Sunt mai mult de 30 de ani de când Mugur Isărescu conduce Banca Națională a României, perioadă marcată de câteva compromisuri majore menite să-l păstreze în funcție. Excepția pe care a cerut-o Parlamentului de la legea care interzice cumul pensiei cu salariul, care de facto i-ar interzice să mai lucreze la stat după vârsta de 70 de ani (guvernatorul împlinind 72 de ani în august), este ultimul derapaj dintr-o serie lungă.
Toate aceste compromisuri se strâng și îi erodează dramatic capitalul pozitiv strâns în momente precum criza economică din 2008-2010, când a luat deciziile corecte.
Cariera lui Mugur Isărescu a fost marcată de-a lungul timpului de numeroase controverse, încă dinainte de a ajunge la Banca Națională.
Păcatul primordial este colaborarea cu Securitatea pe când era cercetător la Institutul de Economie Mondială, așa cum arată chiar Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), instituție care a cerut Curții de Apel București să constate că Isărescu a făcut poliție politică în regimul comunist. Documentele din dosarele Securității, invocate de CNSAS, arată că Isărescu ar fi fost folosit de Securitate ca persoană de sprijin / sursă încă din 1979. El ar fi dat note cu numele conspirativ Manole. Procesul este momentan suspendat, după ce Isărescu a contestat la Curtea Constituțională articole nou introduse în lege care au permis reanalizarea cazului său. În trecut el a avut adeverințe care arătau că nu a colaborat cu Securitatea. Dezvăluirile despre dosarul „Manole” au fost făcute de către cotidianul România Liberă în martie 2017.
După numirea sa în funcția de guvernator al băncii centrale, în data de 4 septembrie 1990, Mugur Isărescu a fost martor la devalizarea sistemului bancar românesc, în perioada în care România se străduia să devină într-adevăr o economie de piață. Unde era mâna de fier a Băncii Naționale a României în anii în care Bancorex, Banca Agricolă, Bankcoop, Dacia Felix sau Banca Internațională a Religiilor derulau un adevărat jaf, a cărui proporție a fost descoperită când era deja prea târziu? Toți românii au plătit falimentul acestor instituții, din care alții s-au îmbogățit. Iar printre beneficiari s-au numărat deseori tocmai oamenii vechii Securități comuniste.
Mugur Isărescu a intervenit în mod decisiv în istoria țării și în context politic, în anul 2000, atunci când a intrat în cursa pentru prezidențiale și a divizat voturile dreptei. Decizia sa a făcut ca lupta să se ducă între două rele: Ion Iliescu și Corneliu Vadim-Tudor, luptă câștigată atunci fără emoții de Iliescu. Această decizie strategică a lui Isărescu i-a menținut postul de guvernator.
Desigur, în momente dificile, guvernatorul a făcut și lucruri corecte. De exemplu, în criza din 2008, BNR a reușit să convingă băncile-mamă să nu-și retragă susținerea financiară pentru filialele din România, fiind astfel evitată o situație extrem de gravă. De asemenea, politica monetară implementată de BNR sub conducerea lui Isărescu a dus la scăderea accelerată a inflației după anul 2004, la niveluri cu o singură cifră.
Însă mai recent compromisurile au început să reapară, doar dacă ne amintim deciziile de personal cel puțin nepotrivite făcute de BNR în ultimii ani.
În 2019, de exemplu, Delia Iordache, fiica fostului ministru PSD al Justiției Florin Iordache, a fost angajată la Cancelaria BNR. Iordache spunea atunci că „și copiii politicienilor trebuie să aibă un serviciu undeva”. Ce o califica pe fiica lui Florin Iordache la BNR? Altă întrebare!
Luna trecută, BNR a mai făcut o achiziție scandaloasă, angajând-o pe Viorica Dăncilă, fost premier PSD, în funcția de consultant. O răsplată pentru susținerea oferită de Viorica Dăncilă lui Mugur Isărescu pentru încă un mandat la Banca Națională, atunci când Liviu Dragnea forța schimbarea conducerii instituției.
Luna aceasta, Mugur Isărescu și-a dat girul unor alte personaje controversate, avizând publicarea lucrărilor lui Dan Voiculescu, Adrian Năstase și Adrian Severin, la Editura Academiei Române. Toți trei au fost condamnați la închisoare pentru corupție, iar acum sunt exponenții unui discurs violent anti-occidental. Fără avizul secției conduse de Isărescu, aceștia nu ar fi putut publica. Ca o paranteză, Adrian Severin se lăuda, anul trecut, că el l-a instalat pe Isărescu drept guvernator.
Acum, Mugur Isărescu își vede din nou funcția amenințată, victimă colaterală a unui proiect de lege menit să permită persoanelor ajunse la vârsta de pensionare să continue activitatea până la 70 de ani. Legea are o mică „scăpare” și nu spune ce se întâmplă cu cei care au trecut de vârsta de 70 de ani, cum este și cazul lui Isărescu, care va împlini 72 de ani la 1 august. De aceea, guvernatorul a scris Parlamentului să fie exceptat, alături de membrii din conducerea BNR, de la prevederi. O excepție i-ar permite guvernatorului să cumuleze în continuare pensia cu salariul.
Guvernatorul a ajuns într-un punct în care adecvarea lui la funcție e chestionată tot mai apăsat, pentru că deciziile lui știrbesc chiar credibilitatea BNR. O instituție pentru a cărei independență s-au dat lupte politice teribile în guvernarea PSD ajunge acum să fie luată în derâdere din cauza comportamentului celui cu care se identifică. Cu trei ani înainte de expirarea mandatului de guvernare, Mugur Isărescu arată ca un lider căruia i s-a epuizat capitalul de credibilitate.