Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media
Aproape 100.000 de persoane fizice au datorii mai mari decât toate companiile. Este o situație anormală pe care Fiscul o tratează de ani de zile cu îngăduință. Iar politicienii mai adoptă o amnistie fiscală, potrivit Rador Radio România, care citează RFI.
Datele referitoare la datornici prezentate cu ocazia adoptării ordonanței privind amnistia fiscală ridică multe semne de întrebare. Cum ajung firmele și persoanele fizice să acumuleze datorii atât de mari către stat știindu-se că mulți contribuabili primesc foarte repede somație de plată și li se blochează conturile.
Astfel, aproximativ 330.000 de companii, o treime din firme, au datorii către bugetele de stat, în timp ce 558.000 nu au debite. În ceea ce privește persoanele fizice, situația este la fel de surprinzătoare. Adică, 848.000 de oameni au datorii mai mari sau mai mici, mai noi sau mai vechi, la stat.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
În condițiile acestor cifre, cu atât de mulți datornici, companii sau persoane fizice, este greu de spus că Fiscul este foarte atent la recuperarea datoriilor. Doar cei aproape 1,2 milioane de datornici și Fiscul știu cum de au scăpat de poprirea conturilor și de executarea silită.
Să adâncim, însă, unghiul din care privim situația persoanelor fizice cu datorii. Din cele 848.000, aproximativ 750.000 de persoane au datorii de sub 10.000 lei, adică, în total, aproximativ un miliard de lei. Desigur, cifrele nu sunt de neglijat, dar dacă privim totalul general de 39 miliarde de lei vom vedea că datoriile mici ale celor mulți nu sunt cea mai mare problemă a bugetului. Din miliardul de lei, aproximativ 400 milioane au o vechime mai mare de trei ani, ceea ce este important, pentru că datoriile care trec de trei-patru ani sunt tot mai greu de recuperat de stat.
Dar, cei 750.000 de mici datornici cu un total de un miliard de lei sunt „peștii mici”. Este greu de înțeles motivul pentru care Fiscul nu îi „culege” ușor, pentru că micii contribuabili sunt cel mai ușor de identificat și de executat fiscal.
Ne putem întreba, însă, cine sunt cei care au datorii mai mici de 10.000 de lei și de unde provin ele? Este previzibil că în această categorie intră cei cu datorii la administrația locală (impozite locale), probabil cei cu încasări din chirii, din drepturi de autor sau din complicata și veșnic schimbătoarea legislație referitoare la globalizarea veniturilor și la obligațiile de plată privind contribuțiile de asigurări sociale sau contribuțiile de sănătate.
Este surprinzător că Fiscul nu îi poate găsi și convinge pe „peștii mici” să își plătească datoriile, dar probabil că aici este vorba despre funcționarea ineficientă a sistemului informatic al ANAF.
Mult mai complicată este situația „rechinilor”. Sunt aproximativ 93.000 de persoane care ajung la datorii de 38 miliarde de lei, din care 26 miliarde de lei sunt mai vechi de trei ani. De remarcat că datoriile strânse în ultimul an sunt mari, aproape patru miliarde de lei, ceea ce arată că există un mecanism bine pus la punct prin care unii contribuabili nu plătesc și pe care Fiscul fie îl tolerează, fie nu are mijloacele să îl oprească.
Cine sunt marii „rechini”? Ceea ce știm din practică este că o bună parte din ei provin din sectorul imobiliar. Altfel nu se pot explica datoriile atât de mari și pe o perioadă atât de lungă de timp.
Dacă „peștii mici” pot fi „pescuiți” ușor, pentru „ marii rechini” este nevoie ca funcționarii Fiscului să aibă o strategie și facă eforturi. Nu vedem nici una, nici alta, ci doar amnistii fiscale. Surprinzător este că “rechinii-persoane fizice” au datorii mai mari decât toate cele ale companiilor. Ceea ce este nu doar anormal, ci și intolerabil.