Sursa foto: Unsplash
Cozonacul românesc se regăsește pe locul 2 în topul celor mai bune „pâini dulci” de Crăciun realizat de Taste Atlas.
Vánočka se regăsește pe locul 1. Pregătită în mod tradițional în perioada Crăciunului, vánočka este o pâine împletită asemănătoare brioșei, care este de obicei aromată cu rom și coajă de lămâie, deși este adesea preparată cu adaos de stafide și migdale. Numele acestei delicatese provine de la Vánoce, cuvântul ceh pentru Crăciun, în timp ce se spune că pâinea simbolizează pruncul Iisus așezat într-o iesle, înfășurat confortabil în fâșii de pânză.
Interesant este faptul că, atunci când se prepară vánočka, există obiceiul de a sări în sus și în jos și de a te gândi la prietenii dragi și la membrii familiei în timp ce aluatul crește.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Pe locul 2 se regăsește cozonacul românesc. Cozonacul este un tip de pâine dulce tradițional românesc care se consumă de obicei în timpul evenimentelor festive, cum ar fi Crăciunul și Paștele. Deși vizual arată ca o pâine, este considerată o prăjitură și este de obicei făcută din făină, zahăr, lapte, cacao, ouă, nuci și uneori stafide.
În Bulgaria, mâncarea este cunoscută în mod obișnuit sub numele de kozunak și se prepară doar de Paște. Chiar dacă miroase divin atunci când este scos din cuptor, prăjitura este servită în mod tradițional doar atunci când este complet răcită. Cozonacul este însoțit, de obicei, de o ceașcă de cafea caldă, ceai sau lapte.
Pe locul 3 se regăsește Pandoro. Această pâine tradițională de Crăciun provine din Verona. Numele său provine de la expresia pan d’oro, care înseamnă pâine aurie, o referire la culoarea galbenă care provine de la cantitatea mare de gălbenușuri de ou folosite în pâine.
Pandoro este coaptă în mod tradițional într-o formă specială în formă de stea. Spre deosebire de vărul său panettone, nu conține nuci sau fructe uscate. Versiunea originală a acestui desert a fost creată în secolul al XVIII-lea și era un fel de mâncare rezervat aristocrației.
Pandoro pe care îl cunoaștem astăzi datează din 1894, când brutarul Domenico Melegatti a depus un brevet pentru un proces de producție la scară largă a pâinii. Această pâine dulce, cu drojdie, este adesea presărată cu zahăr pudră, semănând cu zăpada de pe vârful munților. Pâinea poate fi servită cu sosuri și creme precum mascarpone, frișcă sau ciocolată topită, în timp ce unii bucătari preferă să o scobească, apoi să o umple cu cremă, fructe de pădure sau înghețată.
