Sursa foto: Nuclearelectrica
Unitatea 3 a Centralei Nucleare Cernavodă va intra în funcțiune în 2030, iar Unitatea 4 un an mai târziu, spune Lucian Rusu, președintele ROMATOM, patronatul industriei nucleare românești. Fabricile românești vor și cer și sprijinul statului român pentru asta, ca cel puțin 25% din costurile de 7 miliarde a U3 și U4 să fie contribuție locală, adică să rămână în industria locală. Într-un interviu pentru Economedia, oficialul citat detaliază și etapele acestui proiect, unul dintre cele mai mari, dacă nu cel mai mare, din economia românească, de după Revoluție, care va fi făcut de către Nuclearelectrica pe tehnologia canadiană CANDU, cu co-finanțare americană și consultanță de specialitate Orano Franța.
Lucian Rusu este și director al fabricii Walter Tosto WTB, din București, fosta FECNE și lucrează în domeniul producției industriale de zeci de ani. În această calitate, l-am întrebat care este, în general, situația industriei grele românești, atât cât a mai rămas, și perspectivele. Toate răspunsurile, mai jos.
Economedia: Sunteți președinte ROMATOM. În următorii ani probabil că vor începe lucrările pentru construcția reactoarelor 3 și 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă, un proiect de miliarde euro. Cum privește industria românească de profil această investiție, cum poate profita și care sunt pașii concreți întreprinși în acest sens, până acum?
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Ne puteți sumariza care sunt etapele, pe ani, ale investiției de la Cernavodă și sumele aferente, din datele pe care le aveți? Din toti banii ce vor fi alocați în acest proiect, cât ar putea rămâne în economia locală?
Lucian Rusu: ROMATOM, ca persoană juridică de drept privat din România, asociație independentă reprezentată la nivel național, entitate nonprofit și non-guvernamentală, apolitică, alcătuită din membrii persoane juridice din România, cu capital românesc sau străin, reprezintă vocea industriei nucleare românești și promovează utilizarea pacifistă a energiei nucleare pentru realizarea programului nuclear național din România. Totodată cooperează cu principalele asociații similare din România, dar și de la nivel internațional, dedicate energiei și protecției mediului.
Studiile Romatom au pus în evidență faptul că un număr semnificativ de agenți economici din domeniul construcțiilor de mașini și industriei electrotehnice, cât și al serviciilor de construcții – montaj, inginerie și cercetare, au disponibilitatea și capacitatea de a participa la finalizarea Unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă.
Se estimează că participarea potențială a industriei nucleare românești la finalizarea proiectului Unităților 3 și 4 poate fi evaluată la circa 1-1,6 miliarde dolari, adică între 25% și 35% din valoarea totală a contractului de inginerie, procurare, construcție și punere în funcțiune, dar în niciun caz mai puțin de 25%.
Considerăm că statul român are un interes direct de a promova participarea industriei românești în acest proiect, urmărind ca resursele financiare importante ce vor fi atrase pentru realizarea acestor investiții, să fie direcționate, în cât mai mare măsură, către economia națională, contribuind direct la creșterea economică, reindustrializare, ocuparea forței de muncă și aducerea suplimentară de venituri la bugetul de stat.
Ca etape de realizare a constructiei Unităților 3 și 4 de la Cernavodă, pot arăta:
Etapa 1 – aceasta a început la finele anului 2021 și reprezintă etapa pregătitoare care a demarat cu capitalizarea și operationalizarea companiei de proiect – Energonuclear SA. Această etapă va avea o durată de 24 de luni;
Etapa 2 – Lucrări Preliminare – care constă în realizarea lucrărilor de inginerie, procurare, construcție și va avea o durată de 18-24 luni;
Etapa 3 – Realizarea lucrărilor în șantier, de construcții-montaj și punere în funcțiune, etapă estimată la 69-78 luni. Punerea în funcțiune se va realiza astfel: pentru Unitatea 3 în 2030, iar pentru Unitatea 4 în 2031, cu un cost total de 7 miliarde dolari.
În această perioadă, Romatom a analizat și semnat protocoale de colaborare cu asociații similare din Canada, SUA și Franța, asociații ce au în componența lor societățile care vor participa la realizarea acestor obiective de investiții (Unitățile 3 și 4), precum și reabilitarea Unității 1.
Societatea Națională Nuclearelectrica, împreună cu americanii de la NuScale, vor dezvolta la Doicești, construcția primului reactor modular mic, de ultimă tehnologie. Romatom, și implicit societățile membre, vor căuta să participe la realizarea acestui SMR (Small Modular Reactor), într-un procent destul de mare (inginerie, echipamente, construcții). Această nouă tehnologie se încadrează foarte bine în procesul de decarbonizare și la creșterea puterii instalate de producere a energiei electrice.
Se vor construi 6 module cu o capacitate de 462 MW. Reactoarele modulare mici (SMR) sunt reactoare nucleare avansate care au capacitate instalată de până la 300 MW/ modul. Un reactor modular mic al NuScale are o capacitate instalată de 77 MW și poate fi utilizat în centrale cu 4, 6 sau 12 module, în funcție de necesitate.
Romatom colaborează în prezent cu cele mai importante asociații similare din lume pentru a putea integra industria românească în realizarea acestor obiective.
Economedia: Walter Tosto, fosta FECNE, este cam ultima mare fabrică din industria grea de stat capabilă să facă piese mari și foarte mari, de complexitate ridicată, și, oricum, ultima mare fabrică rămasă pe platforma IMGB. Cum se descurcă WT în peisajul industrial românesc, caracterizat de dez-industrializare și prețuri mari ale energiei și materiilor prime?
L.R.: Fosta Fabrică de Echipamente pentru Centrale Nuclearo Electrice – FECNE, actualmente Walter Tosto WTB, într-adevăr a rămas printre puținele fabrici din România care poate produce echipamente pentru industriile chimică, petrochimică, energetică, alimentară și în special pentru cea nucleară, având în vedere proiectele Societății Naționale Nuclearelectrica de realizare a Unităților 3 și 4 la Cernavodă.
Pe platforma IMGB au mai rămas în funcțiune societatea Walter Tosto WTB și General Turbo. Este o crimă economică ce s-a întâmplat cu Doosan IMGB, o fabrică modernă cu echipamente moderne, foarte necesară economiei românești, reprezentând cea mai modernă forjă și turnătorie din România. Având în vedere că economia României nu a mai solicitat echipamente – cu excepția OMV și Rompetrol – toată producția noastră merge la export, către aproape toate continentele lumii: Europa, Asia, America, Africa și Australia.
Piața externă ne-a asigurat materii prime corespunzătoare calitativ și economic, implicit generând prețuri bune la produsele fabricate de noi.
Economedia: Cum influențează prețurile foarte mari ale energiei activitatea WTB? Cum vă asigurați sursele de energie? Care este soluția găsită de fabrică pentru penuria de forța de muncă specializată?
L.R.: Datorită prețurilor foarte mari ale energiei electrice, societatea noastră va instala panouri fotovoltaice, ceea ce ne va asigura energia necesară activității.
Referitor la forța de muncă deficitară de pe piața internă, am creat la nivelul societății noastre o școală care pregătește sudori și lăcătuși, dar folosim și forță de muncă din India, Turcia, Vietnam și Republica Moldova.
Economedia: Sunt evenimente militare în desfășurare, nu departe de România. Poate, într-un scenariu extrem, WB să treacă la producție de război sau, cel puțin, militară? Ce se poate face aici, într-un astfel de scenariu extrem?
L.R.: Sper să nu fie nevoie să ne reprofilăm pe producția de echipament militar, dar, dacă situația o va cere, societatea noastră este capabilă să producă și aceste tipuri de echipamente.