Sursa Foto: Via Transilvanica/ Facebook
„Trebuie să fie un proiect ambițios de conservare”, le-a spus Hansjörg Wyss, unul dintre cei mai importanți filantropi de mediu din lume, lui Christoph și Barbara Promberger, promotorii Fundației Conservation Carpathia, ca o condiție pentru a finanța achiziția de terenuri în România, o țară care conține astăzi 65% din pădurile virgine ale Europei, scrie El Pais.
Scopul este de a crea „Yellowstone-ul european”, așa cum l-a descris cel mai mare donator al inițiativei, după ce a survolat cu un elicopter uriașa întindere a Munților Făgăraș, situată în sudul extrem al lanțului carpatic. Până în prezent, fundația a cumpărat deja 27.027 de hectare în această regiune încă sălbatică, dar obiectivul este de a crea o zonă protejată gigantică de 200.000 de hectare, o suprafață aproximativ echivalentă cu Parcul Național North Cascades din Washington.
Această zonă a Transilvaniei găzduiește unul dintre cele mai importante ecosisteme sălbatice din Europa. Lupii și urșii bruni – dintre aceștia din urmă există peste 5.000 în țară -, linxul și castorii umblă liberi pe versanții împăduriți ai Munților Făgăraș, cei mai înalți din Carpații Meridionali. În urmă cu câțiva ani, 80 de zimbri au fost reintroduși, la două secole de la dispariția lor din aceste teritorii, printr-un program derulat de Fundația Conservation Carpathia. Totul a început la mijlocul anilor 2000, când familia Prombergers a observat tăierile ilegale de păduri care încă se mai făceau în pădurile din România, stimulate de restituirea pădurilor către foștii proprietari din perioada pre-comunistă. Defrișările ilegale s-au extins chiar și în parcurile protejate de stat, cum ar fi Piatra Craiului , unul dintre cele mai populare din țară datorită varietății imense de floră și faună.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
„”Doar dacă cineva cumpără aceste păduri și le plasează în mâini private le putem salva, cel puțin până când statul își dă seama de importanța păstrării lor”, a lăsat să scape în glumă directorul unui parc național”, spune Barbara Promberger. În acel moment, biologul austriac și soțul ei, Cristoph, un silvicultor german, au pornit în căutarea unor filantropi și conservaționiști care să strângă fonduri pentru a cumpăra suprafețe mari de pădure pentru a stopa defrișările și, în același timp, pentru a promova ecoturismul în sprijinul comunităților locale. „Acest parc național trebuie să servească la protejarea naturii, dar și la dezvoltarea economică a zonelor implicate”, spune Barbara, care locuiește de 30 de ani într-un mic sat din provincia Brașov. Ca model de conservare, s-au inspirat din proiectul Tompkins, lansat în anii 1990 pentru refacerea habitatelor din sudul Chile și Argentina, dar și din Parcul Național Pădurea Bavareză.
Cele 27.027 de hectare pe care le-au achiziționat până în prezent au fost incluse în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine din România, pentru a le proteja pe termen nelimitat. De asemenea, fundația a reîmpădurit aproape 2.000 de hectare și a replantat peste patru milioane de arbori tineri, cum ar fi fagul, molidul și arțarul. În prezent, România are peste șase milioane de hectare de pădure, din care o proporție semnificativă este liberă de așezări umane. Dar tăierile ilegale de păduri au făcut deja ravagii pe suprafețe vaste. Din acest motiv, pădurarii organizației patrulează aproximativ 75.000 de hectare pentru a opri tăierile ilegale și în pădurile învecinate. Proiectul își propune să implice locuitorii din micile sate, situate la poalele Munților Făgăraș, prin crearea de locuri de muncă și prin atragerea treptată a mai multor vizitatori în zonă, precum și prin dezvoltarea de programe educaționale și sociale.
Cu toate acestea, crearea Parcului Național Făgăraș necesită acordul autorităților locale afectate. În acest caz, Fundația Conservation Carpathia întâmpină dificultăți. „Ne aflăm într-o țară postcomunistă, așa că oamenii se tem să nu-și piardă din nou proprietățile în favoarea statului”, explică Barbara, care subliniază că faptul că parcurile naționale au fost înființate fără infrastructură a dus la faptul că localnicii „au rămas cu restricții de acces și fără beneficii economice, ceea ce a sporit respingerea generală”. „Noi putem cumpăra doar de pe proprietăți private, dar nu și de la municipalități sau asociații de proprietari, așa că strategia noastră este să achiziționăm ceea ce putem și să donăm statului doar dacă acesta creează un parc național”, spune biologul.
Percepția sătenilor din cele 28 de comunități locale s-a schimbat mult de-a lungul anilor, dar aceasta rămâne în continuare principala provocare de depășit. La început, rezidenții i-au judecat pe membrii fundației ca pe niște străini care doreau să obțină venituri semnificative în detrimentul terenurilor lor. „Ei bănuiau că am găsit aur sau uraniu; nu-și puteau imagina că am investi atât de mulți bani doar pentru a păstra natura”, spune Barbara, care se așteaptă ca în următorii cinci-zece ani rezidenții să depună o cerere oficială la guvernul român pentru a transforma zona lor într-una dintre cele mai mari rezervații naturale din Europa.
Pe de altă parte, există încă localități care opun rezistență. „Credem că acest lucru se datorează lobby-urilor de exploatare forestieră. De când s-au simțit amenințați, aceste grupuri care taie ilegal pădurile au început să creeze știri false despre noi, cum ar fi că vom arunca șerpi din avion, că vom închide accesul la păduri sau că vom tăia copacii”, spune Victoria Donos, directorul de comunicare și relații cu comunitățile locale al fundației. „Ei nu înțeleg că există cu adevărat cineva care vrea să facă bine fără niciun interes în schimb”, adaugă activista, care precizează că va fi un parc fără restricții, cu o zonă protejată și o alta pentru dezvoltare economică.
Ca o altă măsură inovatoare, fundația și-a creat propria asociație de vânători și a achiziționat drepturile de vânătoare pe 80.000 de hectare pentru a proteja fauna sălbatică, deoarece braconajul dăuna în special turmelor de căprioare și de căprioare. „Există o opoziție semnificativă din partea vânătorilor; ei ne percep ca pe un pericol, deoarece susținem o cotă stabilită pe baza unor rațiuni științifice pentru a evita punerea în pericol a vieții sălbatice și a existenței unei specii”, spune Donos.
La periferia comunei Lerești, care are aproximativ 4.500 de locuitori, 28 de zimbri au fost reintroduși în urmă cu doi ani, ceea ce va duce în curând la deschiderea unui centru de observare a zimbrilor pentru a atrage turiști și a revitaliza și mai mult zona. „De-a lungul timpului, locuitorii au înțeles ce vrea să facă Carpathia”, spune Marian Toader, primarul comunei Lerești, care spune că zona a devenit în doar câteva luni o stațiune turistică de interes local. Fundația deține deja 3.200 din cele 15.000 de hectare ale comunei, spune primarul, care a văzut cum au beneficiat satele periferice ale Parcului Național Pădurea Bavareză. „În plus, ne-a ajutat să ținem urșii departe de casele locuitorilor, o problemă care se întâmpla zilnic, prin construirea de garduri electrice”, conchide Toader.