Foto: arhiva proprie, Mihai Codreanu
Mihai Codreanu a făcut școala în România până la 18 ani și a reușit apoi să ajungă să studieze la instituții de prestigiu în afara țării. El are un masterat la Oxford și un doctorat în derulare, în Economie, la Stanford, în Statele Unite, unde e implicat în proiecte de cercetare. Acesta a povestit pentru cum arată un parcurs de doctorat în SUA, dar și despre diferențele majore dintre sistemele de învățământ din Europa și din “raiul” antreprenorilor din State.
Până la 18 ani, Mihai a făcut școala în România, la Iași, iar dezbaterile l-au făcut pasionat de economie. Tânărul și-a luat licența în economie la Universitatea din Manchester și, înainte de a se alătura echipei Stanford, a terminat un program de masterat la Universitatea Oxford.
Cum arată un doctorat la o universitate de top din SUA
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Acum, el e student la doctorat în Economie, în anul trei, la Universitatea Stanford din California, și ne explică ce înseamnă aceste studii post-universitare la o instituție de top din Statele Unite. Temele sale principale de doctorat sunt inovația, dinamica firmelor, antreprenoriatul și dezvoltarea capitalului.
“Eu sunt acum ceea ce se numește un “PhD candidate”, candidat la doctorat. De obicei, majoritatea programelor doctorale au două părți – în prima parte ești un student și în a doua parte ești un candidat. În primii doi ani, practic ești student și te concentrezi pe a-ți dezvolta abilități pentru a rezolva probleme și a face cercetare în următorii ani. Asta înseamnă că în primul an noi facem niște tematici principale, pe care toată lumea trebuie să le știe. Sunt teme de microeconomie, de macroeconomie și de econometrie.
De obicei, toată lumea face aceste cursuri și diferențele nu sunt super mari între facultăți, nu sunt la fel de mari cum sunt în alte domenii. Asta înseamnă practic că fiecare economist va avea o înțelegere bună despre aceste domenii, care sunt foarte importante și pe care toată lumea ar trebui să le știe. În anul doi, ai mai multă capacitate de alegere, deci toată lumea poate să își aleagă ce cursuri vrea să își ia, iar asta înseamnă că fiecare poate să se dezvolte pe partea pe care e interesat să facă cercetare în viitor”, spune Mihai. De exemplu, el a făcut cursuri de piața muncii, economie publică, cursuri de organizație industrială, de finanțe, de istorie economică.
“Acestea erau cursuri care m-au interesat pe mine mai mult și care mi se pare că mă pot ajuta pentru cercetare în anii viitori. Acum sunt în anul 3, ceea ce înseamnă că am trecut în a doua parte, care este partea de candidatură. Deci după primii doi ani, după ce ai făcut toate aceste cursuri și ai note suficient de bune astfel încât să treci în anul al treilea, mergi în etapa următoare. De obicei, nu sunt foarte stricți cu notele, dar trebuie să treci toate aceste cursuri și trebuie să ai note care să fie în medie suficient de mari astfel încât să poți trece în etapa următoare, trebuie să trimiți o lucrare și apoi ești admis la candidatură”, spune doctorandul.
Așadar, după anul II, studenții elaborează o lucrare mai amplă, pentru a fi admiși în această a doua etapă. Mihai a fost premiat pentru lucrarea sa.
“În etapa a 2-a, de candidatură, trebuie să faci cel puțin trei lucrări, de obicei trei lucrări academice”, spune Mihai, având pe fundal o bibliotecă cu astfel de lucrări ale unor foști studenți. “Sunt aproape ca niște mici cărți”, spune Mihai „În aceste lucrări, studenții aprofundează din punctul de vedere al cercetării un domeniu. Cea mai importantă lucrare este “job market paper”, adică lucrarea principală, cu care mergi pe piața muncii, dacă vrei să devii universitar. Și această lucrare e foarte importantă în ceea ce privește viitorul tău, dacă vrei să lucrezi în mediul academic. De obicei, ți se spune să depui cât mai mult efort în lucrarea ta principală, să arăți toate abilitățile pe care le-ai învățat în anul întâi, în anul doi, pentru a putea să obții o notă”, spune Mihai.
Perspectiva unui student care a trecut prin sistemele de învățământ în România, UK și SUA: Care sunt marile diferențe?
Cursuri de AI cu oamenii de la Google, OpenAi sau DeepMind
Tânărul spune că sunt două lucruri care i-au plăcut foarte mult în Statele Unite și care sunt “destul de diferite” față de România și față de Anglia, unde acesta a studiat pentru lucrarea de licență și de masterat. „În primul rând, aici, la doctorat, ți se oferă finanțare pentru 5 ani și toate doctoratele au această structură de 5 ani, ceea ce înseamnă că ai posibilitatea atunci când faci cursuri, spre exemplu, în anul întâi și în anul doi, să știi că ai această siguranță dacă ai note suficient de bune. Și, de obicei, le ai, mai ales la universitățile de top, care deja au admis ceea ce consideră ei că sunt cei mai buni studenți. Deci, de obicei, lumea trece în etapa următoare.
Poți să te concentrezi să înveți lucrurile pe care vrei tu să le înveți, cel puțin în anul II, spre exemplu, nu te interesează la fel de mult ce note ai, te interesează să poți să înveți. Acesta este cel mai important lucru – să poți să înveți lucruri care sunt de ajutor pentru tine și pentru viitorul tău. Spre exemplu, la Stanford poți să iei cursuri din matematică, de la școala de business, de informatică. Doar pentru că ești într-un departament asta nu te obligă să faci doar cursuri în acel departament. Spre exemplu, poți face computer science la Stanford, pentru că ești în Silicon Valley și ai cel mai bun departament din lume. Sunt foarte multe oportunități”, spune Mihai.
El a ales un astfel de curs în domeniul momentului: inteligența artificială, care a fost un curs de economie, dar și de computer science. “Am fost foarte norocos, am cunoscut oameni pe care altfel nu aș fi putut să-i cunosc. Spre exemplu, la acest curs l-am avut Jeff Dean, care este șeful Google AI. A venit și ne-a dat cursuri Condoleezza Rice, fost secretar de Stat al Statelor Unite. Au mai fost Mira Murati, (CTO la OpenAI), Mustafa Suleyman, care a fost unul din fondatorii DeepMind. Deci am avut oportunitatea de a învăța despre inteligența artificială de la cei mai buni oameni din domeniu. Și asta mă duce la a doua mare diferență dintre Statele Unite și Anglia și România, faptul că aici este un focus mult, mult mai mare pe a te dezvolta”, spune Mihai.
În Statele Unite, cursurile se concentrează mult mai mult pe “end goal », spune tânărul român. “Adică pe ceea ce se așteaptă de la tine la sfârșitul acestui curs. Cursurile mele în Anglia, spre exemplu, erau foarte, foarte focusate, se concentrau pe a lua note cât mai mari, pe a avea foarte multe probleme, pe care trebuie să le rezolvi și să arăți că ești inteligent. Da, aceste probleme care te ajută până la un moment dat, e ca la școală, ca în liceu, când făceam probleme peste probleme. Făceai probleme de matematică pentru bacalaurat, dacă mergi la concursuri sau la olimpiade faci cât mai multe probleme de concursuri și olimpiade. Dar aceste probleme nu te ajută foarte mult să te dezvolți în gândirea critică. Și asta ar fi cea de-a doua diferență dintre Statele Unite și sistemul european: cât de mult accent se pune pe gândirea critică și aceasta este ceva foarte important, pentru că asta te ajută să fii un cercetător care să poată să aibă posibilitatea de a aborda probleme diverse, probleme noi. Noi asta vrem de la un cercetător. Nu vrem ca un cercetător doar să uite spre trecut. Un cercetător poate să se uite spre trecut, dar pentru a învăța pentru viitor. Trebuie să avem această perspectivă – care sunt probleme pe care ne vom concentra?”, spune Mihai.
“La cursul de AI pe care l-am făcut la Stanford, am avut tot felul de examinări care pur și simplu nu s-ar fi întâmplat în Oxford. Spre exemplu, foarte mult la nota finală a contat participarea în clasă – cât de multe întrebări ai pus, trebuia să pregătești un memo atunci când îi aveai pe speakerii aceștia. Prezentările acestea de la oameni din afara facultății care veneau și îți vorbeau despre ce fac în munca lor au fost grozave. Deci dezvoltarea asta era foarte diferită. Spre exemplu, la Oxford mi se pare că există un focus foarte mare pe ce a mers în trecut. Adică, nu știu, să faci foarte multe probleme, pur și simplu să fii bun la examene. Dar în lumea viitorului, mai ales atunci când ai posibilitatea de a folosi tot felul de tool-uri – ai Google, e foarte ușor să te uiți pe internet pentru orice informații, acum ai inteligență artificială – trebuie să ai gândirea asta critică. Trebuie să ai aceste abilități de a face prezentări, de a pune întrebări, de a te gândi, de a gândi liber”, subliniază Mihai.
Această abordare în ceea ce privește gândirea critică nu exclude bazele teoretice solide, ci, dimpotrivă, se bazează pe acestea. “Asta voiam să transmit, pentru că în prima parte am vorbit despre cursurile teoretice pe care le-am făcut și normal că gândirea critică se construieste pe acest fond”, precizează Mihai.
“Deci asta ar fi a doua diferență majoră, diferența majoră între Statele Unite și Europa, faptul că poți să gândești liber, să ai gândirea critică, faptul că se pune foarte mult accent pe asta. În cadrul acestui curs de AI, am fost de două ori la cină. Acolo pur și simplu discutam cu cei care veniseră la cursuri, cu cercetătorii aceștia, care veneau în casa profesorului meu. Eram un grup de șase-șapte persoane acolo și puteam să punem orice fel de întrebări, pentru câteva ore. Și pur și simplu înveți mult mai mult când ai posibilitatea asta de a interacționa informal cu oamenii care, știi, fac diferența. Mai ales ca economist, trebuie să știi foarte multe lucruri despre ce se întâmplă în lumea neacademică, pentru că toți vrem să facem cercetare relevantă. Ca să faci cercetare relevantă trebuie să te uiți în afară, în afara lumii acesteia academice. Nu trebuie să fii în turnul de fildeș, ar trebuie să vezi lumea reală și asta îmi place foarte mult la Stanford – au această conexiune cu sectorul privat. Nu știu în ce alte loc aș fi avut oportunitatea de a mă întâlni cu Jeff Dean și cu Mustafa Suleyman, să iau cina cu ei”, spune Mihai.
Când îți alegi cariera? “Foarte multe persoane nu știu asta la 18 ani și e normal să nu fii decis »
O altă diferență în ceea ce privește oportunitățile pentru tineri în Statele Unite față de Marea Britanie sau România ține de momentul în care studenții optează practic pentru viitoarea lor carieră. “În România, mergi la facultatea de Matematică, să zicem, sau la cea de Informatică; în Anglia, în Europa, întotdeauna alegi facultatea. La 18 ani, deja îți alegi practic viitorul, pentru că faci 3 ani de facultate într-un anumit domeniu. În Statele Unite, focusul este mult mai mult pe dezvoltare multilaterală. Atunci când intri la universitate aici, nu aplici neapărat pe un domeniu – aplici să intri la Stanford, aplici să intri la Harvard, aplici să intri la Princeton.
Ca să poți să-ți iei licența, ești obligat să faci cursuri în foarte multe domenii. Adică ești obligat să faci cursuri în știință, ești obligat să faci cursuri de limbi, ești obligat să faci cursuri în științe sociale. Asta te obligă să te dezvolți multilateral, te obligă să vezi care sunt pasiunile tale adevărate. Acest lucru te face să fii mult, mult mai atent la care sunt abilitățile tale, la ce-ți place să faci. Iar asta se întâmplă și la o vârstă la care ești mult mai matur, nu la liceu. În cazul meu, am luat la 18 ani o decizie care pentru mine a funcționat. Chiar am luat o decizie cu care am fost foarte fericit. La 18 ani, am decis că vreau să fac economie.
Am fost la olimpiade, mi-a plăcut la olimpiadă, la economie și am decis să fac economie. Și acum fac tot economie și la fel de pasionat sunt și acum. Dar foarte multe persoane nu știu asta la 18 ani și e normal să nu fii decis. Eu am fost pur și simplu norocos că am avut un profesor de economie la școală care m-a făcut să fiu pasionat de domeniu, care a făcut dezbateri, dar foarte multe persoane nu sunt așa. Foarte multe persoane nu au norocul să știe din liceu ce le va plăcea cel mai mult sau se schimbă sau au abilități pe care nu și le-au dezvoltat la fel de mult în timpul liceului sau pur și simplu nu au avut interacțiune cu un domeniu la care ar fi foarte, foarte buni, care n-au reușit să-și dezvolte aceste calități sau să vadă că au aceste pasiuni”, spune Mihai.
Acesta spune că, la universitățile din Statele Unite, tinerii pot să se dezvolte în mai multe domenii, ceea ce se traduce prin oportunități mai bune pe piața muncii sau în antreprenoriat. De ce? “Pentru că ai toate aceste abilități din domenii diferite și nu ești constrâns să-ți cauți un job sau să mergi să-ți faci un start-up sau să mergi la o companie mare, cu opțiuni foarte limitate, în domeniul în care ai studiat. E de foarte mult ajutor și pentru antreprenoriat să faci aceste cursuri în toate aceste domenii. Pentru că ai abilitatea de a face conexiuni între domenii”, subliniază Mihai.
Articol publicat pe G4Media, în cadrul proiectului ENTR.
Mihai a fost unul dintre cei mai tineri cercetători cu prezentări la conferința economiștilor români din diaspora în 2022, la Cluj, și a și luat apoi premiul ERMAS 2022 dedicat tinerilor economiști români. Acesta a povestit atunci despre plecarea sa din România și proiectele de cercetare. Mai multe AICI