Wikipedia / NASA
China vrea să construiască un baraj imens pe fluviul Brahmaputra, în Tibet, cu o capacitate de trei ori mai mare decât Barajul celor Trei Defileuri, care deține în prezent recordul mondial. O inițiativă care îngrijorează atât ecologiștii cât și țările vecine, în special celălalt mare gigant asiatic, India, scrie publicația franceză boursorama.com.
Barajul ar urma să fie construit în Medong, locul unde fluviul face un „cot” pentru a ocoli un masiv himalaian, înainte de a se îndrepta spre sud-vest în direcția Indiei și, apoi, a Bangladeshului, unde se varsă în Gange.
Planul cincinal (2021-25) adoptat la începutul lui martie de parlamentul chinez prevede construirea unei hidrocentrale pe cursul inferior al Yarlung Tsangpo, numele tibetan pentru Brahmaputra. Deocamdată nu este precizat un buget sau un calendar.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
În octombrie, regiunea Tibet a semnat un “acord de cooperare strategică” cu Powerchina, o companie publică specializată în proiecte hidroelectrice.
La sfârșitul lui noiembrie, directorul Powerchina, Yan Zhiyong, dezvăluia o parte a proiectului în fața Ligii tinerilor comuniști.
Potrivit acestuia, zona în care se va construi barajul dispune de capacități teoretice estimate la aproape 70 de milioane de kilowați, de trei ori mai mult decât Barajul celor trei Defileuri.
“O idee foarte proastă”
Beijingul justifică acest proiect prin lupta împotriva combustibililor fosili, dar riscă să întâmpine o opoziție puternică din partea mișcărilor ecologiste, așa cum a fost cazul și pentru Barajul celor Trei Defileuri, construit între 1994 și 2012 în centrul țării.
Proiectul a condus la crearea unui imens lac de acumulare și la deplasarea a 1,4 milioane de persoane.
“Construirea unei infrastructuri de mărimea „Superbarajului” este probabil o idee foarte proastă dintr-o mulțime de motive”, spune Brian Eyler, directorul programului Ape, energie și sustenabilitate la think-tank-ul american Stimson Center.
Pe lângă faptul că zona este cunoscută pentru activitatea seismică, ea găzduiește o biodiversitate unică. Barajul ar opri migrația peștilor dar și scurgerea de sedimente în aval.
Pe lângă riscul ecologic, este vorba și de dimensiunea politică, subliniază Zamlha Tempa Gyaltsen, specialist în chestiuni legate de mediu la Tibet Policy Institute, un think tank al guvernului tibetan în exil.
“Dispunem de un bogat patrimoniu cultural tibetan în acest sector și construirea barajului” ar determina mulți oameni să plece de pe pământurile lor ancestrale, la care se adaugă imigrația de muncitori chinezi, care, cel mai probabil, vor rămâne acolo, spune acesta, pentru AFP.
“Războiul apelor”
Acest proiect îngrijorează însă cel mai mult India. Prin prezența sa în Tibet, regimul comunist stă practic pe un „castel de ape” esențial pentru o mare parte a Asiei.
“Războiul apelor este o componentă crucială a acestei agresiuni (chineze) deoarece permite Chinei să-și folosească puterea tibetană din amonte pentru o resursă esențială”, spunea luna trecută politologul Brahma Chellaney, în cotidianul Times of India.
În ceea ce privește riscul seismic, acesta compară proiectul cu o “bombă de apă cu ceas” pentru riveranii din aval.
Guvernul indian a emis deja ipoteza construirii unui baraj propriu pe Brahmaputra, pentru a-și construi propria rezervă de apă.
“Rămâne destul timp pentru a negocia cu China”, notează Brian Eyler. “Un rezultat prost ar fi să vezi India construind propriul baraj în aval”.