Sursa foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Pe rând, în ultimele zile, Germania, Austria și Olanda, altfel campioane ale tranziției energetice, au anunțat că repun în funcțiune centrale pe cărbune, în contextul penuriei de gaz și de țiței datorată diminuării drastice ale livărilor acestor produse din Rusia. România, deși nu chiar în aceeași situație ca țările menționate (își asigură mare parte de cererea de gaz din intern), nu este totuși ferită de convulsiile din piața energetică. Pentru a vedea ce putem face cu termocentralele pe cărbune, în caz că și la noi ar fi stare de urgență în energie, l-am întrebat pe unul din cei mai mari experți în domeniu, fost director al Complexului Energetic Hunedoara, fost secretar de stat în Ministerul Energiei, proaspăt pensionar, Doru Vișan.
Aflăm astfel de la Vișan că țările din Vest pot acum să repornească cărbunele, pe fond de urgență, pentru că au fost mereu pregătite pentru acest scenariu.
„Diferența majoră între noi și aceste țări este că, încă de acum 5-6 ani, ele au creat piața de capacitate în care au intrat centralele lor pe cărbuni. Această piață de capacitate presupune că operatorul de sistem se obligă să asigure pentru aceste centrale intrate în rezerva de capacitate, și care nu produc, costurile cu operarea (munca vie), mentenanța și cantitatea de combustibil pentru pornirea la comandă. Pentru situația de forță majoră, ele sunt pregătite să pornească de urgență. Noi nu avem această piață de capacitate, am încercat, când eram la minister, s-o inițiez, legal a existat și mecanismul însă birocrația a reușit să omoare proiectul. Polonia, spre exemplu, are acest mecansim și a fost implementat în mai mulți ani de un profesor școlit în America”, arată Vișan.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Potrivit acestuia, măcar acum ar trebui, dacă tot nu avem acest program de rezervă de capacitate, să păstrăm ce se mai poate păstra, adică atât personalul cât și sursa de combustibil, la Complexul Energetic Oltenia: „Trei grupuri la Brăila și Rovinari, cel puțin două la Turceni, două la Ișalnița și două la Craiova”. Miza este aici rezerva de lignit, care trebuie extrasă local, pentru că nu avem o altă soluție regională. Serbia, care și ea are rezerve de lignit, ar fi și ea pe deficit, mai spune expertul.
În ceea ce privește CEH, care se bazează pe huilă, soarta lui este pecetluită, mai spune Vișan care, repetăm, a fost, până de curând, director acolo. „Nu mai ai decât grupuri la Paroșeni. Restul a cam fost închis, minerii au fost scoși la pensie la 52 de ani, în cadrul programelor de stat, nici nu ai mai avea ce și cu cine să repornești, cam aceasta este situația”, conchide acesta.
România are o capacitate instalată în cărbune funcțională de circa 5.000 de MW, cea mai mare parte la CEO. În zilele acestea, cărbunele nu asigură mai mult de 20% din consum, fiind pe locul doi, ca sursă de producție, după hidro. Avantajul cărbunelui, produs care nu este inclus în tranziția energetică, este că permite o pornirea rapidă a turbinelor din centrale, ca și gazul. Sursele regenerabile reprezintă viitorul, dar nu asigură rezerva strategică, pentru că depend de vreme.
Reamintim de asemenea că, în luna iunie, Ministerul Energiei a publicat un plan care arată că România va elimina cărbunele din sistemul energetic național până în anul 2030, măsură la care ne-am angajat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).