Sursa foto; WANG Zhao / AFP
În ciuda discursurilor publice și a angajamentelor de rupere a relațiilor comerciale cu Rusia, multe companii mari din Europa continuă să întrețină o relație comercială prietenoasă cu Moscova, cumva ascunsă de ochii presei și a politicului. O modalitate prin care Germania, Polonia, Cehia și celelalte țări europene finanțează în continuare mașina de război a lui Vladimir Putin, fără ca nimeni să ridice vreun semn de întrebare, este prin mascarea comerțului.
Potrivit lui Robin Brooks, senior fellow la Brookings Institution și până recent directorul și economistul-șef al Institute of International Finance (IIF), exporturile UE către țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului au înregistrat o creștere masivă de la începerea războiului rusesc împotriva Ucrainei. Acestea sunt însă exporturi vitale pentru economia de război a Rusiei. Creșterea exporturilor către aceste țări contrabalansează complet scăderea exporturilor directe post-invazie către Moscova, iar cumulat cu exporturile chineze tot mari, explică reziliența economiei rusești și faptul că aceasta nu s-a „prăbușit”, cum anticipau toți analiștii și șefii de state și de guverne în 2022.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului sunt practic simple paravane pentru comerțul european cu Rusia. În esență, bunurile vestice sunt doar facturate de agenții lui Putin către statele vecine Rusiei. Mai mult, în tranzitul prin Rusia către aceste țări, unele bunuri își pierd pur și simplu urma. Situația a fost documentată inclusiv de Financial Times, care a găsit exporturi UE de peste 1 miliard de dolari care au „dispărut” pur și simplu în drumul către țările de destinație: Kazahstan, Kârgâstan și Armenia.
De exemplu, în decembrie 2022, Uniunea Europeană a documentat bunuri exportate către Kazahstan în valoare de 1,44 miliarde de dolari. În același timp, autoritățile vamale din Kazahstan afirmă că în interiorul granițelor lor au intrat bunuri de doar 1,1 miliarde de dolari. Totodată, circa jumătate din exporturile germane către Kârgâstan nu ajung niciodată în țara de destinație, în timp ce exportul nemțesc de vehicule motorizate și piese către această țară a crescut cu 5500% de când Rusia a invadat Ucraina.
Suma totală din spatele acestui flux comercial ilegal este în mod evident mult mai mare de 1 miliard de dolari. Per total, din martie 2022 încolo, exporturile din țările UE către Asia Centrală și țările din regiunea Caucazului au crescut lunar cu între peste 1,5 miliarde de euro.
Pe hârtie, exporturile americane către Rusia au scăzut în perioada 2019-2023 cu 90%, adică comerțul între cele două țări a devenit aproape inexistent. Este la fel și în cazul altor economii dezvoltate: exporturile japoneze directe către Rusia au scăzut cu 60% între 2019 și 2023, iar ale Germaniei cu 70%.
Cu toate acestea, importurile rusești de bunuri au crescut cu 20% în aceeași perioadă, de la 254 miliarde de dolari în 2019 la 304 miliarde de dolari în 2023.
Această evoluție se datorează pe de o parte creșterii exporturilor chineze către Rusia la 110 miliarde de dolari în 2023 de la 50 miliarde în 2019. O creștere de o asemenea magnitudine (125%) contrabalansează singură scăderea bunurilor vestice către Rusia. Doar exporturile chineze către Rusia de echipamente de transport au crescut cu 800% de la invazia Ucrainei. Asta înseamnă material rulant (pentru transport feroviar), autovehicule și camioane, aeronave și transportatoare maritime.
Pe de altă parte, controalele de export din Vest pe bunurile sancționate sunt cel puțin ineficiente.
Acest lucru este evident din datele de export către țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului: exporturile americane au crescut de la 2,6 miliarde de dolari în 2019 la 4,1 miliarde în 2023, o creștere de 60%, în timp ce exporturile japoneze și germane înregistrează creșteri de 67%, respectiv 72%, în aceeași perioadă. Evoluții similare ale cifrelor de export sunt înregistrate în mai toate țările din Europa, iar implicate sunt toate țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului.
Adunate, numerele devin extrem de relevante. De exemplu, exporturile directe ale UE către Rusia au scăzut cu circa 4 miliarde de dolari în fiecare lună imediat după invazia din februarie 2022. Dar exporturile UE către Asia Centrală și țările Caucazului au crescut în fiecare lună cu între 1,5-2,5 miliarde de dolari.
Principalii contributori la reorientarea economiei rusești către producția de război sunt țările din UE. Germania, Italia, Polonia, Cehia și țările baltice ies în evidență, iar singura explicație plauzibilă pentru o asemenea explozie a comerțului cu aceste țări este re-exportul către Rusia.
Firmele germane sunt de departe cel mai mare exportator către Rusia via Asia Centrală și Caucaz. Doar exporturile către Georgia au crescut cu aproape 100% post-invazie, conform datelor comerciale de la Berlin aferente lunii 2023. Comparativ, exporturile japoneze au scăzut după o creștere inițială.
Cehia, un alt exemplu, are exporturi către Kârgâstan cu 1.200% mai mari comparativ cu perioada pre-invazie, potrivit datelor de export analizate de Institute of International Finance.
Un alt exemplu este Polonia, ale cărei exporturi către Belarus au atins un maxim istoric în decembrie 2023, acestea fiind de peste 3 ori mai mari față de martie 2022. În același timp, exporturile poloneze către Kârgâstan erau în octombrie 2023 cu 1900% mai mari față de martie 2022.
Grație acestui flux comercial dinspre Europa, exporturile din Belarus către Rusia și Asia Centrală au explodat.
Re-exportul de bunuri din Vest către Moscova este realizat în special prin Georgia, Kyrgystan și Armenia – aceasta din urmă are o creștere a exporturilor către Rusia, post-invazie, de 430%.
Un exemplu interesant este Kazahstanul, care a înregistrat la fel o explozie a comerțului post-invazie. Dar de la mijlocul lui 2023 încolo, exporturile sale către Rusia au început să scadă și au revenit la nivelurile de dinainte de februarie 2022, ceea ce semnalează că o decizie politică a fost luată pentru a stopa acest flux comercial.
Relevant este faptul că, în ciuda sancțiunilor, Moscova reușește să păstreze accesul la produse și tehnologii europene importante precum componente și piese pentru aeronave, componente auto, echipamente și sisteme optice și de navigare, senzori, microchip-uri sau turbine energetice.
Potrivit unei analize a Yermak-McFaul International Working Group on Russian Sanctions, importurile rusești de „bunuri de război” pe care există sancțiuni a totalizat în perioada ianuarie-octombrie 2023 aproape 9 miliarde de dolari – cu doar 10% mai mici față de nivelul pre-invazie.
Toate aceste date sprijină ideea că sunt necesare sancțiuni secundare pe entități din Kârgâstan și restul țărilor prin intermediul cărora se realizează acest comerț cu Rusia.
Fluxul a continuat neabătut aproape 2 ani. Abia din ianuarie 2024 se înregistrează o scădere.
Oligarhii greci și-au vândut mare parte din flota petrolieră către Moscova
O altă verigă majoră a acestui lanț comercial extrem de important pentru Moscova este reprezentată de flota de nave care înainte de război transporta petrol rusesc sub steagul Greciei, operând în mare parte din Marea Baltică.
Circa 83% din exporturile petroliere pe apă ale Rusiei se fac prin porturile sale din Marea Neagră și Marea Baltică. Înainte de invazie, navele grecești reprezentau peste 60% din capacitatea totală de transport petrol care pleca periodic din porturi rusești. În martie 2024, ponderea acestor nave se situa la 20%.
În același timp, volumul transportat lunar de petroliere a cărei țară de origine este necunoscută a crescut pentru în cazul navelor din Marea Baltică de la sub 10 milioane de barili în debut de 2022 la peste 25 milioane de barili în februarie 2024.
Asta înseamnă că oligarhii greci care fac afaceri cu petrol rusesc și-au vândut petrolierele către agenții Moscovei, oferindu-i lui Putin capacitatea de a exporta petrol peste plafonul de preț de 60 de dolari impus de țările G7.
