Inflația prețurilor de consum din zona euro a atins probabil un nivel record în noiembrie, dar mulți economiști cred că acest lucru ar putea marca un vârf de moment și, prin urmare, nu se așteaptă ca Banca Centrală Europeană să majoreze rata cheie a dobânzii anul viitor, scrie Wall Street Journal.
Ca și în SUA, prețurile de consum din zona euro au crescut mai rapid în ultimele luni decât se așteptau majoritatea economiștilor și factorilor de decizie politică. Datele au ridicat întrebări investitorilor, întreprinderilor și gospodăriilor cu privire la credibilitatea afirmațiilor băncii centrale conform cărora această perioadă de inflație ridicată se va dovedi probabil tranzitorie.
Mulți economiști privați prognozează că inflația din zona euro va scădea semnificativ la începutul anului, reluând opinia BCE conform căreia perioada de creșteri rapide a prețurilor va fi de scurtă durată. Printre firmele care împărtășesc acest punct de vedere se numără UBS, Morgan Stanley, BNP Paribas și Oxford Economics.
„Există multă presiune asupra băncilor centrale. Dar BCE va rămâne la narațiunea tranzitorie, care credem că este corectă”, a spus Reinhard Cluse, economist la UBS.
Cu toate acestea, având în vedere că inflația se va menține cu mult peste ținta BCE pentru primele șase luni ale anului 2022, o rundă de creșteri ale salariilor și de noi creșteri ale prețurilor rămâne o posibilitate, în timp ce severitatea finală și durata problemelor lanțului de aprovizionare și efectul acestora cu privire la prețuri este incert.
Biroul de statistică al Uniunii Europene este de așteptat să estimeze marți că prețurile au fost cu între 4,3% și 4,5% mai mari în noiembrie față de un an mai devreme.
Aceasta ar marca cea mai rapidă creștere anuală a prețurilor de la începutul colectării de date, în 1997. În acești 24 de ani, rata inflației a depășit 4% în numai două luni, respectiv în iulie 2008 și în luna octombrie a acestui an.
BCE este programată să-și prezinte așteptările pentru 2022 în decembrie. Dar este puțin probabil ca factorii de decizie să anunțe vreo mișcare pentru a contracara creșterea inflației, în afară de a confirma că un program de cumpărare de obligațiuni lansat pentru a atenua impactul economic al pandemiei se va încheia în martie.
BCE probabil își va repeta punctul de vedere conform căruia rata inflației din zona euro va scădea până în 2022 și va reveni sub ținta de 2% în 2023. Acest declin va începe cu o scădere mare a ritmului creșterii prețurilor în ianuarie.
Un motiv constă în eforturile Germaniei de a-și susține economia în primele luni ale pandemiei. În iulie 2020, guvernul celui mai mare membru al zonei euro și-a redus cotele taxei pe valoarea adăugată timp de șase luni. Aceasta a însemnat că prețurile de consum din iulie 2021 încolo au fost comparate cu prețurile artificial scăzute de un an mai devreme, exagerând presiunile inflaționiste. Din ianuarie 2022, nu va mai fi cazul, din moment ce cotele de impozitare au revenit la nivelurile de dinainte de pandemie la începutul lui 2021.
Dar, după scăderea din ianuarie 2022, scăderea inflației va fi probabil mai puțin pronunțată în lunile următoare și în mare parte determinată de prețurile mai mici la energie. Prețurile gazelor naturale – care au dat tonul pentru piețele energetice mai mari din Europa – au crescut până la niveluri record în ultimele luni, dar piețele futures sugerează că ar trebui să scadă semnificativ în 2022.
Economiștii de la Morgan Stanley estimează că 2,2 puncte procentuale din rata inflației de 4,3% pe care se așteaptă să o vadă la vârful din noiembrie va fi venit din energie.
Până la sfârșitul anului 2022, unii economiști văd va inflația din zona euro să oscileze din nou în jurul valorii de 1%, spre frustrarea BCE. În timp ce ratele ridicate ale inflației sunt văzute de majoritatea factorilor de decizie politică ca o provocare temporară, aceștia au îngrijorări mai profunde cu privire la riscul ca zona euro să alunece în genul de capcană a inflației scăzute de care Japonia nu a putut scăpa.
Unii economiști văd perioada actuală de inflație ridicată din zona euro ca dând un impuls durabil eforturilor BCE de a menține creșterea prețurilor la aproximativ 2%, lucru pe care nu a reușit să îl facă în mare parte din ultimul deceniu.