Sursa foto: Pixabay
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în forma finală adoptată de Bruxelles, prevede o reformă importantă a impozitării pe proprietate.
Din perspectiva impozitelor pe proprietate, obiectivul acestei reforme este de a dezvolta legislația privind impozitarea proprietăților printr-un proiect legislativ ce va fi supus dezbaterii publice sfârșitul anului 2022, cu implementare etapizată (în funcție de rezultatul studiilor comparative și a determinării pașilor de dezvoltare, respectiv determinarea necesității de dezvoltare a capacității administrative necesare pentru implementare), începând cu anul 2023, scrie în PNRR.
De asemenea, creatorii documentului au adăugat faptul că revizuirea principiilor privind impozitul pe proprietate, în special în ceea ce privește diferitele regimuri de impozitare a clădirilor, în funcție de statutul proprietarului (persoană juridică sau fizică), vizează abordarea potențialului arbitraj între cele două sisteme de impozitare, aplicabile persoanelor fizice și persoanelor juridice, care obțin venituri din proprietățile imobiliare, precum si stabilirea automatã a valorii impozabile a proprietăților supuse impozitelor locale.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Obiectivul celei de-a doua mãsuri este întreruperea practicii de folosire a unei baze impozabile care nu este legată de valoarea de piață.
Acum, actualul sistem de impozitare a clădirilor introdus din 2016, prin Noul cod fiscal aprobat în 2015 este o evoluție a celui existent înainte de 2016, atunci când existau diferențe uriașe de impozit între persoane juridice și persoane fizice (pentru aceeași clădire impozitul datorat de o persoană juridică putând fi și de 100 de ori – 10.000%, mai mare decât cel datorat de persoana fizică).
Reforma introdusă în 2015, bazată în mare parte pe propuneri făcute inclusiv de Biriș de-a lungul timpului, ar fi trebuit să atingă două obiective: eliminarea diferențelor uriașe de impunere între persoane fizice și persoane juridice, stabilirea unei baze impozabile unitare (funcție de tipul clădirii, dar și cu ajustări în funcție de localitate/zona în cadrul localității), plecând de la grila deja existentă pentru clădirile deținute de persoane fizice, urmând a fi păstrată doar diferențierea în funcție de destinația clădirii (rezidențial/comercial) prin cotele de impunere (evident, cote mai mici pentru rezidențial). Dar nu s-a întâmplat așa, iar piața impozitării a fost fragmentată în cinci categorii:
- Clădiri rezidențiale deținute de persoane fizice,
- Clădiri nerezidențiale deținute de persoane fizice,
- Clădiri cu destinație mixtă,
- Clădiri cu destinație rezidențială deținute de persoane juridice,
- Clădiri cu destinație nerezidențială deținute de persoane juridice.
„PNRR include trei paragrafe cu privire la impozitul pe proprietate, incluse în secțiunea « 2.III.1 Reforme fiscale și reforma sistemului de pensii ». Primele două paragrafe consider că sunt ok, trebuie eliminate diferențele de impozitare între persoane fizice și persoane juridice, lucru care de altfel a fost avut în vedere și la redactarea Codului fiscal în 2015, numai că a ieșit prost, Consiliile locale având posibilitatea să stabilească cote diferite pentru persoane fizice/juridice pentru același tip de clădire (rezidențial/nerezidential)”, spune Gabriel Biriș, avocat specializat în fiscalitate.
Acesta critică cel de-al treilea paragraf despre impozitarea proprietăților din PNRR, ca și Adrian Vascu, fost președinte al ANEVAR. Ambii se opun legării impozitului pe proprietăți de valoarea de piață, o valoare care oscilează în funcție de multiple aspecte.
De ce nu ar trebui utilizată valoarea de piață în calcularea impozitului pe proprietate? Pentru că fluctuează în funcție de situația din piață, pentru că fluctuează în funcție de zonă, pentru că va provoca o explozie a costurilor pentru chiriași și pentru că amendează investițiile de calitate, care vor avea valoare mai mare decât cele banale, deci vor plăti impozite mai mari.
„Acum textul sună așa: Obiectivul celei de-a două mãșuri este întreruperea practicii de folosire a unei baze impozabile care nu este legată de valoarea de piață. Eu propun următoarea reformulare: Obiectivul celei de a două măsuri este stabilirea unei baze impozabile unice, în funcție de tipul clădirii, ajustate cu coeficienți specifici stabiliți în funcție de rangul localității și zona în cadrul localității, similar cu prevederile existente în prezent în legătură cu stabilirea bazei impozabile pentru clădirile rezidențiale deținute de persoane fizice. O astfel de abordare ar eficientiza atât administrarea și colectarea, ar elimina riscurile aplicării cotei majorate de impozit pentru lipsa reevaluării la cinci ani, ar crea stabilitate și predictibilitate în ceea ce privește veniturile localităților”, explică Biriș.
Așadar, funcționarii statului continuă să evite să utilizeze opiniile unor experți în fiscalitate (n.r. Gabriel Biriș a fost și secretar de stat la Finanțe între 2015 și 2016, în Guvernul Cioloș).
Ce ar trebui făcut
În opinia lui Biriș ar trebui păstrat ce e bun în actuala lege și anume:
- grila de valori impozabile prevazută în acest moment pentru calculul valorii impozabile pentru imobilele cu destinație rezidențială deținute de persoane fizice, soluție ce ar trebui extinsă pentru calculul valorii impozabile la toate clădirile (deja realitate, prin GEF 500);
- diferențierea prin cotele de impunere între imobilele folosite pentru locuire și cele cu destinație nerezidențială
Și scos ce e greșit, și anume:
- posibilitatea Consiliilor locale ce introduce cote diferite pentru persoane juridice, față de persoane fizice, pentru clădiri cu aceeași destinație (rezidențial/nerezidențial);
- prevederea cu privire la reevaluări periodice, care pe langă faptul că generează costuri inutile, generează și riscuri extrem de mari în cazul în care contribuabilii fie nu înregistrează corect rapoartele de reevaluare, fie pur și simplu DITL nu este de acord cu ele și le contestă.
În opinia avocatului, nivelul actual (pentru locuințe deținute de persoane fizice) i se pare, mai degrabă, unul derizoriu, fiind doar o altă formă de exprimare a populismului omniprezent în decizia politică din ultimele decenii.