Cum arată debutul de carieră în învățământ: creșterile de salarii promise rămân înghețate, integrarea în sistem este dificilă, iar volumul de muncă permanent, mai multe beneficii în comparație cu alte job-uri
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Context
În mai se împlinesc doi ani de la declanșarea grevei generale în sistemul de învățământ. Între timp, veniturile au crescut sensibil, fără a se ajunge însă la îndeplinirea condiției de suspendare a grevei ca un profesor debutant să aibă salariul mediu brut pe economie.
Dacă înainte de grevă salariul de bază al unui profesor debutant cu studii de lungă durată era de 2400 lei, începând cu iunie 2024 ajunge la aproximativ 3770 lei net, conform grilelor de salarizare furnizate de Ministerul Educației pentru anul școlar 2022-2023 și începând cu iunie 2024, la care se mai pot adăuga diferite sporuri. Rămâne încă sub câştigul salarial mediu net de 5328 lei din ianuarie 2025, potrivit Institutului Național de Statistică.
La sfârșitul lui 2024, guvernul Ciolacu a adoptat ordonanța-trenuleț, prin care s-au luat măsuri de austeritate cu privire la salariile bugetarilor, pensii și mai multe facilități fiscale. (https://dev.economedia.ro/ordonanta-trenulet-a-fost-publicata-in-monitorul-oficial-toate-schimbarile-pe-care-le-aduce-de-la-1-ianuarie-salariile-bugetarilor-si-pensiilor-sunt-inghetate-facilitatile-fiscale.html).
În învățământ, printre altele, creșterile salariale pentru profesori au fost înghețate, concursul național de titularizare, cu excepția posturilor unice, a fost blocat, iar primele de carieră didactică și profesională condiționate de ‘’decontarea integrală” din fonduri externe nerambursabile, scrie Edupedu.ro (https://www.edupedu.ro/breaking-salariile-profesorilor-si-ale-angajatilor-din-educatie-sunt-inghetate-in-2025-concursul-de-titularizare-este-blocat-si-primele-didactice-si-tichetele-educationale-sunt-in-pericol-ordonanta/?_gl=1*nh73e9*_ga*YmFpVDNfM3AxNC1kdTlocmpxWXZfcjlVanY2bFRYbWwxdGJ5UGwya21HQTJ6a21JdDRJbEV0NDQ5STR0MXpHcQ..*_ga_PM9MND5LGW*MTc0NDM3NDg1MS4yLjEuMTc0NDM3NTMxMi4wLjAuMA). Ulterior, guvernul a deblocat acordarea primelor didactice și profesionale, potrivit aceluiași site (https://www.edupedu.ro/oficial-guvernul-deblocheaza-acordarea-si-in-2025-a-primelor-didactice-si-profesionale-si-a-tichetelor-de-500-de-lei-pentru-elevii-dezavantajati-impusa-acum-4-luni-de-acelasi-guvern-prin-oug/).
Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a declarat pe 15 ianuarie că, la începutul anului, ar mai fi fost necesare creșteri salariale de aproximativ 20-30% pentru ca salariile profesorilor debutanți să ajungă la nivelul venitului mediu brut pe economie, potrivit Edupedu.ro (https://www.edupedu.ro/daniel-david-mai-trebuiau-facute-mariri-la-inceput-de-an-undeva-in-jur-de-20-30-pentru-a-atinge-nivelul-salariului-mediu-brut-pe-economie-pentru-profesorii-debutanti-e-momentul-sa-intelegem-ca-educ/).
„Nu poți aduce tineri buni în sistem la un salariu de debutant care nu-i permite să trăiască de pe o lună pe alta. Mai ales un tânăr care, dacă vine în sistem, este în faza în care are nevoie să-și facă o familie, o casă”, a declarat Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, în emisiunea Starea Nației, de pe 8 mai, scrie EduPedu.
În acest context, am purtat un dialog cu trei profesoare pentru a înțelege provocările cu care se confruntă un cadru didactic aflat la început de drum în integrarea în sistemul educațional.
‘’Cu învățământul de când am terminat liceul a fost un no go’’
Jessika Nadine Zimmermann a studiat ingineria autovehiculelor rutiere la Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad și este profesor de fizică cu predare în limba germană la Liceul Teoretic ‘’Adam Müller Guttenbrunn” din Arad. Fiind studentă în ultimul an, ocupă un post de suplinitor necalificat și se pregătește să susțină examenul de titularizare anul viitor.
Inițial, nu a luat în calcul opțiunea unei cariere în învățământ. ‘’Cu învățământul de când am terminat liceul a fost un no go. Odată pentru că știam că sunt salariimici, iar apoi pentru că consideram că generațiile noi nu mai respectă atât de mult profesorii și nu își mai dau foarte mult interesul pentru școală’’, spune Jessika.
Potrivit celor spuse de ea, în penultimul an de facultate resimțea deja anxietatea în legătură cu viitorul ei profesional de după absolvire. Și-a schimbat atitudinea cu privire la meseria de profesor după mai multe experiențe de job-uri nesatisfăcătoare. ”În anii doi și trei de facultate, am lucrat într-o corporație la call center pe limba germană, iar după am lucrat la o insuliță în mall. Programul de la ambele joburi mă epuiza, banii nu erau foarte mulți și, mai ales la job-ul de la mall, nu aveam multe zile libere, nu aveam weekend-uri libere, așa că am renunțat. Nici în corporație nu mă vedeam, nu mă regăsesc stând toată viața într-un birou, chestia asta nu e pentru mine’’, relatează suplinitoarea.
Integrarea în sistem e un proces de lungă durată care necesită adaptabilitate/ Orele de practică – insuficiente în cadrul modulului psihopedagogic din facultate/ Lipsește sprijinului colegilor de muncă și al inspectoratului
Jessika Zimmermann consideră că s-a adaptat la profesia didactică, în ciuda dificultăților inițiale. ‘’Primele două săptămâni au fost mai grele, erau foarte multe hârtii la început, erau foarte mulți termeni necunocuți pe care îi auzeam prin cancelarie. Acum lucrurile astea mi se par foarte foarte ușoare. În primă fază eram și foarte speriată, pentru că nu am mai lucrat cu copii. Mi-a luat cam trei luni să mă acomodez, după care nu am mai avut probleme să vorbesc în fața copiilor. De când sunt profesor îmi e mult mai ușor să vorbesc în public în general’’, povestește Jessika.
Daria-Andreea Jugan, absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității de Vest din Timișoara, este profesor debutant de limba și literatura engleză la o școală gimnazială din municipiul Arad. În ochii ei, integrarea în sistemul educațional este mai puțin facilă.
Unul dintre motive ar fi lipsa de sprijin pentru profesorii aflați la început de drum. ‘’Nu avem un mentor, fiecare este pe cont propriu’’, constată Daria.
În al doilea rând, așteptările față de un profesor debutant nu ar fi realiste și nu ar coincide cu ceea ce se învață în cadrul facultății. ‘’Cursurile din cadrul modulului pedagogic, urmate în paralel cu facultatea, ne învață cum am gestiona în teorie anumite situații în cadrul clasei de elevi, însă, fără partea practică, este foarte greu pentru un student să înțeleagă despre ce e vorba. Iar orele de practică în cadrul modulului pedagogic sunt foarte foarte puține. Eu, în cei trei ani de facultate, am făcut opt astfel de ore, patru pe limba engleză și patru pe limba franceză’’, remarcă profesoara de engleză.
Gestionarea întrebărilor dificile și emoțiilor unui elev, adaptarea cerințelor educaționale pentru clase diferite sunt exemple de probleme amintite de Daria ca rezultat al insuficienței orelor de practică în timpul facultății.
Potrivit profesoarei, pentru a face față acestor provocări, profesorul ar trebui să poată da dovadă de adaptabilitate. ‘’Atunci când ajungem să dăm de realitate și să fim angajați într-o școală, avem nevoie de o doză foarte mare de adaptabilitate. E un cuvânt cheie în ceea ce mă privește și cred că în ceea ce privește orice profesor’’, spune ea.
În opinia Dariei, integrarea este un proces de lungă durată. ‘’În o lună, două se poate vorbi de obișnuință, nu de adaptare. Pentru a te adapta în profunzime este nevoie minim un an în care ai întâlnit tot felul de situații și deja poți să începi să anticipezi ceea ce ți se va întâmpla la clasă. Mereu vor apărea situații neprevăzute, însă deja ai o doză de anticipare’’, e de părere Daria.
După șapte luni de muncă, Alexandra nu se simte încă integrată în sistem. ‘’Pentru că în general sistemul educational, din ce am observat eu, nu este pentru profesori tineri cu perspective noi de abordare a educației’’, explică ea.
Alexandra Lupan, absolventă de istorie în cadrul ‘’Universității Babeș-Bolyai’’ din Cluj-Napoca și profesor debutant de istorie și educație socială, face naveta la 80 de km de Cluj-Napoca, unde e masterandă.
Ea pune faptul că nu s-a integrat în sistem și pe seama lipsei de sprijin din partea unei părți a colectivului de muncă. ‘’Nu e cel mai prietenos, nu te ajuta să te adaptezi și să te familiarizi cu ceea ce înseamnă sistemul de învățământ. Mulți dintre ei se așteptau ca eu să știu cum merg lucrurile de la sine. Am fost certată pentru că nu am știut că trebuie să semnez condica la sfârșitul zilei, dar nu mi-a spus nimeni asta în primele două săptămâni. Iarăși, eram într-o panică constantă să nu cumva să treacă termenul depunerii dosarului de continuitate, pentru că inițial nimeni nu mă ajuta să găsesc actele, toată lumea îmi spunea să caut și să aștept’’, relatează Alexandra.
De asemenea, invocă și problemele în relația cu inspectoratul, odată ce a încercat să se înscrie la examenul de definitivat. ‘’Am fost rugată să-mi duc dosarul singură la inspectoratul județean Cluj. Inspectorul, cel care prelua documentele, m-a certat pe motiv că nu aveam număr de înregistrare, dar asta nu era vina mea. E foarte greu să primești o critică de genul acesta în care toată lumea se așteaptă să știi cum să abordezi lucrurile’’, deplânge profesoara.
‘’Munca nu se rezumă doar la porțile școlii, munca o iei cu tine și acasă’’
Volumul de muncă pentru un profesor debutant este unul ridicat și continuu, potrivit celor spuse de Daria Jugan. ‘’Munca nu se rezumă doar la porțile școlii, munca o iei cu tine și acasă, ai de făcut planuri didactice, diferite fișe, proiecte, corectarea testelor. Este o muncă continua, permanentă’’, evidențiază Daria. Activitatea implică și alte aspect precum comunicarea cu dirigintele sau părintele despre parcursul elevilor și ‘’multă concentrare’’ în vederea adaptării cerințelor la diferite nivele de elevi.
Pentru Alexandra Lupan, provocarea a venit din a-și adapta modul de predare pentru copiii cu probleme. ‘’De exemplu, trebuie să stau special pe lângă un copil din clasa a cincea cu ADHD. Îl urmăresc dacă scrie după dictare, dacă desenează, țin legătura cu mama lui și îi dau modele de teste ca el să se poată pregăti mai bine’’, explică ea. ‘’Am copii cu CES, ADHD, copii din plasament, copii adoptați, copii a unor părinți care au divorțat, copii părăsiți de mamă pentru concubină și lăsați cu tatăl alcoolic etc. etc.’’, evidențiază profesoara.
‘’Birocrația în sine este foarte dificilă. Lecțiile trebuie planificate pe module, trebuie structurat cât timp, câte săptămâni, câte ore aloci unei lecții. Apoi, trebuie luate în considerare săptămânile de vacanță, zilele libere sau când se face pune între anumite zile libere, săptămânile școala altfel și școala verde, faptul că clasa a opta termină mai repede. Trebuie făcut același lucru pentru fiecare clasă și pentru materia de educație socială’’, arată Alexandra.
În schimb, Jessika Zimmermann e de părere că birocrația nu este excesivă. ‘’Am o condică de semnat, am planificări de făcut, am niște planuri de lecții de făcut, clar. Dar foarte multe la mine nu sunt. Pentru dirigenți, în schimb, am văzut că sunt multe foi de completat, fișe, dosare’’, spune Jessika.
‘’Când lucram la mall, în insuliță, aveam cam jumătate din salariul pe care îl am acum’’/ ‘’Dacă aș sta într-o chirie, salariul meu deja ar fi pus sub semnul întrebării’’/’’Este foarte greu să prinzi un post (de titularizare)’’
Cu salariul unui profesor aflat la început de drum, Jessika Zimmermann apreciază că s-ar descurca în orașul de domiciliu, chiar dacă nu ar mai ajuta-o părinții ei. ’’Eu încă stau la părinții mei, dar în Arad s-ar putea trăi cu salariul pe care îl ai la început. Și clar, în timp crește, când ai titularizarea deja îți mai crește, când ai definitivtul, când ai gradul doi, gradul unu…În schimb în București nu cred că s-ar putea trăi la început. Adică am văzut, am fost, mă tot duc în București, văd prețurile, știu prețurile de chirie și nu’’, povestește Jessika.
Suplinitoarea percepe învățământul ca fiind un domeniu avantajos. ‘’Chiar dacă nu am văzut avantaje o perioadă foarte lungă de timp, înainte de a intra în învățământ, acum lucrând în domeniu, chiar văd mai multe avantaje decât dezavantaje’’, e de părere Jessika.
Prin comparație cu alte oferte de muncă disponibile pe piață, Jessika e mulțumită de salarii și facilități. ‘’Raportat la orele lucrate și având în vedere că avem și vacanțe și zile libere, salariul e super ok. Când lucram la mall, în insuliță, aveam cam jumătate din salariul pe care îl am acum și lucram opt ore pe zi. Ba chiar stăteam acolo nouă, pentru că aveam și pauză de o oră. Deci stăteam nouă ore în mall, nu aveam weekend-uri, aveam aproximativ 21 de zile de concediu pe an. Acuma lucrez propriu-zis 21 de ore pe săptămână, am vacanța de vară și vacanțe o data la șase spătămâni, fiind cinci module, adică pe bune…’’, relatează ea.
Printre motivele pentru care merită să fii profesor, amintește și posibilitatea de a te ocupa de viața de familie, de copii, având în vedere programul zilnic până la ora două-trei maxim.
Daria Jugan împărtășește o opinie mai critică. ‘’Salariul este ok, dar nu este unul motivant. Facilitățile sunt, să spun așa, aproape aproape minime. Ar putea să fie mult mai motivante, pentru a încuraja tinerii să vină și să facă o schimbare în sistem’’, deplânge ea.
Daria apreciază că problemele din învățământ nu se reduc la salarii, ci includ și birocrația, volumul mare de muncă nerăsplătit, stresul, faptul că mulți nu se pot adapta, deficitul posturilor.
Una dintre dificultăți se leagă de numărul redus al posturilor titularizabile, ‘’chiar de numărat pe degete într-un județ’’, apreciază Daria.‘’Este foarte greu, cum spunem noi, să prinzi un un post. Atunci se ajunge de multe ori la suplinire, ceea ce nu este rău pentru început, însă deja când rămâi câte șase, șapte, opt ani tot pe postul de suplinire și este nevoie să dai o grămadă de examene în fiecare an ca poți rămâne în învățământ, devine chiar un un factor mare de de stres. Așa că mulți renunță’’, critică profesoara. Ea ar cunoaște mai mulți foști colegi de facultate pasionați care nu fi găsit un loc de muncă în acest domeniu.
‘’Da, este destul de greu și un proces continuu când intri în sistem, un proces continuu atât de învățare cât și de adaptare. Noi tinerii prindem din mers ceea ce se întâmplă’’, conchide Daria.
Referindu-se la vacanțele mai lungi, Daria le percepe mai degrabă ca pe o necesitate decât ca pe un privilegiu. ‘’Într-adevăr, vacanțele le putem percepe, să zic așa, ca o facilitate, pentru că nu în multe domenii sunt atât de lungi și de bine puse la punct, însă raportat la munca noastră, este chiar necesar să avem aceste vacanțe. Munca intelectuală foarte intensă, munca neîntreruptă cere și pauze mai lungi de odihnă, de deconectare. Este o obligație din partea statului să ne ofere măcar atât’’, spune ea.
În opinia Alexandrei Lupan, salariul ar fi unul motivațional, ‘’pentru că de aici poate să crească, ceea ce în timp poate să ajungă la un salariu foarte bun, mai ales dacă ajungi să locuiesti cu cineva și să aveți două salarii’’, apreciază ea.
‘’Salariul în mână pentru un profesor debutant este undeva la 4400 de lei. Banii îmi ajung pentru un trai decent, dar asta pentru că locuiesc la cămin, fiind masterandă. Căminul în care locuiesc în Cluj costă 160 de lei pe lună, în timp ce o chirie e vreo 200 de euro, 300 de euro, 400, 500, depinde de zona și facilitățile pe care le ai. Suma de 4400 de lei este destul de ofertantă, mai mult decât suficientă, pentru cineva care locuiește la cămin, chiar poți pune bani deoparte’’, completează Alexandra.
Cu toate acestea, ‘’dacă aș sta într-o chirie, salariul meu deja ar fi pus sub semnul întrebării. Nu știu dacă ar fi de ajuns ca să mă descurc, să-mi plătesc chiria, utilitățile, să am și bani pentru mâncare sau medicamente, dacă apare o problem de sănătate, să pot ieși în oraș, să-mi cumpăr materiale pentru școală, pentru că trebuie să achiziționez cărți, carton sau alte ustensile pentru diferite activități pe care le fac cu copiii din banii mei personali. Pentru cine locuiește în chirie, din ceea ce știu, este foarte greu. De la lună la lună trebuie să-ți grămuiești banii’’, e de părere profesoara.
O altă facilitate pe care profesorii o au este decontarea transportului, însă momentan aceasta nu s-ar acorda, potrivit celor spuse de Alexandra.
‘’Și mai există un avantaj pentru profesorii debutanți. Pot accesa un sprijin financiar de la consiliul local, dar nu întotdeauna primești banii respectivi. Mie de exemplu mi s-a spus că nu mi se poate oferi acest ajutor, pentru că momentan nu există bani la bugetul local. În schimb, o altă prietenă a primit ajutorul’’, adaugă ea.
