Comisia Europeană a lansat miercuri Garanția pentru Copii, inițiativă prin care trage un semnal de alarmă asupra procentului îngrijorător al copiilor din Uniunea Europeană care trăiesc în sărăcie și excluziune socială: un copil din cinci.
Cu competențe limitate la coordonarea inițiativei, Comisia le reamintește statelor membre că finanțarea europeană există – prin Fondul Social European + (FSE+), dar și prin pilonul pentru generațiile viitoare al Mecanismului de Redresare și Reziliență – și că e rândul guvernelor naționale să le folosească pentru a adopta măsuri concrete care să rupă ciclul vicios al sărăciei și să asigure șanse egale pentru toți copiii.
Europa trebuie să facă mai mult pentru a combate sărăcia în rândul copiilor, iar primul demers major în acest sens este Garanția pentru copii, care urmează să fie adoptată de președinția portugheză a Consiliului UE la Summitul Social de la Porto din luna mai.
În pregătirea acestei inițiative, dar și a primei Strategii europene pentru Drepturile Copilului, lansată tot astăzi, Comisia Europeană a concentrat opiniile a peste 10.000 de copii.
Sub Garanția pentru copii, statele membre trebuie să acorde acces gratuit la:
– îngrijire și educație timpurie a copiilor mici – de exemplu, evitându-se clasele segregate;
– activități de învățare – de exemplu, echipamente adecvate pentru învățarea la distanță și excursii școlare;
– cel puțin o masă sănătoasă în fiecare zi la școală;
– asistență medicală – de exemplu, facilitarea accesului la examinări medicale și programe de screening pentru sănătate.
Eurodeputatul Dragoș Pîslaru, co-raportor al Mecanismului de Redresare și Reziliență și vicepreședinte al Intergrupului pentru Copii, amintește că la începutul tratativelor pentru Mecanismul de Redresare și Reziliență nu exista un pilon care să se refere la viitorul copiilor în pachetul de negociere și subliniază cât de important este ca Statele Membre să își concentreze atenția pe generațiile viitoare:
„În anul de grație 2021, milioane de copii din UE nu au acces la hrană, la un acoperiș deasupra capului sau la o locuință încălzită. Ce să mai vorbim de educație, servicii de îngrijire sau servicii medicale. Venită după câțiva ani de pregătiri și consultări, Garanția pentru Copii este o veste bună pentru toți cetățenii europeni, dar în mod special pentru generațiile viitoare, în condițiile în care statisticile arată că, în Uniunea Europeană, unul din cinci copii trăiește în excluziune socială. Iar în România situația este mult mai dramatică decât media europeană. Comisia cere astăzi statelor membre UE să își asume, ca o responsabilitate prioritară, remedierea urgentă a acestei situații, sub forma unei Recomandări pentru Consiliul UE. Vine la pachet cu o Strategie pentru Drepturile Copiilor și este un semn important că Europa își îndreaptă atenția în direcția potrivită! Personal, am mai zis-o de multe ori: un copil care nu are acces la utilități vitale, care nu are acces la educație timpurie, la creșă, grădiniță, va avea dificultăți mult mai mari în a face față educației primare, în a se integra, în a deveni un adult prosper. Este un cerc vicios care trebuie întrerupt. Garanția are două mari puncte. În primul rând, trasează o definiție amplă a ce înseamnă un copil în situație vulnerabilă, și apoi, cine trebuie ajutat mai întâi: copii fără adăpost, cu dizabilități, din rândul minorităților etnice sau migranți, care se află în sistemul instituțional de îngrijire sau care provin din familii aflate în sărăcie. Cel puțin pentru acești copii, Comisia cere statelor să garanteze acces gratuit la îngrijire și educație timpurie, la activități de învățare, la cel puțin o masă gratuită zilnic, la îngrijire medicală adecvată. În general, locuirea și nutriția sunt două linii primare de acțiune”, afirmă Pîslaru.
Statele vor trebui să numească câte un Coordonator Național, echipat cu resursele necesare pentru a monitoriza și facilita transformarea Garanției în acțiuni concrete. La fel de important, Garanția va fi o parte importantă a exercițiului de guvernanță economică care se numește Semestrul European și va fi un punct cheie în recomandările naționale pe care Comisia le face anual statelor membre.