Foto: Comisia Europeană urează „bun venit" României și Bulgariei în Uniunea Europeană. Sursă: Serviciul Audiovizual al Comisiei Europene
Vă amintiți de anii în care stăteam cu orele în vamă, la coada non-UE, pentru a trece granița ca să ajungem în vacanța anului – adică 5-7 zile scumpe în Grecia (nu în insule), în timp ce toți ceilalți ne-o luau înainte? Cam asta ar putea fi o metaforă și pentru traiul economic dinaintea integrării. Coada non-UE e istorie demult și trecerea pe “coloana” occidentală ne-a adus multe beneficii în afară de câteva ore economisite într-un concediu. Nivelul de trai în România a înregistrat un progres remarcabil de la integrarea României în Uniunea Europeană, iar aderarea la UE și banii europeni au contribuit în mare măsură la creșterea bunăstării României. Și putem lua, pentru început, doar câteva date sintetizate de specialiști: pentru fiecare euro pe care l-am trimis către bugetul UE, noi am primit înapoi 3, iar în 2007 un român își permitea mai puțin de jumătate din consumul unui european; am crescut, însă, în 15 de ani de la un nivel de convergență de 44% până la 73%. Aceasta chiar în condițiile în care România nu a profitat din plin de fondurile europene puse la dispoziție, iar țara noastră a rămas în urmă la multe capitole. Trasăm, în continuare, o schiță a evoluției economiei României în UE, într-o analiză Economedia/ Actualdecluj.ro.
Statistica publicată în martie de Eurostat arată că anul trecut România se afla în aceeași categorie cu Polonia, Ungaria, Portugalia și Letonia în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor (valoarea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard – PPS). În aceste țări, indicatorul menționat este cu mai puțin de 30% mai mic decât media UE. Iar dacă ne uităm la cifre pe termen mai lung, putem spune că România a făcut cale lungă: PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare al țării la aderarea în UE reprezenta mai puțin de 40% din media UE, iar până la sfârșitul anului 2021 am ajuns la 73%. Cu toate acestea, doar cinci țări au procente sub cel înregistrat de țara noastră. Ce înseamnă această poziție de clasament pentru România, în ce măsură cifrele se transferă în traiul de zi cu zi al cetățenilor săi și ce urmează?
Putem să ne bucurăm de creștere, dar mai avem mult de lucru. Și, în caz că vă întrebați și voi: da, am crescut mult și fundamental a fost rolul integrării în UE, dar suntem în continuare “rudă săracă” în Europa.
Poziția României pe scara UE. Unde suntem?
În ceea ce priveşte PIB-ul per capita în 2021 (valoarea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard – PPS), România s-a situat la 73% din media Uniunii Europene, în grupă cu Portugalia – care a fost la 74% din media UE, Ungaria, 76%, şi Polonia, 77%. Potrivit Eurostat, PIB-ul per capita în România a fost mai mare decât în Letonia, Croaţia, Slovacia, Grecia şi, pe ultimul loc, Bulgaria (55%).
Anul trecut, cea mai prosperă ţară membră a blocului comunitar a fost Luxemburg, unde PIB/locuitor exprimat în PPS a fost cu 177% peste media din UE. Urmează Irlanda cu un PIB/locuitor exprimat în PPS cu 121% peste media din UE. La distanţă se situează Danemarca (33% peste media din UE).
Datele comunicate de Eurostat reprezintă o estimare preliminară cu privire la paritatea puterii de cumpărare şi PIB per capita în Uniunea Europeană pentru anul 2021. Datele mai detaliate vor fi publicate în lunile iunie şi decembrie
Dispersia PIB-ului pe cap de locuitor în statele membre UE este destul de remarcabilă, arată reprezentanții Eurostat, care oferă și câteva posibile explicații. “Luxemburg are de departe cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre toate cele 27 de țări incluse în această comparație, cu 177% peste media UE. Acest lucru se explică într-o oarecare măsură prin faptul că un număr mare de rezidenți străini sunt angajați în țară și contribuie astfel la PIB-ul acesteia, în timp ce aceștia nu fac parte din populația rezidentă a Luxemburgului. Cheltuielile lor de consum sunt înregistrate în conturile naționale ale țării de reședință. Irlanda ocupă locul al doilea în rândul statelor membre UE, cu 121% peste media UE, urmată de Danemarca, Țările de Jos, Suedia, Belgia și Austria, fiecare cu un PIB pe cap de locuitor cu peste 20% peste medie. Nivelul ridicat al PIB-ului pe cap de locuitor din Irlanda poate fi explicat parțial prin prezența marilor companii multinaționale care dețin proprietate intelectuală. Contractul de producție asociat cu aceste active contribuie la PIB, în timp ce o mare parte a veniturilor obținute din această producție este returnată proprietarilor finali ai companiilor din străinătate”.
Germania, Finlanda și Franța sunt celelalte state membre ale UE cu un PIB pe cap de locuitor peste media UE. Malta, Italia și Cehia sunt cu mai puțin de 10% sub această medie, urmate de Slovenia, Cipru, Lituania, Estonia și Spania cu 10% până la 20% sub această medie. PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei, Ungariei, Portugaliei, României și Letoniei este cu mai puțin de 30% mai mic decât media UE, în timp ce Croația, Slovacia și Grecia sunt cu mai puțin de 40% sub. Bulgaria înregistrează un PIB pe cap de locuitor cu 45% sub media UE.
Datele Eurostat pot fi consultate AICI
Evoluție și explicațiile specialiștilor. Cum a urcat România în UE, datorită UE?
Despre evoluția țării în anii recenți oferă pentru Economedia câteva explicații echipa de cercetători a Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) a UBB din Cluj, care derulează și proiectul de cercetare COVID-19: Romanian Economic Impact Monitor.
“PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare (PPS) este un indice care oferă posibilitatea comparării costului unui produs exprimat în două monede diferite, permițând astfel și comparația nivelului de trai între două ţări. Dacă privim acest indicator ca pe unul care arată bunăstarea populației, România s-a descurcat foarte bine în ultimul deceniu pentru a-și dezvolta economia, respectiv nivelul de trai. PIB-ul pe cap de locuitor în PPS a crescut de la circa 10.000 de dolari la începutul anilor ‘90, până la peste 28.000 de dolari în 2021. Dacă comparăm aceste date cu media PIB-ului în PPS al UE, putem remarca faptul că România a avut o convergență rapidă. PIB PPS al țării la aderarea în UE reprezenta mai puțin de 40% din media UE, iar până la sfârșitul anului 2021 am ajuns la 73%”, subliniază Rácz Béla-Gergely, cadru didactic la FSEGA, membru al echipei de cercetare.
În realitate, am putea sta chiar mai bine, menționează economistul, care mai atrage atenția asupra unui fenomen. “Raportarea bunăstării la PIB nu reflectă cu acuratețe situația, pentru că în ultimii ani milioane de cetățeni au plecat temporar din România, iar activitatea lor nu contribuie la PIB, însă PIB-ul pe cap de locuitor se împarte luându-i în considerare și pe acești oameni. Această situație are ca rezultat un PIB pe locuitor mai mic scăzut decât în realitate”, spune Béla-Gergely.
Pe de altă parte, este important de precizat și faptul că în România ponderea muncii din PIB este mai mică decât în vestul Europei. “Multe companii virează sume mari către sediile lor din străinătate, aceasta însemnând că Produsul Național Brut este mai mic decât Produsul Intern Brut”, subliniază reprezentantul FSEGA.
“Totuși PIB-ul pe cap de locuitor în PPS este un bun proxy al bunăstării relative, și comparativ cu alte țări acest indicator este mai mare decât în Lituania, Croația, Slovacia sau Bulgaria și rămânem doar puțin în urma Ungariei sau Poloniei”, spun reprezentanții echipei de cercetare.
Dacă ne uităm la PIB pe cap de locuitor la valoarea absolută, putem remarca faptul că România mai are mult de recuperat: la acest indicator România e la nivelul de sub 13.000 de dolari, care reprezintă doar 35% din media UE.
Aceasta fiind situația: mai suntem “rudă săracă” în Europa?
“Cert este că România nu este singura țară care a recuperat mult din dezavantajul pe care l-a avut în urmă cu două-trei decenii, ci și întreaga Europa de Est. Dacă ne uităm la statisticile de bunăstare, România nu mai este pe ultimul loc, dar tot am rămas „ruda săracă”. Chiar dacă a crescut nivelul de trai al populației, tocmai datorită aderării la UE, pentru ca aceasta să fie într-adevăr resimțită și de populație, România ar trebui să aibă în viitor o creștere economică mai mare cu cel puțin 3-4% decât media UE. Acest lucru s-a și întâmplat de câteva ori, însă nu a rămas constant. Dacă Romania ar putea realiza pe termen lung ritmul acestei creșteri relativ mai mari, nivelul de trai ar putea apropia cu adevărat de media UE”, explică Béla-Gergely.
“Extinderea UE către est a început în urmă cu 18 ani, dar speranțele unei armonizări rapide a nivelului de trai au rămas un vis până astăzi. Deși suntem departe de media UE, convergența este o realitate, însă este un proces foarte lent. Nici o țară din Europa de Est nu a ajuns deocamdată la media UE în privința PIB-ului pe cap de locuitor în PPS”, conchide economistul.
Aderarea la UE a contribuit în mare măsură la îmbunătățirea bunăstării României, subliniază acesta. “România a recuperat nesperat de mult din decalajele care ne-au despărțit de Europa de Vest. Pentru fiecare euro pe care l-am trimis către bugetul UE, noi am primit înapoi 3. Iar românii din diaspora au trimis acasă de la aderare aproape trei sferturi din cât au însemnat investițiile străine directe ale României în perioada 2007-2021. Totodată, apartenența la piața comună a adus și ea numeroase beneficii economice. A fi membru al UE înseamnă, de asemenea, credibilitate și un sentiment de predictibilitate pentru investitori”, transmit economiștii de la UBB.
În 2007, un român își permitea mai puțin de jumătate din consumul unui european
În ultimii 15 ani, România a trecut prin toate fazele unui ciclu economic, subliniază Ileana Guţu, liderul departamentului de Evaluare, modelare financiară şi analiză economică, în cadrul EY România. “În ciuda acestui drum sinuos, ne regăsim la un nivel al PIB per cap de locuitor cu 60% mai ridicat comparativ cu anul 2007. Procesul de convergență economică (definit ca PIB pe locuitor față de media țărilor din UE) a avansat, evoluția României fiind accelerată, ceea ce a plasat-o în topul țărilor UE din punct de vedere al ritmului mediu anual de creștere al PIB per locuitor în prețuri constante (2,5% în perioada 2007-2021). În anul 2007, un român își permitea mai puțin de jumătate din consumul unui european (nivel al convergentei economice de 44%), în timp ce în ultimii ani același indicator a crescut progresiv, fiind în prezent la un nivel de 73%”, subliniază Guțu.
La această evoluție au contribuit semnificativ dezvoltarea accelerată a sectoarelor din economie, sprijinul financiar oferit prin schemele de ajutor de stat, precum și un climat economic stabil, spune specialista. “Deși nivelul actual de convergență economică poate fi privit ca un element ce ne clasează pe ultimele locuri din UE, această poziție din clasament indică de asemenea un potențial ridicat de creștere în viitor”, adaugă aceasta.
Salarii, șomaj, nivel de trai. Progres semnificativ după aderarea la UE
Comparativ cu perioada premergătoare apartenenței la UE, nivelul de trai în România a înregistrat un progres semnificativ, subliniază reprezentanta EY. “Acesta s-a realizat pe fondul creșterii salariilor într-un mediu cu o inflație normală, precum și a accesului la o ofertă vastă de locuri de muncă. Totuși, există în continuare discrepanțe semnificative între diverse categorii sociale. Creșterea nivelului de trai este confirmată și de avansul economiei; astfel, în anul 2020, economia României a suferit o scădere de doar 3,9% pe fondul crizei sanitare provocate de pandemia de Covid-19, fiind una dintre cele mai reduse contracții de la nivelul Uniunii Europene, iar în anul 2021 creșterea economică a fost de 5,9%. Principalul motor al creșterii economice a fost consumul, al cărui ritm de creștere se așteaptă să încetinească, pe fondul presiunilor inflaționiste. Astfel, dezvoltarea economiei ar trebui să se îndrepte către atragerea de investiții, stimulând potențialul de dezvoltare al acesteia pe termen mediu și lung printr-o creștere susținută”, spune reprezentanta EY.
În ceea ce privește forța de muncă, România este încă o țară ieftină, dar rata șomajului a fost la un minim istoric anterior pandemiei. “Deci nu mai avem prea multă forță de muncă disponibilă. De asemenea, emigrația cauzează reducerea calificării forței de munca, în vreme ce populația României este îmbătrânită. Toate acestea s-au tradus într-o creștere semnificativă a salariilor, la nivelul economiei, fiind cea mai mare creștere observată în Europa. Procesul convergenței economice va trebui calibrat cu ritmul de creștere al salariilor, în caz contrar competitivitatea noastră ca țară fiind afectată”, susține Guțu.
Rata șomajului a înregistrat o evoluție descendentă susținută în perioada prepandemie, ajungând la un minim istoric de 3,9% în 2019. Ca urmare a dificultăților provocate de pandemia de Covid19, în 2020 aceasta a revenit pe o pantă ascendentă, fiind înregistrată o valoare de 5%, urmată de 5,4% în decembrie 2021. România se situează printre statele membre ale Uniunii Europene cu un nivel redus al șomajului (5,7% în februarie 2021 vs media UE de 6,2%), arată datele sintetizate de consultanții de la EY.
Care sunt perspectivele de evoluție?
Nivelul de trai a înregistrat avansuri semnificative în România odată cu apartenența la Uniunea Europeană. Iar creșterea în următorii ani ar putea fi impulsionată tot de fonduri europene. Desigur, cu condiția că vom ști să le folosim, temă problematică dacă analizăm istoricul României la acest capitol.
“Există perspective de creștere, în prezent tendința este ascendentă, iar faptul că facem parte din Uniunea Europeană ne ajută să tindem spre un nivel de 100% convergenţă. Singura întrebare este în cât timp vom ajunge acolo. Oportunitățile de dezvoltare care asigură premizele acestui proces sunt atragerea investițiilor, alocarea eficientă a resurselor precum și optimizarea forței de muncă, atât ca și dimensiune, precum și din dezvoltarea competențelor. Mediul industrial competitiv, costuri cu forța de muncă (încă) joase, un potențial semnificativ în agricultură și o dependență energetică scăzută – toate aceste elemente pot asigura fundamentele unei creșteri durabile. Perspective favorabile provin și din zona pachetelor de stimuli, prin operaționalizarea Planului Național de Redresare și Reziliență. Pentru a înregistra progrese este necesară însă creșterea capacității de absorbție a acestor fonduri, având în vedere faptul că România se situează sub media europeană în ceea ce privește gradul de absorbție a fondurilor europene alocate prin programele operaționale anterioare (50% comparativ cu media europeană de 61% pentru fondurile aferente Cadrului Financiar Multianual 2014-2020)”, spune Ileana Guțu.
Aceasta atenționează că, pe termen scurt, ne așteptăm ca presiunile inflaționiste să se accentueze în 2022, în contextul creșterii costurilor de producție, generate de distorsiuni ale procesului de aprovizionare cu materii prime, evoluției prețurilor energiei electrice și gazelor, creșterii salariilor, dar și a ratelor dobânzilor. “Este un an critic în care ne dorim ca dezechilibrele provocate de pandemie să se atenueze, iar ciclurile de afaceri să se normalizeze. Lucrurile depind, în mod evident, foarte mult de evoluția contextului geopolitic”, conchide Guțu.
Perspectiva sociologică. Demografie, istorie, nivel de trai și geografia salariilor
Stăm, în mod evident, mult mai bine decât în urmă cu câțiva ani. De ce? “În special datorită tipului de investiții care au intrat în economie – modelul de dezvoltare în Europa Centrală și de Est e puternic legat de capitalul și investițiile transnaționale”, spune sociologul Norbert Petrovici, cercetător și conferențiar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială în cadrul UBB. “Toată regiunea se dezvoltă în felul acesta și se pare că România are mai mult succes. La noi, aparent surprinzător, sectorul industrial e dinamic, avem creștere industrială serioasă. A crescut, desigur, și sectorul de servicii, dar acesta e puternic concentrat în câteva centre urbane. Vorbim în mod particular de servicii de afaceri”, spune Petrovici.
Sectorul care a tras puternic în sus economia este însă cel industial, iar aceasta datorită unor rațiuni care țin de geografia locurilor de muncă. “Există o istorie mai largă a investițiilor, încă din perioada socialistă. O mare parte din dezvoltarea industrială recentă e greenfield (construcții, spații noi). Ceea ce s-a păstrat nu sunt vechile fabrici, ci vechile conexiuni”, spune sociologul, cu referire la bazinele de forță de muncă disponibilă și așezarea acestora pe harta națională. Adică: nu folosim vechile fabrici, dar folosim specificul forței de muncă. România are câteva orașe specializate pe zona industrială, dar proiectele Greenfield caută forță de muncă și în mediul rural din apropierea. “Anumite regiuni care nu au avut o astfel de tradiție nu au beneficiat de această expansiune. Apoi, România are o rețea urbană mai extinsă, comparativ cu Bulgaria Ungaria, Serbia, iar aceasta e o ancoră pentru investiții”, spune Petrovici.
Am crescut foarte mult în anii recenți, dar, chiar și cu acest 73%, suntem încă în partea de jos a clasamentului. Pentru că… “Există limite ale acestui model de dezvoltare pe care a mers România până acum”, notează sociologul. Iar principala este limita care ține de forță de muncă pe care o ai la dispoziție, în contextul în care România se confruntă cu descreștere demografică serioasă. “Apoi, această economie de servicii, puternic dezvoltată în câteva centre urbane – Cluj, Timișoara, Brașov, Iași – are o parte foarte importantă legată de piața imobiliară. Sunt două limite serioase și adevărate”, menționează Petrovici.
“Inegalitățile din România sunt brutale”
O altă temă care merită abordată alături de cifrele care ne arată creșterile semnificative: se transferă procentele în nivelul de trai al populației? Și da, și nu.
„Inegalitățile din România sunt brutale. România e una dintre cele mai inegale țări din Europa. Asta se vede și din concentrarea capitalului și din inegalitățile salariale. 70 % din populație are sub salariul mediu pe economie, avem o proporție foarte mare de persoane cu salariu minim sau cu venituri în jurul acestei sume – cam 2 milioane de salariați. Noi avem o geografie a salariilor. Să dau un exemplu: în Botoșani 1 din 5 oameni de vârstă activă e salariat, în București procentul merge spre 75%. Numărul de persoane angajate salariate e foarte mic, avem județe întregi unde nu avem salariați. Și unde aceștia există, lucrează pe salariul minim pe economie”, arată Petrovici.
Potrivit datelor de acum un an, existau 1,58 milioane de contracte pe salariul minim din 5,55 milioane de angajați în economie
„Salariul minim pe economie nu înseamnă bunăstare. Inclusiv notele copiilor la BAC sunt mai mari în localitățile unde există salariați. Efectele sunt cumulate, iar disparitățile regionale în România sunt enorme, diferențele între salarii sunt foarte mari. Inclusiv în localitățile unde lucrurile stau foarte bine, pentru că nu avem politici sociale coerente, avem probleme. Sunt marile orașe – București, Cluj, Timișoara, Iași – în care avem inflație locală mult mai mare decât inflația generală, generată de salariați bine plătiți, care intră în concurență pe piața imobiliară. Avem o expansiune teribilă a orașelor, a comunelor din apropierea orașelor, care generează trafic aberant, poluare, efecte cumulate. Nu avem politici coerente la nivel regional legate de locuire. Iar lipsa acestor politici are efecte, pe diverse ramuri”, subliniează Petrovici.
Un exemplu: forța de muncă care lucrează în sectoarele industriale – esențiale pentru creșterea economică – nu mai poate sta în localitățile aceastea. “La recensământul din 2011, aveam în orașe un procent de 30% persoane educate superior, iar în ‘90 media era de 14%. Asta înseamnă o dublare. Procentele acestea s-au modificat atât de puternic nu pentru că muncitorii s-au dus la universitate, ci pentru că au fost scoși din oraș. Adică: orașele scot afară forța de muncă de care orașele au nevoie. Greenfieldul merge mai departe. Noi nu urbanizăm, ci periurbanizăm, cu efecte cumulate”, avertizează sociologul.
Din acest punct, pentru ca România să facă un salt semnificativ în sus are nevoie de o schimbare de direcție și de politici ceva mai sofisticate.
„Am ajuns ca zona de servicii să se dezvolte mult, dar, pentru a crește mai mult sau pentru a transforma economia, acum e nevoie de o complet altă clasă de politici economice. Una care implică transformări substanțiale ale poziției României în lanțurile de valoarea globală. Din acest punct de vedere, suntem cam la coadă. Sunt 2 județe în România care depășesc nivelul național: zona București – Ilfov și Clujul. Fără alte politici economice, mult mai complexe și care presupun o zonă de agilitate serioasă, dincolo de politici fiscalitate, nu se poate. E greu de imaginat că firmele locale se pot rescala astfel încât să intrăm măcar la zona de medie a PIB-ului european”, spune sociologul Norbert Petrovici.
Ce urmează e dificil de anticipat, pentru că e imposibil să preconizăm efectele răzbiului din Ucraina, menționează sociologul. Dacă Germania va stagna, efectele se vor vedea și la noi – economia Germaniei e cheie în Europa, iar pentrru România cu atât mai mult cu cât mare parte din investițiile din sectorul industrial sunt legate de această țară. Dincolo de pericolele declanșate de război, mai avem o serie de amenințări: inflație post- COVID, restructurarea lanțurilor globale și de producție, riscurile geopolitice, criza cipurilor. România e doar un pion mic în peisajul global, dar vom resimți efectele mișcărilor mondiale.
“Per total, ca model economic, România va putea să o mai ducă așa, dar dacă e să avansăm în economia globală e nevoie de polici mult mai țintite, legate de repoziționare. România a fost foarte activă până acum, pe măsuri fiscale, România a jucat adesea mult mai bine decat partenerii regionali. E nevoie de altă generație de politici economice”, spune sociologul.