Sursă foto: Unsplash
La prima vedere, Hydra nu este diferită de vecinii săi. La fel ca alte insule din Marea Egee, are străzile vopsite în alb, aerul parfumat de iasomie și priveliști uluitoare asupra apelor albastre strălucitoare din jurul său. Ceea ce diferențiază Hydra este modul său preferat de transport. Localnicii au rezistat zgomotului de claxoane, îmbrățișând în schimb sunetul ritmic al copitelor de cal, scrie CNN.
Aici, mașinile nu sunt doar absente, ci sunt ținute la distanță în mod intenționat. O interdicție privind vehiculele motorizate (cu excepția camioanelor de pompieri și de gunoi și a ambulanțelor) este înscrisă în legislația locală.
Populația de aproximativ 2.500 de localnici de pe insula grecească se deplasează cu ajutorul măgarilor și cailor mici.
Coborând de pe feribot și ajungând în portul Hydra, inima insulei, vizitatorii sunt întâmpinați de cai mici care își croiesc cu grație drum pe străzile pietruite și care le dau o idee despre ritmul fără grabă al insulei.
În timp ce vă plimbați pe căile pitorești din Hydra, este obișnuit să vedeți localnici care își văd de treburile zilnice, însoțiți de companionii lor cu patru picioare.
De la Kaminia, un sat liniștit de pe coasta sudică, împodobit cu case tradiționale din piatră, până la Mandraki, pe țărmul vestic al insulei, renumit pentru apele sale virgine și aura relaxată, insula este împletită cu prezența lor.
„Hydra este o insulă care te duce cu adevărat înapoi în timp”, spune Harriet Jarman, proprietara companiei de drumeții cu cai, Harriet’s Hydra Horses. „Toate transporturile pe această insulă se fac cu cai sau catâri. Pentru că nu există mașini, viața tuturor este puțin mai liniștită.”
Legătura lui Jarman cu Hydra a început în urmă cu 24 de ani, când mama ei a adus-o pe insulă în vacanță, ceea ce a dus la o decizie care i-a schimbat viața, aceea de a face din Hydra casa lor permanentă.
A fost un deceniu mai târziu, în timpul crizei economice din Grecia, când Jarman s-a confruntat cu presiuni pentru a-și vinde calul ei drag, Chloe.
Hotărâtă să își păstreze iubitul companion, a decis să își înființeze afacerea de drumeții cu cai, o afacere care nu numai că a sprijinit-o pe Chloe, dar i-a permis și să împărtășească dragostea ei pentru peisajele insulei.
„M-am săturat ca toată lumea să-mi spună să o vând (pe Chloe) pentru că este scump să ții un cal”, își amintește ea. „M-am gândit, bine, am să le arăt oamenilor motivele pentru care vreau să rămân eu însămi pe insulă”.
Compania are acum o echipă de 12 cai, cu tururi ghidate pe traseele de pe insulă, conduse de călăreți experimentați.
Aceste călătorii cuprind numeroasele mănăstiri pitorești și plajele pitorești din Hydra. Călăreții pot chiar să facă o baie răcoritoare alături de cai.
Cum a început tradiția de a călători fără mașini
Decizia de a îmbrățișa transportul tradițional tras de cai, cunoscut sub numele de „cáiques”, aduce un omagiu patrimoniului bogat al insulei și angajamentului față de un stil de viață sustenabil.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Hydra a înflorit ca un centru maritim plin de viață. Dar, odată cu sosirea secolului XX, care a adus transportul motorizat în restul Greciei, străzile înguste și abrupte ale insulei, împreună cu terenul stâncos, au făcut ca mașinile să fie impracticabile pentru a se deplasa.
Așa că locuitorii s-au agățat de transportul ecvestru, care putea traversa mai eficient peisajul accidentat.
În timp, această dependență de cai a devenit înrădăcinată în cultura și modul de viață din Hydra.
Măgarii și catârii au devenit o parte integrantă a identității insulei și au fost folosiți pentru a transporta bunuri, materiale de construcție și chiar oameni în jurul insulei – o tradiție care persistă până în prezent.
„Toată lumea de pe aici trăiește pe spinarea lor”, spune Jarman. „Sunt mașinile și mâinile noastre, transportând totul, de la materiale de construcție și mobilier până la bagaje și cumpărături.”
Un paradis artistic
Absența mașinilor a contribuit la liniștea incontestabilă a insulei, atrăgând creatori de pretutindeni, inclusiv pe renumita actriță italiană Sophia Loren, care s-a îndrăgostit de Hydra în timp ce filma „Boy on a Dolphin” în 1957.
„Hydra oferă culori minunate, o lumină frumoasă și o atmosferă unică care a inspirat mulți oameni”, spune designerul de bijuterii și originară din Hydra, Elena Votsi.
Cunoscută pentru lucrările sale care îmbină meșteșugul tradițional cu estetica modernă, Votsi se inspiră din moștenirea sa grecească, precum și din natură și geometrie.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Hydra a înflorit ca un centru maritim plin de viață. Dar, odată cu sosirea secolului XX, care a adus transportul motorizat în restul Greciei, străzile înguste și abrupte ale insulei, împreună cu terenul stâncos, au făcut ca mașinile să fie impracticabile pentru a se deplasa.
Așa că locuitorii s-au agățat de transportul ecvestru, care putea traversa mai eficient peisajul accidentat. În timp, această dependență de copite a devenit înrădăcinată în cultura și modul de viață din Hydra.
Măgarii și catârii au devenit o parte integrantă a identității insulei și au fost folosiți pentru a transporta bunuri, materiale de construcție și chiar oameni în jurul insulei – o tradiție care persistă până în prezent.
„Toată lumea de pe aici trăiește pe spinarea lor”, spune Jarman. “Sunt mașinile și mâinile noastre, transportând totul, de la materiale de construcție și mobilier până la bagaje și cumpărături.”
Mulți artiști celebri au vizitat sau au trăit pe Hydra. Farmecul magnetic al insulei i-a atras pe țărmurile sale pe pictorii Brice Marden, Alexis Veroucas, Panagiotis Tetsis, Nikos Hadjikyriakos-Ghikas și John Craxton, precum și pe scriitorul Henry Miller, fiecare găsind inspirație în peisajele sale liniștite.
Cântărețul și compozitorul canadian Leonard Cohen a descoperit Hydra în anii 1960 și a făcut din ea casa sa pentru mai mulți ani. Perioada petrecută la Hydra este imortalizată în cântecul său „Bird on the Wire”, pe care l-a scris parțial în timp ce locuia acolo.