Sursa foto: Nofar Energy
Suedia, o ţară scandinavă renumită pentru iernile sale lungi şi lipsite de lumina soarelui, înregistrează în prezent un adevărat boom al energiei fotovoltaice, transmite Bloomberg, citat de Agerpres.
Folosirea energiei soarelui, indiferent cât de mică, a devenit cea mai rapidă soluţie pentru a acoperi golul lăsat de închiderea a două reactoare nucleare din sudul Suediei, unde sunt amplasate cele mai mari oraşe şi centre industriale din această ţară. În condiţiile în care apar probleme în aprovizionarea cu electricitate, iar consumatorii sunt interesaţi să îşi obţină energie verde la preţuri stabile, energia fotovoltaică se extinde la fel de rapid ca şi cea eoliană, iar dezvoltatorii încep să pună panouri fotovoltaice pe acoperişuri şi terenurile neutilizate din zonele populate.
Chiar dacă lipsa luminii soarelui este un obstacol, fiecare kilowatt generat de noile capacităţi va duce la reducerea importurilor din Europa, unde preţurile sunt de trei ori mai mari decât în Suedia. În plus, proiectele fotovoltaice sunt construite rapid, pentru că dezvoltatorii încheie acorduri directe de vânzare de electricitate cu consumatorii şi nu sunt dependenţi de sprijinul guvernului, susţine Harald Overholm, director general la Alight AB, care luna aceasta a demarat cel mai mare parc fotovoltaic din Suedia.
Companiile mizează pe o extindere rapidă, ceea ce ar duce capacitatea fotovoltaică totală din Suedia la 2 Gigawaţi în acest an. Asta ar fi echivalentul celor două reactoare nucleare din Ringhals, care au fost oprite în 2020, şi ar permite Suediei să recupereze decalajul faţă de Danemarca, un pionier al industriei fotovoltaice în regiune.
Iarna care tocmai a trecut a scos în evidenţă gaura lăsată de închiderea celor două reactoare nucleare. Chiar dacă energia hidro şi cea eoliană au ţinut costul electricităţii sub control pentru consumatorii din zonele slab populate din nordul Suediei, lipsa de capacităţi de generare a forţat regiunile din sudul Suediei să importe electricitate. Sudul Suediei este locul unde sunt amplasaţi marii consumatori de electricitate, cum este producătorul de oţel SSAB AB sau cel de hârtie Stora Enso Oyj, iar cererea şi preţurile mari nu au fost suficiente pentru a urgenta procesul de autorizare pentru noi turbine eoliene sau extinderea reţelelor. Municipalităţile şi gospodăriile rămân sceptice când vine vorba de marile turbine eoliene şi infrastructura energetică foarte vizibilă din zonele dens populate.
Dezvoltatorii de proiecte fotovoltaice nu se confruntă cu aceeaşi problemă. Ei folosesc terenuri care nu sunt utilizate sau instalează panouri fotovoltaice pe acoperişuri, astfel că aceste echipamente se integrează mai uşor cu mediul. În plus, majoritatea marilor proiecte au încheiat acorduri pe termen lung de vânzare de electricitate cu clienţii care sunt suficiente pentru a le permite dezvoltatorilor să ajungă la punctul de “break even” (momentul în care câştigurile ajung la egalitate cu pierderile – n. r.), chiar şi fără subvenţii guvernamentale. În consecinţă, cumpărătorii sunt mai puţin expuşi la o piaţă foarte volatilă.
Dezvoltatorii se confruntă cu o mare problemă: lipsa soarelui. În timpul lunii decembrie, sudul Suediei beneficiază de aproximativ jumătate din lumina soarelui de care se bucură Munchen-ul şi un sfert comparativ cu Madridul. Asta înseamnă că un megawatt de capacitate de energie fotovoltaică din Suedia poate produce doar aproximativ 14% din electricitatea produsă de un megawatt de capacitate nucleară care lucrează non stop în lunile de iarnă întunecate, când cererea de electricitate atinge vârful. Acesta este motivul pentru care industria fotovoltaică din regiunea scandinavă este cu mult în urma giganţilor europeni, precum Germania, care are capacităţi fotovoltaice de 55 de Gigawaţi, sau Spania, cu 16 Gigawaţi.