, de asemenea, despre colaborarea cu autoritățile locale pentru a le ajuta să se gândească la modul în care se pot îmbunătăți, să fie pregătite, să analizeze modul în care să instruiască respondenții la situații de urgență dacă cineva are un handicap – dacă este orb sau dacă este surd.
Și apoi lucrăm foarte îndeaproape cu OSC (Organizații ale Societății Civile) și cred că este una dintre bucuriile muncii mele, o parte din munca pe care OSC o fac aici – antrenarea câinilor de căutare și salvare, advocacy, conștientizarea publicului, instruirea în prima zi.
Acest lucru este important pentru dezvoltarea României și, cu siguranță, dacă poți să te pregătești și să fii pregătit pentru un cutremur catastrofal, atunci poți să gestionezi foarte bine inundațiile, secetele, evenimentele mai frecvente.
O concluzie?
Continuați să faceți ceea ce faceți, dar faceți-o mai repede și mai mult. Comunicare orală și informare a cetățenilor din România, astfel încât aceștia să știe ce pot face, asigurându-vă că toată infrastructura este rezistentă la cutremure. Doar să mergem mai repede, mai mult și mai repede, cutremurul nu va aștepta.