Sursa foto: Pexels
Interesul pentru investițiile în regenerabile în România a revenit. În prezent, este clar că energia regenerabilă este cheia pentru rezolvarea a două dintre principalele provocări cu care se confruntă în prezent întreaga Europă: asigurarea securității energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, se arată într-o analiză a Energy Policy Group, semnată de Mihai Bălan, EPG Head of Energy Systems Programme, și Alina Chiriță (Arsani), EPG Senior Researcher.
Fiind un importator net de energie electrică și confruntându-se cu prețuri ridicate la electricitate, chiar și în comparație cu alte țări din UE, România ar putea beneficia foarte mult de pe urma exploatării în continuare a resurselor sale regenerabile. Cu toate acestea, vechile bariere persistă, în timp ce altele noi au blocat aproape complet investițiile, notează raportul.
Din momentul primelor investiții în sectorul regenerabilelor, în urmă cu mai bine de 15 ani, atitudinea și abordarea României față de energia eoliană și solară au oscilat între extreme: de la unul dintre cele mai atractive medii de investiții din Europa, la unul dominat de bariere politice și administrative de netrecut. Această volatilitate a fost doar agravată de cele două provocări majore ale ultimilor ani: pandemia COVID și războiul din Ucraina, cu al doilea front pe piețele energetice europene.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Bariere juridice și administrative
În vara acestui an, o modificare legislativă a Legii privind utilizarea terenurilor (Legea 254/20226), care a avut inițial ca scop simplificarea procedurilor de autorizare pentru proiectele de energie regenerabilă dezvoltate pe suprafețe de maximum 50 ha, a dus la oprirea tuturor proiectelor dezvoltate pe suprafețe mai mari de 50 ha (aproximativ 42 MW de energie solară fotovoltaică).
Acest lucru se datorează, în principal, modului în care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a interpretat dispozițiile acestei revizuiri legislative, refuzând să elibereze autorizații pentru proiectele SER mai mari.
În prezent, proiectele solare fotovoltaice mai mari de 42 MW nu pot fi dezvoltate în România, ceea ce face imposibilă, din punct de vedere al costurilor, conectarea oricărui proiect la infrastructura de transport de 220 sau 400 kV, ceea ce a crescut grav costul energiei electrice pe care astfel de proiecte ar fi putut să o aducă pe piață.
S-a creat astfel un conflict inutil și artificial între energie și alimente.
Chiar și pentru atingerea obiectivelor ambițioase ale RePowerEU în materie de energie regenerabilă, proiectele solare fotovoltaice nu ar necesita mai mult de 0,05% din totalul terenurilor agricole din România până în 2030.
Acest blocaj politic a împiedicat ameliorarea atât de necesară pe care noile proiecte solare fotovoltaice ar fi putut-o aduce pentru deficitul de capacitate al României în următorii ani. Până în iarna 2023-2024, cel puțin 1 GW de energie solară fotovoltaică ar fi putut fi conectată la rețea, reducând dependența de resursele fosile și diminuând vulnerabilitatea României la importurile de hidrocarburi, într-un mod similar cu ceea ce au făcut Italia și Grecia în acest an.
La scurt timp după aceea, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului (OUG) 119/202211 , care a introdus o “taxă de solidaritate” de 100% pentru veniturile producătorilor de energie regenerabilă care depășesc 450 RON/MWh (aproximativ 90 EUR) și care nu recunoaște tranzacțiile financiare sau costurile de acoperire a operatorilor de energie regenerabilă.
Acest lucru nu numai că este în contradicție cu principiile de proiectare a pieței UE a energiei electrice , dar duce și la o situație în care producătorii de energie regenerabilă existenți care au contracte de acoperire a riscurilor ar pierde bani pentru fiecare MWh pe care îl produc și îl vând, punând în pericol stabilitatea financiară a acestor companii și descurajând puternic investițiile viitoare în acest sector13.
Pentru a remedia neajunsurile OUG 119/2022, la 11 noiembrie, Guvernul României a emis o altă OUG14 care, practic, a restabilit o piață reglementată a energiei în România până în 2025. Deși atât producătorii de energie regenerabilă existenți, cât și cei viitori, sunt exceptați de la mecanismul de achiziție centralizată, acest lucru aduce o perturbare majoră pe piața energiei și reprezintă a patra modificare majoră de ordin juridic și de reglementare în sectorul energetic în mai puțin de un an, toate adoptate cu puține sau deloc consultări publice. În plus, nu există nicio certitudine că noile capacități vor fi scutite de viitoarele impozite potențiale pe câștiguri excepționale sau de obligația de a funcționa pe o piață reglementată.
Bariere structurale
Lipsa unei guvernanțe strategice coerente în sectorul energetic în general este o altă barieră structurală cheie care împiedică dezvoltarea rapidă a surselor regenerabile de energie în România.
În condițiile în care 80% din capacitatea de producție este controlată de stat, prin intermediul unor companii care se bazează pe tehnologii convenționale, în timp ce investițiile în energie regenerabilă provin în principal din sectorul privat, se pare că la nivel național se compară în mod constant tehnologiile, în loc să se identifice sinergii mai progresive între ele, care ar contribui în cele din urmă la un sistem energetic mai rezistent.
Acest lucru se reflectă, de asemenea, în poziția în general conservatoare pe care autoritățile române o adoptă în dosarele legislative europene cheie legate de decarbonizare și de creșterea ponderii surselor regenerabile de energie, trecând constant cu vederea potențialul natural uriaș al țării și efectele pozitive pe care astfel de investiții le-ar avea asupra economiei și sănătății cetățenilor săi, prin intermediul unei energii accesibile, sigure și curate.
România riscă să rateze beneficiile unor modele de afaceri și ecosisteme noi și inovatoare care vor stimula competitivitatea în viitor.
Nereușind să ofere vizibilitate pe termen lung și angajamente clare în ceea ce privește decarbonizarea, neimplementarea recomandărilor Comisiei Europene pentru Planul național privind energia și clima, sau confruntându-se cu încălcarea dreptului comunitar pentru că nu a prezentat o strategie pe termen lung sau planificarea spațiului maritim, care este esențială pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră, denotă o lipsă de înțelegere a oportunităților oferite de un nou model economic bazat pe resurse curate și durabile, care ar putea altfel reprezenta fundamentul unei noi politici industriale.
Cadrul de guvernanță incoerent și, în general, lipsit de ambiție se reflectă, de asemenea, în incapacitatea de a aborda o altă barieră persistentă.
Deși au fost lansate recent unele scheme de finanțare, ritmul în care autoritățile române implementează programele este încă lent. Un exemplu perfect este blocajul de la Ministerul Mediului pentru programul de prosumatori “Casa Verde Fotovoltaice”, în ciuda interesului masiv din partea proprietarilor de gospodării individuale care doresc să atenueze creșterea prețurilor la energie cu ajutorul energiei solare fotovoltaice pe acoperiș.
Alte două bariere structurale pe termen mediu și lung sunt legate de forța de muncă și de lanțul valoric al producției. Un raport recent al SolarPower Europe20 subliniază că, până în 2026, România ar avea nevoie de aproape 70 000 de angajați cu normă întreagă numai în sectorul solar pentru a îndeplini obiectivele REPowerEU. Chiar dacă sunt implementate programe masive de formare și recalificare, retenția forței de muncă va rămâne problematică pe fondul unor condiții de muncă mai puțin favorabile în comparație cu cele din Europa de Vest.
Percepția publică
Obstacolele în calea implementării surselor regenerabile în România sunt în principal de natură administrativă, în special în comparație cu multe țări din vestul UE, unde sentimentele de genul “nu în curtea mea” (NIMBY) din rândul cetățenilor încă provoacă întârzieri mari în procesul de autorizare.
În schimb, sprijinul public vast pentru sursele regenerabile în România reprezintă cu adevărat o platformă solidă pentru accelerarea procesului de implementare, care trebuie să se reflecte mai bine în acțiunile părților interesate instituționale. Acest sprijin larg a fost demonstrat într-un sondaj recent realizat de YouGov, realizat în 10 țări europene, servește drept un util instrument pentru o mai bună înțelegere a sprijinului public pentru energia eoliană și solară.
Rezultatele îi plasează pe români printre cei mai progresiști europeni în această privință:
◊ Cel mai mare sprijin pentru mai multe proiecte de energie regenerabilă din toate țările analizate a fost constatat în România.
◊ S-a constatat că 90% dintre români au o opinie favorabilă cu privire la instalarea de panouri solare pe casele lor, înaintea italienilor (89%), bulgarilor (86%) și spaniolilor (85%).
◊ 82% dintre românii intervievați ar accepta să locuiască în apropierea unui parc eolian terestru, față de media mult mai mică de 62% în alte țări.
◊ Românii s-au declarat în proporție covârșitoare dispuși să își producă singuri energia electrică eoliană și solară și au considerat că autoritățile publice ar trebui să le ofere cunoștințe și finanțare pentru a-i sprijini în acest demers.
◊ Sprijinul a fost cel mai mare în rândul românilor pentru ca toate tipurile de proiecte de energie regenerabilă să fie dezvoltate în apropierea locului în care locuiesc.
Prin urmare, rezultatele indică faptul că românii sunt, în general, mai ambițioși și mai deschiși la o trecere rapidă la energia curată și la prețuri accesibile adusă de energiile regenerabile decât se pare că este cazul reprezentanților lor politici și administrativi.
Rezultatele acestui sondaj de opinie, puse în raport cu barierele menționate anterior, demonstrează încă o dată lipsa de reprezentare politică a majorității românilor în ceea ce privește energiile regenerabile. Abordarea extrem de conservatoare la nivel instituțional derivă din lipsa de ambiție și de viziune strategică pentru a se mișca în sincron cu UE, lăsând România în urmă față de ritmul accelerat al altor state membre.
Speriată de provocarea status quo-ului și nevăzând oportunitățile pe care le-ar putea aduce o trecere la tehnologii curate, mai ales având în vedere potențialul natural al țării, România încă nu reușește să elimine barierele în calea implementării surselor regenerabile, în ciuda opiniilor exprimate de marea majoritate a cetățenilor.