De doi ani de ani de zile, combinatele de îngrășăminte Donau Chem Turnu Măgurele și Ga Pro Co Piatra Neamț sunt scoase la vânzare de către lichidatorul Sierra Quadrant. Ele fac parte din fostul imperiu agro-industrial InterAgro, deținut de către omul de afaceri Ioan Niculae, acum în faliment. Erau șase combinate parte din InterAgro, din care trei au fost cumpărate, tot de la lichidator, de grupul Pambac Bacău, dar care nu au fost repornite.
Cele două rămase, Donau Chem și Ga Pro Co, au trecut prin mai mult de 10 sesiuni successive de scoatere la vânzare, niciuna reușită. Acum sunt într-o altă sesiune, care va avea loc peste o lună. În toată această perioadă, prețul a rămas neschimbat, 89 milioane lei pentru Donau Chem, 70 de milioane lei pentru Ga Pro Co. Principalul creditor, la ambele combinate, este statul român, prin Ministerul Finanțelor.
Am întrebat lichidatorul Sierra Quadrant ce se întâmplă cu aceste combinate, în contextul în care discursul public și realitatea statistică arată că asigurarea necesarului de îngrășăminte pentru agricultură este una dintre cele mai mari probleme din industria românească, în acest moment nemaiavând nicio unitate de producție în funcțiune și cu importuri anuale de peste trei miliarde de euro. Chiar premierul Marcel Ciolacu, odată, cu anunțarea candidaturii la președinție, a atins acest subiect. „Trebuie să investim masiv în industria chimică. Importăm îngrăşăminte agricole de 3 miliarde de euro în fiecare an, în loc să le producem în ţară”, a spus Ciolacu, în urmă cu două zile.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
În prezent, Sierra Quadrant spune că un potențial interes pentru cele două combinate ar exista. Lucrurile sunt însă mai complicate.
„Până la această dată, au fost cumpărate 4 caiete de sarcini (Ga Pro Co – 1, Donau Chem – 3). Participanții care le-au achiziționat se află în plin proces propriu de analiză și evaluare a posibilității de a gestiona două aspecte vitale pentru bunul mers al afacerilor, respectiv, obținerea autorizației integrate de mediu și securizarea surselor de aprovizionare cu gaz.
Așadar, nu putem vorbi în acest moment de licitații eșuate, atât timp cât potențialii cumpărători încă analizează aspecte care țin de componenta tehnică atât a caietului de sarcini, cât și a funcționării optime pe viitor, astfel încât achiziția activelor să se concretizeze în reluarea efectivă a activității de producție si nu într-un nou eșec al afacerii”, spun reprezentanții lichidatorului.
În ce privește prețul, discuția este mai complexă și trebuie abordată din mai multe unghiuri. Astfel, strădaniile sale ar fi de vândut fiecare combinat ca un activ funcțional, nu pe bucăți, deși în ultima variantă ar fi mai profitabil.
„În primul rând, ținem să subliniem de la început faptul că, din perspectiva strict a profitului companiei noastre, vânzarea separată a activelor (instalații tehnologice principale și instalații auxiliare) și finalizarea în acest mod a procedurii, ar dubla profitul potențial într-o estimare conservatoare. Așadar, nu profitul companiei Sierra Quadrant este componenta care a stat și care stă la baza stabilirii și menținerii prețului.
Totodată, dacă luăm în calcul în stabilirea și menținerea prețului aspecte care țin de oferta din piață pe același segment de active, cât și posibilitatea construirii unor instalații noi, pe lângă costurile mult mai mari, trebuie subliniat și faptul că, de exemplu, în cazul construirii instalațiilor de uree, timpul de execuție se întinde pe foarte mulți ani. Altfel spus, oportunitatea de a intra în această linie de business prin achiziția altor active din alte țări sau prin construirea de la zero a acestora este considerabil mai mică și mai ineficientă pentru potențialii investitori interesați”, precizează reprezentanții Sierra Quadrant.
Cât despre investitorii vizați, aceștia ar trebui să aibă posibilitatea să continue producția, pentru că aceste combinate ar fi de interes național și regional, nu atât mai mult în contextual războiului dintre Rusia și Ucraina, amândouă țările fiind anterior mari furnizori de îngrășăminte pe piața europeană.
Principala vulnerabilitate a României
Sectorul produselor chimice este principala vulnerabilitate a României, dat fiind faptul că mai avem doar o singură fabrică funcțională – Azomureș (care acum și-a oprit și ea producția – n.r.), din 11, câte erau în 1990, se arată în proiectul de Hotărâre de Guvern care aprobă Strategia Industrială 2024 – 2030, document publicat pe site-ul Ministerului Economiei.
Faptul că industria chimică aproape că a dispărut se vede și în statisticile comerțului exterior prezentate de Institutul Național de Statistică, unde deficitul comercial pe acest sector depășește anual trei miliarde euro. „În sectorul produselor chimice, se înregistrează o balanță comercială negativă care s-a acutizat în ultimii ani, pe fondul suspendării activităților de producție a îngrășămintelor chimice necesare în agricultură, devenite nerentabile din cauza costurilor energetice… Din cauza creșterii prețurilor la gaze naturale, producția de îngrășăminte chimice a fost afectată, iar necesarul este acoperit din importuri, cu afectarea balanței comerciale. Azomureș este unica întreprindere care și-a păstrat obiectul principal de producție dintre aceste trei combinate. Amonil Slobozia și Donau Chem Turnu Măgurele, care ipotetic pot produce, au fost închise sau se află în reorganizare”, se arată în documentul citat.
Așa cum Economedia.ro a relatat, în repetate rânduri, combinatele din grupul InterAgro (în insolvență) al omului de afaceri Ioan Niculae au încetat producția. Trei dintre ele, Slobozia, Bacău și Făgăraș, au fost cumpărate de grupul Pambac Bacău, al omului de afaceri Eusebiu Guțu, dar niciunul nu a reînceput producția. Încă două sunt la vânzare, scoase de lichidatorul Sierra Quadrant, anume Piatra Neamț și Turnu Măgurele. După multiple sesiuni de licitație, acestea tot nu și-au găsit un cumpărător.
Statul român este însă optimist că producția de îngrășăminte chimice s-ar putea relua în unele din aceste combinate odată cu intrarea în țară a miliardelor de metri cubi de gaze din Marea Neagră (sfârșitul lui 2026). Gazul este materia primă în chimie unde își multiplică de trei ori valoarea în procesul de transformare în îngrășăminte. „Pentru menținerea unei producții competitive în industria chimică, ar putea fi folosite fie gaze din producția internă provenite din perimetrele ce urmează a fi exploatate în Marea Neagră, fie din gazele obținute prin biosinteză (hidrogen verde). Dat fiind contextul regional și constrângerile bugetare, necesarul uriaș de investiții inițiale nu permite o tranziție ”verde” rapidă, impunând corelarea schemelor de retehnologizare, concomitent cu prelungirea scutirii la plată a certificatelor verzi, din schemele de sprijin pentru energia verde”, se mai arată în strategia industrială a României.