Sursa foto: EY.com
Dependenţa Europei de Rusia a fost înlocuită de dependenţa de SUA, în condiţiile în care, în prima jumătate a acestui an, SUA au furnizat aproximativ 48% din importurile de GNL ale Uniunii Europene, iar Rusia doar 16%, consideră Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), citat de Agerpres.
„Dependenţa de Rusia a fost înlocuită de dependenţa de SUA sau dependenţa de sistemul de conducte, înlocuită de dependenţa de infrastructura de LNG.
În prima jumătate a acestui an, SUA au furnizat aproximativ 48% din importurile de GNL ale UE, comparativ cu 16% din Rusia. Aceasta în ciuda diferenţei mari între preţurile gazelor.
În ziua de 14.11.2024 pe bursa din Olanda gazele se tranzacţionau cu 46,224 euro/MWh (sursa TTF), GNL pe bursa din America se tranzacţionau 9,47 euro/MWh (NYMEX), iar gazele vândute din Federaţia Rusă în trimestrul IV 2024 sunt la un nivel de circa 37,27 euro/MWh (AEI)”, a declarat Dumitru Chisăliţă, într-o analiză.
Oxford Institute arată, într-un raport de piaţă publicat la începutul lunii noiembrie, o creştere considerabilă a preţurilor gazelor în Europa şi Asia de Nord-Est cu aproximativ 20% în ultimele luni ale anului 2024, în principal din cauza cererii în creştere din Asia şi a creşterii limitate a ofertei.
Potrivit sursei citate, în timp ce cererea europeană a rămas relativ slabă, creşterea preţurilor este atribuită în primul rând cererii mai mari pentru importurile de GNL din Asia. Acest lucru este agravat de incertitudinea privind tranzitul gazului rusesc prin Ucraina din 2025. Contractele futures pe gaze europene pentru 2024 au crescut cu 15% din iulie.
„Până la alegerea noului preşedinte în SUA, Comisia Europeană nu era îngrijorată de dependenţa tot mai mare de GNL din SUA, deoarece se afirma că nu există aceleaşi niveluri de riscuri politice ca şi în cazul Rusiei, dar alţii văd potenţiale provocări în viitor. Deşi dependenţa din ce în ce mai mare de gazul american creează un «risc de concentrare» pentru industrie, de curând oficiali ai UE afirmau că există o deschidere a UE, pentru a evita taxele lui Trump, de a cumpăra mai mult gaz american”, a explicat preşedintele AEI.
Acesta oferă în analiza sa şi câteva motive pentru care apetitul Europei pentru LNG american nu este bine văzut. În primul rând, oferă Americii o influenţă geopolitică uriaşă. Exportatorii de GNL au folosit războiul Rusiei împotriva Ucrainei pentru o „dominare economică americană”. Europa de Vest a importat mai mult GNL din SUA în anul 2023 decât de la ceilalţi opt cei mai mari furnizori ai săi la un loc. Cu cât Europa se bazează mai mult pe SUA, cu atât Europa riscă să fie dependentă de un singur furnizor şi, în cele din urmă, să fie la cheremul preţurilor pe care le stabileşte.
„Când gazele naturale au început să traverseze lumea cu «cisterne», au transformat piaţa”
De asemenea, acest apetit pentru LNG american riscă să umfle facturile la energie ale Europei.
„Întrucât cea mai mare parte a aprovizionării cu GNL din Europa are preţul pe piaţa la vedere volatilă, cumpărătorii de acolo sunt mai expuşi la fluxul şi refluxul aprovizionării globale decât cumpărătorii asiatici, care cumpără în general gazele naturale prin contracte pe termen lung legate de preţul petrolului.
Transporturile de GNL pot fi redirecţionate cu uşurinţă către cel mai mare ofertant, astfel încât o creştere mai mare decât cea aşteptată a cererii chineze sau întreruperile nucleare în Japonia ar putea muta mai mult gaz american în Asia, schimbând Europa. Înseamnă că evenimentele aflate la 8.000 Km depărtare vor avea un impact asupra aprovizionării cu energie a UE. Când gazele naturale – odată expediate doar prin conducte – au început să traverseze lumea cu «cisterne», au transformat piaţa de gaze, cândva regională, într-o piaţă globală”, menţionează sursa citată.
În opinia sa, aceasta implică un set complet nou de factori imprevizibili. Orice problemă la terminalele de GNL din SUA aflate la un ocean distanţă, de la o supapă defectuoasă până la ceaţă densă, poate afecta proviziile. Iar întreruperile vor deveni mai frecvente pe măsură ce schimbările climatice vor agrava intensitatea furtunilor de-a lungul coastei SUA.
În 2020, Cameron LNG din Hackberry, Louisiana, a fost închis timp de câteva săptămâni după un uragan dăunător; în 2022, o oprire de câteva luni a Freeport LNG din cauza unei explozii a dus la creşterea preţurilor la achiziţiile de gaze din Europa.
Chisăliţă mai precizează că LNG aduce un impact puternic asupra climei. Deşi gazul emite mai puţin dioxid de carbon decât cărbunele atunci când este ars, unii susţin că scurgerile de metan în lanţurile globale de aprovizionare cu GNL pot înrăutăţi climatul.
Nu în ultimul rând, acest apetit pentru LNG american riscă să întârzie implementarea soluţiilor energetice mai ecologice.
„Pe lângă achiziţionarea mai multor GNL, UE în 2022 a subliniat şi planuri ambiţioase de a-şi spori investiţiile în surse regenerabile, de a dezvolta proiecte ecologice de hidrogen şi biometan şi de a consolida măsurile de economisire a mai multă energie, ca parte a renunţării planificate de la gazul rusesc. În realitate, aproape doi ani mai târziu, ceea ce iese în evidenţă este doar dependenţa crescută de GNL şi, într-o oarecare măsură, menţinerea cererii de gaze în contextul cererii crescute de energie.
Proiectele de hidrogen rămân limitate, în timp ce impulsul surselor regenerabile se confruntă cu o lovitură din cauza problemelor din industria eoliană offshore. Măsurile actuale puse în aplicare de statele membre UE nu sunt suficiente pentru a reduce emisiile cu 55% până în 2030, iar disponibilitatea GNL din SUA nu va face nimic pentru a accelera această tranziţie”, avertizează preşedintele AEI.
Potrivit acestuia, Europa a semnat câteva contracte pe termen mai lung pentru aprovizionarea cu GNL, inclusiv acorduri cu Qatarul, Mozambic, Nigeria, Azerbaidjan, înţelegând necesitatea de a diversifica aprovizionarea Europei şi „înţelegând că nici o dependenţă nu este bună”.
Cu toate acestea, există voci care afirmă că Europa rămâne mult prea dependentă de gazul american, companiile europene începând să simtă efectele tangibile. Industria chimică din Germania, de exemplu, care a generat aproximativ 230 de miliarde de euro (250 de miliarde de dolari) în vânzări în anul 2023, a fost înfundată într-o recesiune profundă, declanşată parţial de pierderea gazului rusesc ieftin, o materie primă cheie pentru îngrăşăminte şi sursă de energie pentru industria grea.
„Rezilienţa şi independenţa, două cuvinte învăţate după ultimele două crize majore (Pandemia şi Conflictul din Ucraina) sunt elementele care ar trebui să ne definească modul în care ne vom creiona strategiile viitoare, strategii care nu trebuie să înlocuiască o independenţă chiar şi faţă de Rusia, cu o altă dependenţă faţă de oricare altă ţară”, mai susţine preşedintele AEI.