Sursa foto: Unsplash / Zbynek Burival
Majoritatea țărilor europene au început să implementeze politici de reducere a importurilor de petrol rusesc în ultimii ani, dar marii importatorii – cu Germania și Olanda în fruntea listei – au continuat să cumpere cantități mari. Țările cele mai dependente de importul rusesc (ca procent din totalul importurilor) – Slovacia, Lituania, Polonia, Finlanda – au implementat doar o reducere ușoară a acestei dependențe în ultimii ani și numai câteva țări au reușit să scadă semnificativ contribuția petrolului rusesc din totalul de importuri. României i-au trebuit 20 de ani să scadă de la 57% petrol rusesc în total importuri la aproximativ 33% (în 2020), așa că ruperea completă de resursele rusești în interval de câteva luni e problematică. Datele au fost sintetizate de echipa de cercetători a Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) a UBB din Cluj, care derulează proiectul de cercetare COVID-19: Romanian Economic Impact Monitor. Aceștia explică, pentru Economedia, ce efecte au avut în statistici strategiile statelor membre ale UE din ultimele două decenii (2000-2020) privind importurile de petrol și produse din petrol din Rusia.
După îndelungi negocieri, ezitări și înfruntări cu opoziția unora dintre statele membre ale blocului comunitar, liderii UE au convenit, în urmă cu câteva zile, să interzică 90% din importurile europene de petrol rusesc până la finalul anului, deși va fi introdusă o excepţie temporară pentru ţiţeiul livrat prin conductă. Noile sancţiuni fac parte din cel de-al șaselea pachet adoptat de Consiliul European, ca răspuns la atrocitățile comise de Rusia în Ucraina, după declanșarea războiului. Harta dependenței de petrol rusesc în Europa arată că cele mai mari cantități de petrol și produse din petrol sunt importate de Germania, Olanda și Polonia, iar țările cu cele mai mari procentaje rusești în totalul importurilor acestor produse sunt Slovacia, Lituania și Polonia. În ce măsură statele UE s-au pregătit pentru un astfel de moment și cum au evoluat lucrurile în ultimii 20 de ani?
“La o săptămână de la acordul liderilor celor 27 de state membre ale UE privind embargoul asupra petrolului rusesc, mecanismul concret al aplicării embargoului este deocamdată neclar, mai ales în privința diferențierii între importul pe mare, respectiv prin conducte, sau în ceea ce privește viteza cu care se va elimina treptat sursa rusească de petrol”, subliniază Szász Levente, coordonatorul proiectului de cercetare economică și prodecan al FSEGA. În acest context, echipa de economiși a analizat strategia statelor membre ale UE din ultimele două decenii (2000-2020) privind importurile de petrol și produse din petrol din Rusia, atât din punctul de vedere al cantității importate, cât și în ceea ce privește evoluția importanței Rusiei în totalul importurilor statelor europene. “Înțelegerea acestor strategii pe termen lung, practicate de statele UE, poate oferi o perspectivă complementară, care explică parțial dificultatea cu care s-a ajuns la această înțelegere la nivel UE”, spun economiștii.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Țările cu cele mai mari cantități importate din Rusia, în special Germania și Olanda, au crescut volumele de petrol și produse din petrol aduse din această țară pe parcursul celor 20 de ani investigați, crescând implicit și importanța Rusiei în totalul importurilor acestor tipuri de produse, menționează economiștii. O ușoară tendință de a-și crește independența energetică și de a se îndepărta de Rusia se observă doar în ultimii câțiva ani. “Scăderea e însă moderată față de ritmul de creștere din anii anteriori. Astfel, în cazul acestor țări, identificarea surselor alternative de petrol reprezintă o provocare majoră, din cauza strategiilor practicate în ultimele două decenii”, subliniază echipa RoEIM.
Oficialii germani au fost printre primii care au declarat public că țara lor este pregătită să accepte un embargo asupra petrolului rusesc, urmând să devină independentă de energia provenită din Rusia, recunoscând că au abordat o strategie greșită ani de zile. ”Ne-am pregătit să fim mai puţin dependenţi de importurile ruseşti de energie. Este nevoie de timp pentru a reduce dependenţa, a fost o greşeală să devenim dependenţi în acest fel, dar facem progrese. Putem reduce importurile, mai întâi importul de cărbune, apoi cel de petrol. Va dura mai mult timp până să obţinem independenţa de importurile de gaze naturale provenite din Rusia, dar vom continua, aşa că, în cele din urmă, vom fi complet independenţi de Rusia”, a afirmat, după izbucnirea războiului din Ucraina, ministrul german al Finanţelor, Christian Lindner, citat de CNN.
România: o treime din importuri e asigurată din Rusia. În 2000 procentul era de aproape 57%
Cercetătorii universitari arată că, în cazul României, cantitățile importate au avut variații semnificative pe parcursul celor două decenii analizate: între 1,5 și 4,7 milioane de tone importate anual, dar în termeni procentuali se observă o scădere ușoară în ultimele două decenii. Scăderea se accentuează în ultimii cinci ani din perioada studiată (2015: 42,3%, 2020: 32,8%). În 2000, petrolul rusesc reprezenta 56,9% din totalul importurilor.
“Chiar dacă în România a avut loc o reducere treptată a dependenței față de petrolul rusesc, cel mai recent procentaj de peste 30% arată că un embargo total ar reprezenta o provocară majoră pentru România, fiind importantă găsirea unor surse alternative semnificative la un preț cât mai avantajos pe piața globală”, menționează reprezentanții echipei de cercetare.
Evoluția importurilor de petrol, în Uniunea Europeană, în ultimii 20 de ani:
Cine a reușit să mai taie din legăturile cu Rusia? Poate în mod surprinzător, dar pe listă se află Ungaria, unul dintre statele care au întârziat acordul privind embargoul de petrol rusesc.
“În termeni procentuali, țările UE cele mai dependente de petrolul rusesc sunt Slovacia (78,4%), Lituania (68,8%), Polonia (67,5%), respectiv Finlanda (66,8%), restul țărilor având o dependență de sub 50%. Cu excepția Slovaciei, aceste țări au reușit deja să reducă aceste procente, cel puțin în ultimii câțiva ani, însă dependența lor rămâne foarte ridicată. Din această perspectivă, este interesant de subliniat și faptul că țările care și-au redus cel mai mult dependența față de petrolul rusesc în ultimele două decenii sunt Bulgaria (2000: 86%, 2020: 8%), Ungaria (2000: 83%, 2020: 44,6%), respectiv Croația (2000: 47%, 2020: 9%)“, transmite echipa de cercetare.
“Tabloul țărilor europene este unul foarte divers: chiar dacă majoritatea țărilor au implementat deja o practică de reducere a importurilor de petrol rusesc în ultimii ani, importatorii mari (Germania, Olanda) au continuat să cumpere cantități semnificative din Rusia, iar țările cele mai dependente de importul rusesc în termeni procentuali (Slovacia, Lituania, Polonia, Finlanda) au reușit să implementeze doar o reducere ușoară a acestei dependențe în ultimii ani. Numai câteva țări au reușit să scadă semnificativ contribuția importului petrolului rusesc din totalul de importuri – Bulgaria, Ungaria, Croația”, spun economiștii din echipa Romanian Economic Impact Monitor.
Europa primea, înainte de război, jumătate din exporturile de ţiţei şi produse petroliere ale Rusiei
Europa a fost destinaţia pentru aproape jumătate din exporturile de ţiţei şi produse petroliere ale Rusiei înainte de invadarea Ucrainei, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), consultate de Reuters și citate de Agerpres. UE a importat 2,2 milioane de barili pe zi (bpd) de ţiţei în 2021, inclusiv 0,7 milioane de barili pe zi prin conductă, precum şi 1,2 milioane de barili pe zi de produse petroliere rafinate, arată datele AIE.
Interdicţia asupra importurilor de ţiţei transportat pe mare va fi introdusă treptat, în şase luni, iar pentru produsele rafinate transportate pe mare, peste opt luni. Măsura exclude livrările prin conducta de petrol Drujba, care aprovizionează rafinăriile din Europa de Est şi estul Germaniei. Mulţi cumpărători europeni au suspendat în mod voluntar achiziţiile de petrol rusesc sau au anunţat planuri de a-l elimina treptat, ceea ce înseamnă că importurile de petrol rusesc vor fi reduse cu aproximativ 90%.