Sursa foto: Inquam Photos / Cornel Putan
Guvernul și-a propus să reincrimineze reținerea și neplata contribuțiilor sociale și să aplice închisoare de la 1 an la 5 ani sau amendă pentru angajatorii care utilizează această practică, prevede „ordonanța trenuleț” pusă joi în dezbatere publică, actul normativ final fiind publicat în Monitorul Oficial în 18 decembrie. O astfel de idee a mai fost lansată de PSD în 2017, dar Guvernul de atunci a renunțat la ea după proteste ale mediului de afaceri. Aceasta în contextul în care unii dintre cei mai mari neplătitori de contribuții sunt chiar companii de stat.
OUG prevede următoarele:
„Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexa la prezenta lege”. Această prevedere ar urma să intre în vigoare din 1 martie 2022.
Cum văd specialiștii în fiscalitate o astfel de măsură și care ar fi efectele?
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Prevederi „ambigue și periculoase”
„O măsură care ar aduce mai multe neajunsuri decât beneficii”, sintetizează pentru Economedia Dan Schwartz, consultant fiscal.
„O prevedere similară a mai apărut prin 2015 și a fost declarată neconstituțională”, amintește acesta. „Pedeapsa mi se pare disproporționată față de fapta angajatorului, există alte mijloace pentru a obține bani la buget decât să bagi oameni la pușcărie. De fapt, așa nici nu obții bani. E foarte probabil ca acest scop, de a aduna mai mulți bani la buget, să nu fie atins”, spune Dan Schwartz.
„Nivelul de colectare nu cred că va crește printr-o asemenea măsură. Metodele care ar duce conformare voluntară sunt mai eficiente pentru a aduce bani la buget decât amenințările cu pușcăria”, spune Schwartz. Acesta mai amintește și de principiul proporționalității, care, în acest caz, pare să fie trecut cu vederea (acest principiu răspunde ideii de evitare a utilizării disproporționate a sancțiunilor care implică o privare sau o restricție a libertății).
Ambiguitatea e o altă problemă a acestor propuneri. „Contribuabilul nu știe ce are de făcut pentru a evita pedeapsa, dar va trăi cu sabia deasupra capului. Cei de bună credință vor plăti, ceilalți își vor asuma riscurile. Vor pica în “plasă” cei care nu se pricep și cei naivi. Nu în felul acesta îi prinzi pe marii infractori și evazioniști, ci prin controale serioase, unde e identificat riscul fiscal. Sancțiunea e disproporționată. O companie se poate afla într-o situație dificilă de moment, nu are lichiditate, a fost afectată de pandemie, încasările fluctuează, bugetele se construiesc greu. Dacă se dorește creșterea încasărilor la buget și lupta cu evaziunea fiscală, cel care propune astfel de măsuri să se gândească mai bine cum să redacteze textul, să fie clar, precis. Trebuie să existe un echilibru între faptă și pedeapsă”, mai spune consultantul. În formula lansată, avem de-a face cu o prevedere periculoasă, ambiguă și ilegală, declarată deja neconstituțională în urmă cu câțiva ani. “E lipsită de operativitatea reală și eficență și arată lipsa de viziune a celor care au redactat-o”, consideră specialistul.
Lipsa pașilor intermediari
Chiar dacă ideea de îmbunătăţire a colectării impozitelor și impunerea de penalități serioase pentru evaziune ar putea fi una buna, incriminarea penală e o măsură mult prea dură în acest caz, consideră și Mihaela Mitroi, consultant fiscal.
„E de înțeles că vrei să te asiguri că impozitele sunt plătite, dar mi se pare cam mult incriminarea penală. Poate ar fi mult mai util să existe niște pași intermediari, niște sancțiuni mai puțin grave până să se ajungă chiar la așa ceva. Pot să înțeleg motivația guvernanților de a introduce sancțiuni dure, dar cred că s-ar putea găsi niște opțiuni, alte variate de penalizări mai întâi, astfel încât să li se dea o șansă să se îndrepte celor care vor să o facă și sunt de bună credință. Se poate ca unele companii să se afle temporar înt-un blocaj financiar, să aibă o problemă. Cu siguranță aceste sume trebuie plătite, așa e legal și corect – tu reții acei bani – dar ar putea exista sancțiuni intermediare. Sunt și contribuabili de bună credință care se pot afla pe moment într-un impas”, menționează Mihaela Mitroi.
„E bine totuși că s-a scos din discuția aceasta “nereținerea la sursă”, păstrarea unei astfel de prevederi era ceva chiar foarte grav”, adaugă Mitroi.
Menționăm că varianta apărută inițial era următoarea:
„Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata ori, după caz, nereținerea sau neîncasarea, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor”.
„Nereţinerea la sursă sau neîncasarea sumelor datorate ca impozite” nu este şi nu ar trebui să fie niciodată mai mult decât o simplă dispută fiscală, deoarece ea poate avea nenumărate cauze, a precizat avocatul Dan Dascălu, într-un articol de opinie, după aparitia acestei versiuni, modificată între timp. Potrivit acestuia, cea mai importantă şi periculoasă dintre acestea poate fi legată de faptul că plătitorul venitului ar putea avea o interpretare asupra unei anumite operaţiuni înregistrate în contabilitatea sa, care la final se dovedeşte a fi una contrară celei împărtăşite de organul fiscal.
Aspectele legate de sancţionarea penală a nevărsării sumelor reţinute la sursă trebuie discutate, inclusiv cu mediul de afaceri, arăta în acel articol de opinie Dan Dascălu, partener coordonator litigii fiscale D&B David şi Baias, el menţionând că se impune cu necesitate renunţarea la măsura legislativă de incriminare a nereţinerii la sursă.
„Se pare că devine deja o cutumă ca, o dată la 2 ani, să fie reintrodusă brusc pe agenda modificărilor legislative sancţionarea cu închisoarea a procedurii de administrare a impozitelor reţinute la sursă. Astfel, în 2017 şi 2019 s-a încercat incriminarea nereţinerii sau neîncasarea, respectiv, reţinerea sau încasarea, urmate de neplata unor impozite şi contribuţii supuse regimului reţinerii la sursă, de fiecare dată proiectul legislativ fiind abandonat în urma argumentelor logice şi coerente invocate de către mediul de afaceri în procedura transparenţei decizionale. Acum, proiectul legislativ revine în atenţia publică, după ce în toată perioada de timp scursă de la ultima discuţie asupra sa nu s-au mai derulat niciun fel de analize şi dezbateri pentru rezolvarea marilor probleme pe care le ridică această abordare agresivă şi nepotrivită a raporturilor juridice fiscale. Dintr-o dată, deci, fix în data de 15 decembrie 2015, urgenţa iminentă a unor probleme ignorate ani de zile impune desigur adoptarea unei ordonanţe de urgenţă publicată cu câteva ore înainte de aprobarea sa, spre a fi bifată (şi) formalitatea consultării publice”, menționa Dan Dascălu, partener coordonator litigii fiscale D&B David şi Baias, societatea corespondentă PwC în România.
„Zăngănitul cătușelor în economie nu are cum sa ajute”
Consultantul fiscal Gabriel Biriș precizează că ideea de reincriminare a „reținerii” și neplata unor impozite/contributii e o idee veche, care a ajuns și pe masa sa de lucru în 2016, când era secretar de stat la Finanțe. „Am cerut atunci un studiu din care să pot trage concluzia dacă o astfel de măsură era utilă. Concret, am cerut să mi se prezinte evoluția conformării post-dezincriminare (de către CCR, pe motiv de lipsă a clarității reglementării), să văd dacă aceasta (dezincriminarea) a dus la o scădere a conformării, adica dacă plațile pentru sumele declarate ca “reținute” au scăzut. Dacă nu era cazul (presupunerea mea), reincriminarea nu avea sens… Nu am primit această informație și nici nu am văzut-o ulterior în nota de fundamentare la această măsură, ceea ce mă face să consider că nu era necesară”, scrie Biriș, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Acesta menționează și prevederea referitoare la pedeapsa cu închisoare: „constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și contribuțiilor prevăzute în anexa”.
„Să ne închipuim că avem o firmă care își plătește angajații (netul) la sfârșitul lunii și depune declarația 112 până pe 25 ale lunii următoare, acesta fiind și termen de plată. Să zicem că vorbim de o firmă care acționează cu bună intenție (că altfel, de ce ar declara și nu și-ar plăti oamenii la negru sau la gri?), își plătește dările, dar pe 25 nu are lichidități pentru că un client (care poate fi și statul!) nu și-a achitat facturile, iar situația asta durează pentru mai mult de 60 de zile. Acum, nu mai vorbim doar de bani (dobânzi, penalități), vorbim și de ani… Evident, în practică probabil că o astfel de firmă va alege fie să nu plătească alte impozite (pentru care nu există incriminare penală), fie să întârzie la rândul său plata furnizorilor sau pur și simplu să amâne plata salariilor, cu riscul ca angajații să plece. Ce nu înțelege legiuitorul (Guvernul, în cazul de față) este că sumele astea nu exista efectiv în contul contribuabilului, ele trebuie produse. Iar statul nu ajută (deloc) creditorul, protejează debitorul… Zăngănitul cătușelor în economie nu are cum să ajute!”, e de părere Biriș.
„Să mai spunem și că imensa majoritate a sumelor “reținute” de angajator și neplătite la CAS sau CASS (că astea contează!) sunt fix de la firme de stat sau autorități publice (primării), nu de la firme private, ceea ce e încă un motiv de a ne îndoi de utilitatea/eficiența unei astfel de măsuri”, adaugă Biriș.
Acesta precizează că ar exista totuși un singur impozit din listă unde incriminarea se justifică: impozitul reținut de notari la transferul bunurilor din patrimoniul personal, aceste sume fiind efectiv reținute de notari în scopul virării la buget. „Dar nici aici nu am știința să fie cazuri de reținere și neplată… Mie unuia măsura asta mi se pare doar joc de glezne. Ne facem că “luptăm” împotriva evaziunii, dar în fapt nu facem nimic. Doar ne facem că facem…”, concluzionează Biriș.
„Introducerea infracțiunii prin OUG este neconstituțională”, precizează și Silvia Uscov, avocat.
„Mulți vor renunța la afaceri, dacă acestea implică riscul pușcăriei, nevinovați fiind”
Ca răspuns la opinia lui Biriș, un antreprenor povestește în ce context s-a aflat în această situație (temporar), cum a rezolvat-o plătindu-și dările și penalitățile aferente, dar și de ce o asemenea măsură propusă acum nu ar face decât să îi îngroape pe oamenii de afaceri și să pericliteze chiar recuperarea sumelor.
„M-am găsit în ultimii 5 ani de două ori în aceeași situație. Și exact pentru că nu am fost plătit și eu la rândul meu. Aveam de ales între a plăti taxele sau angajații. Dacă nu plăteam angajații puteam să închid firma. Am ales să nu plătesc taxele și să plătesc penalizarile aferente. Că nicio banca nu mi-ar fi dat o linie de credit în situația respectivă imediat. În aproximativ 3 luni m-am redresat, intr-una din situații mi-am recuperat și banii de la client. Toți cei implicați au ieșit bine, inclusiv statul, care a luat mai mulți bani de la mine.
Chiar nu înțeleg de ce e apetitul ăsta pentru o măsura ce poate trimite mii de antreprenori în pușcărie fără ca să comită o “crimă” de bună-voie, doar silți de circumstante. Circumstanțe în care pot ajunge foarte ușor de exemplu dacă apare o criză la orizont, ce conduce la un blocaj financiar cum am mai avut în economie. Dacă tu ameninți cu pușcăria antreprenorii taman în criză, oare nu adâncești criza? Câți vor prefera să dea oamenii afara și să-și închidă porțile decât să riște pușcăria? Ca să nu mai zic că cel mai probabil măsura nu va face altceva decât să genereze o grămadă de procese inutile și costisitoare care vor stabili anularea pedepselor pe principiul proporționalității. Dar până atunci antreprenorul va tremura de frică. Și mulți vor renunța la afaceri dacă implică riscul pușcăriei, nevinovați fiind”, scrie pe Facebook Alex Aniței, într-un răspuns la opinia lui Biriș.
De ce ar fi bună o asemenea măsură? O organizație de afaceri se pronunță „pentru”
Măsura incriminării penale a reţinerii la sursă a contribuţiilor fără plata acestora mai departe la bugetul de stat este binevenită, potrivit unui comunicat remis marţi de Romanian Business Leaders (RBL).
„În acest sens, măsura adoptată recent prin Ordonanţa de Urgenţă 130/2021, denumită în presă ‘trenuleţ’, de incriminare penală a reţinerii la sursă a contribuţiilor fără plata acestora mai departe la bugetul de stat este binevenită. Considerăm că evaziunea fiscală este unul din cele mai grave fenomene de infracţiune economică cu care se confruntă România şi care împiedică susţinerea unui mediu economic corect, a unei competiţii oneste şi a unei economii sustenabile”, se menţionează într-un comunicat RBL, citat de Economica.net.
„Măsurile care să contribuie la creşterea colectării taxelor şi contribuţiilor trebuie să vizeze în continuare reducerea decalajului la colectarea TVA, situat la cel mai ridicat nivel din Europa, iar îmbunătăţirea colectării impozitelor actuale în domeniile economice predispuse evaziunii ar trebui realizată înainte de adoptarea oricăror măsuri de creştere a fiscalităţii, aşa încât contribuabilii corecţi să nu plătească pentru inabilitatea statului de a-i sancţiona pe cei incorecţi”, se precizează în comunicat.
Impozitele și contribuțiile în cazul cărora a fost reincriminat stopajul fără virare la buget:
- Impozitul pe dividendele plătite de o persoană juridică română către o persoană juridică română
- Impozitul pentru veniturile din activități independente realizate în baza contractelor de activitate sportivă
- Impozitul pe veniturile din drepturile de proprietate intelectuală
- Impozit pe venitul din salarii si asimilate salariilor
- Impozitul pe veniturile din arendă
- Impozitul pe veniturile sub formă de dobânzi
- Impozitul pe veniturile impozabile obținute din lichidarea unei persoane juridice sau din reducerea capitalului social, potrivit legii
- Impozit pe veniturile sub forma de dividende
- Impozitul pe veniturile din pensii
- Impozitul pe veniturile din premii și din jocuri de noroc
- Impozitul pe veniturile din alte surse
- Impozitul pe veniturile obținute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II din Legea nr. 227/2015 cu modificările și completările ulterioare
- Impozitul pe veniturile obținute de o persoană fizică sau entitate – asociere fără personalitate juridică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific, cu modificările și completările ulterioare
- Impozitul pe veniturile obținute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului III din Legea nr. 227/2015 cu modificările și completările ulterioare
- Contribuția de asigurări sociale
- Contribuția de asigurări sociale de sănătate
- Impozitul cu reținere la sursă pe veniturile obținute din România de nerezidenți sau potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state
- Impozit datorat pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal
- Contribuția la Fondul pentru mediu.