Sursa foto: Ludovic MARIN / POOL / AFP
Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și America de Sud, Mercosur, este în continuare nedorit de către președintele Franței, Emmanuel Macron..Țara este prinsă într-o furtună politică din cauza presiunii resimțite de la restul țărilor din UE de a încheia acordul comercial, potrivit politico.eu.
Acordul comercial vizează mai mult de 800 de milioane de persoane și reprezintă o cincime din producția economică globală. Parisul rămâne rapid fără timpul și influența politică necesară pentru a-l putea opri, ceea ce nu face decât să îi aducă necazuri președintelui Franței, care se va confrunta probabil cu o reacție negativă din partea fermierilor din Franța.
Comisia Europeană și țări puternice din UE precum Germania și Spania își exprimă deschis dorința de a încheia un acord înainte de sfârșitul anului cu blocul Mercosur format din Argentina, Brazilia, Uruguay, Paraguay și mai nou Bolivia. Cancelarul german Olaf Scholz susține că acordul ar trebui încheiat cât de repede.
De foarte mult timp Franța și-a manifestat puternic opoziția în ceea ce privește încheierea acestui acord din teama unei avalanșe ce privește importului agricol de carne de vită și nu numai de la producătorii consacrați din America Latină. Se crede că astfel se va submina producția agricultorilor francezi, unul dintre grupurile cele mai puternice din punct de vedere politic ale țării.
În anii precedenți, Parisul a avut suficient capital politic în UE pentru a putea deține un drept veto absolut asupra pactului, însă această influență este acum în scădere după înfrângerile zdrobitoare suferite de Macron în alegerile naționale și europene din acest an. Pericolul se extinde asupra Parisului din cauza că alte țări din Uniunea Europeană doresc promulgarea acordului în Franța. Impactul politic va fi exploziv.
„Este greu de crezut că guvernul francez și sprijinul său politic slab în parlamentul francez ar putea supraviețui unui acord comercial Mercosur”, a declarat François Chimits, economist la centrul francez de cercetare CEPII. Acesta susține că încheierea acestui pact este tratat de opinia publică a Franței drept un „casus belli” (traducere: „motiv de război”). Franța este extrem de protectoare față de sectorul său agricol și nu apreciază prea mult schimbul liber. Asocierea acestora produce un fel de kryptonită politică pentru liderii francezi.
Franța insistă asupra faptului că nu este împotriva acordului de liber schimb în sine, ci își dorește să i se respecte cerințele legate de mediu și agricultură. Într-adevăr, o mare parte din industria prelucrătoare franceză – în contrast puternic cu agricultorii – sprijină acordul. Un diplomat francez a ripostat la ceea ce el a numit „caricaturizarea poziției franceze”.
„Nu suntem împotriva liberului schimb în sine. Avem nevoie de un acord bun, cu toate garanțiile”, a declarat diplomatul francez. „Cerem Comisiei să includă în negocieri elemente solide privind clima, defrișările și clauzele în oglindă care să ne protejeze interesele agricole, condițiile de concurență loială, precum și accesul la resurse primare esențiale.”
Dar ceea ce îi îngrijorează pe francezi de fapt este că restul UE nu mai este la fel de speriată ca înainte să se opună Parisului.
„Ne-am stabilit liniile roșii, dar influența franceză scade; Comisia continuă să negocieze fără a fi paralizată de teama Franței”, a declarat oficialul francez citat mai sus.
Aceste tensiuni cu privire la Mercosur sunt simptomatice pentru pierderea influenței franceze la Bruxelles, iar sprijinul vine din partea unor țări UE relativ mici, precum Austria, Irlanda și Țările de Jos.
Timpul francezilor este limitat
Intervalul de timp în care oficialii francezi pot opri impulsul pro-Mercosur se reduce rapid. Negociatorii-șefi ai UE și Mercosur s-au întâlnit în perioada 7-9 octombrie în Brazilia pentru a încerca să ducă discuțiile mai departe. Susținătorii acordului consideră că este posibil să se înregistreze progrese și la sumitul grupului G20 al celor mai importante economii, care va avea loc la Rio de Janeiro în noiembrie. Acest lucru va pregăti terenul pentru a putea ajunge la un deznodământ până la sfârșitul anului sau la începutul anului 2025.
Funcționarii francezi de la Bruxelles, obișnuiți de mult timp să conducă agenda UE, constată că opțiunile lor sunt neobișnuit de limitate. Realizând că nu vor mai putea să blocheze singuri acordul sau să poată să construiască o coaliție pentru a-l opri, aceștia se concentrează în schimb pe influența lor asupra ultimului pas al jocului.
În cadrul unor reuniuni informative recente, diplomați francezi de rang înalt le-au spus oficialilor francezi din Parlamentul European că țara devine din ce în ce mai izolată, potrivit a trei persoane informate cu privire la aceste reuniuni. Aceștia au sugerat că se așteaptă ca acordul să fie încheiat la începutul anului viitor
„A existat o accelerare a negocierilor (UE-Mercosur) care a subliniat izolarea Franței în chestiunea Mercosur”, a declarat una dintre persoanele informate cu privire la reuniuni.
Dar reprezentanța permanentă a Franței la Bruxelles a negat existența unor astfel de întâlniri.
Comisia Europeană vs președintele Franței
Acordul comercial Mercosur a reprezentat una dintre prioritățile principale ale președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen. Însă acesta nu a fost dus la bun sfârșit în primul ei mandat din cauza lui Emmanuel Macron care a reușit la începutul acestui an să împiedice acordul.
Reprezentanța Permanentă a Franței, care reprezintă Franța la nivelul UE la Bruxelles, a declarat că Parisul continuă să susțină că acordul este inacceptabil.
„Reprezentanța permanentă reamintește în mod constant tuturor interlocutorilor săi poziția Franței, și anume că textul nu este acceptabil în forma sa actuală. Aceasta reamintește că alte state membre împărtășesc această poziție”, a declarat un purtător de cuvânt.
Deși UE și Mercosur au încheiat negocierile oficiale în 2019, UE a amânat semnarea acordului pentru a adăuga condiții suplimentare care să abordeze problema defrișărilor și a schimbărilor climatice cu scopul de a atenua îngrijorările agricultorilor francezi cu privire la surplusul de produse din America Latină.