pixabay.com
Creşterea vitelor în regim intensiv şi impactul acestui sector asupra mediului au inflamat dezbaterea politică în Spania, primul consumator de carne din Europa, pe fondul diviziunilor existente în interiorul coaliţiei aflate la putere, transmite agenția AFP, citată de Agerpres.
Ministrul Consumului, Alberto Garzón, a fost cel care a dat semnalul de atac asupra a ceea ce acesta a numit supraproducţia de carne din ţara sa, într-un interviu publicat, după Crăciun, în cotidianul britanic “The Guardian”.
“Abia recent am început să examinăm impactul lanţului de producţie a cărnii, în special a cărnii de vită”, a declarat Alberto Garzón pentru cotidianul britanic, adăugând că în Spania acest subiect a fost mult timp unul “tabu”.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Garzón, de profesie economist, are în vedere în special fermele uriaşe (‘macro-granjas’), acele facilităţi gigantice de creştere a vitelor care cunosc în prezent o dezvoltare accelerată în Spania. Companiile de acest tip “găsesc un sat într-o zonă de populată a Spaniei şi pun acolo 4.000, 5.000 sau chiar 10.000 de capete de vite. Acestea poluează solul, poluează apa, şi apoi exportă această carne de calitate inferioară care provine de la animale maltratate”, a adăugat Garzón.
Reluate de presa spaniolă, după sărbători, declaraţiile lui Garzón, liderul formaţiunii Izquierda Unida (IU), aliată cu partidul socialist spaniol (PSOE) în cadrul coaliţiei guvernamentale, au declanşat critici aprinse din partea asociaţiilor crescătorilor de animale, cum este de exemplu UPA (Uniunea Micilor Agricultori).
“În Spania nu există animale maltratate”, precizează UPA, denunţând o serie de “minciuni” şi “exprimări nepotrivite”, care ar putea avea “efecte dezastruoase asupra exporturilor spaniole de produse din carne”.
Este vorba de un “atac împotriva agricultorilor” şi “împotriva imaginii Spaniei”, a reacţionat, la rândul său, liderul opoziţiei Pablo Casado (Partidul Popular). Chiar şi unii politicieni socialişti, conducător ai regiunilor a căror economie se bazează pe creşterea vitelor, au cerut demisia lui Alberto Garzón.
În faţa acestui val de critici, purtătorul de cuvânt al guvernului de la Madrid, Isabel Rodriguez, a vorbit de “o opinie personală” a ministrului Consumului. Executivul “susţine creşterea animalelor, care are o contribuţie decisivă asupra economiei, asupra exporturilor noastre şi a coeziunii teritoriale a Spaniei”, a subliniat Rodriguez.
Alberto Garzón a provocat, încă din luna iulie, panică în interiorul Executivului denunţând “supraconsumul” de carne din Spania. Atunci, premierul Pedro Sanchez, în dorinţa de a linişti sectorul cărnii, a mărturisit că nu poate rezista la o “coastă de vită”.
În opinia lui Salvador Calvet, profesor la Universitatea din Valencia şi specialist în sectorul cărnii, aceste dispute se explică prin importanţa culturală şi economică a creşterii animalelor, care asigură un mijloc de trai pentru numeroase familii din Spania.
Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), sectorul cărnii din Spania reprezintă aproximativ 2,5 milioane de locuri de muncă directe şi indirecte şi exporturi de aproape nouă miliarde de euro. În plus, acest sector marcat de un grad crescut de industrializare, este în plin avânt, potrivit datelor Universităţii Oxford, producţia de carne a Spaniei s-a multiplicat de 10 ori în ultimii 60 de ani, cu mult faţă de situaţia din alte ţări europene.
FAO susţine că un spaniol consumă, în medie, 98,8 kilograme de carne pe an, faţă de o medie de 42 de kilograme la nivel mondial. Asta face din Spania primul consumator de carne din Europa, pe cap de locuitor, urmată de Portugalia (94,7 kilograme) şi Polonia (88,5 kilograme).
Acest consum este echivalent cu peste 270 de grame pe zi, “în condiţiile în care recomandările ştiinţifice internaţionale vorbesc de 300 de grame pe săptămână”, precizează Greenpeace, care vorbeşte de consecinţele devastatoare ale acestui supraconsum şi îşi exprimă sprijinul faţă de ministrul Alberto Garzón.
Dezbaterile cu privire la subiectul cărnii ar putea să influenţeze, însă, următoarele alegeri, începând cu cele locale din 13 februarie în regiunea rurală Castilia şi León, cu riscul de a fragiliza alianţa între socialişti şi Podemos.